Fiţi înţelepţi şi fiţi un prieten
Învăţaţi şi dobândiţi cunoaştere şi înţelepciune în tinereţea voastră. Şi încurajaţi-i şi întăriţi-i pe cei din jurul vostru.
Dacă vreţi cu adevărat să aveţi o viaţă bună, veţi vrea să urmaţi sfatul care se găseşte în scripturi: „Învaţă înţelepciune în tinereţea ta; da, învaţă în tinereţea ta să ţii poruncile lui Dumnezeu” (Alma 37:35). Procesul de învăţare poate fi rezumat astfel:
Noi toţi începem având o inteligenţă elementară. Noi adăugăm cunoaştere acesteia prin ceea ce învăţăm în clase şi prin ceea ce citim. Adăugăm experienţă de viaţă. Şi apoi urmează pasul al patrulea: înţelepciunea. Aici se opreşte procesul de învăţare pe care-l oferă lumea. Dar noi avem ceva ce lumea nu are. După botez şi confirmare, noi am primit darul Duhului Sfânt. În funcţie de credinţa noastră faţă de legile, rânduielile şi legămintele pe care le facem la botez, faţă de angajamentele pe care ni le asumăm cu regularitate şi în mod frecvent în timpul adunărilor de împărtăşanie, faţă de preoţie şi faţă de legămintele din templu, noi vom avea întotdeauna darul Duhului Sfânt cu noi pentru a ne învăţa şi îndruma. Spiritul ne îndrumă să acţionăm şi să facem. Noi toţi avem daruri spirituale şi talente (vezi D&L 46).
Înţelepciunea şi darurile spirituale duc la o cunoaştere în inimă. „Iată începutul înţelepciuni: dobândeşte înţelepciunea şi cu tot ce ai, dobândeşte priceperea” (Proverbele 4:7). Este important să dobândim înţelepciune şi cunoaştere în tinereţea noastră.
O experienţă din tinereţea mea m-a învăţat ceva despre înţelepciune. Eram un băiat crescut la oraş şi tatăl meu m-a trimis să lucrez la ferma unchiului meu din vestul statului Utah. Cât timp am fost acolo, nu am putut niciodată înţelege de ce vacile, având atât de multe hectare din care să aleagă, îşi băgau capul prin sârma ghimpată pentru a paşte iarba de pe cealaltă parte a gardului. V-aţi gândit vreodată la cât de mult facem şi noi acest lucru? Întotdeauna vom încerca să vedem care sunt limitele, în special în tinereţea noastră. Ca fiinţe umane – omul firesc – noi avem tendinţa de a merge spre sârma ghimpată şi de a ne băga capul prin gard. De ce facem aceasta?
Putem avea atât de multă bucurie în viaţă fără a trece peste limite. Amintiţi-vă: „Înţelepciunea este lucrul principal” şi cu acea înţelepciune: „Nu intra pe cărarea celor răi, şi nu umbla pe calea celor nelegiuiţi! Fereşte-te de ea, nu păşi pe ea; ocoleşte-o şi treci înainte!” (Proverbele 4:14–15). Nu vă apropiaţi. Nu vă băgaţi capul prin gardul din sârmă ghimpată.
Aveţi prieteni buni?
Veţi observa că, pe lângă învăţăturile despre înţelepciune, cartea Proverbele ne învaţă, de asemenea, despre cum să alegem prieteni buni: „Nu intra pe cărarea celor răi, şi nu umbla pe calea celor nelegiuiţi” (Proverbele 4:14). „Fiule, să nu porneşti la drum cu ei, abate-ţi piciorul de pe cărarea lor! Căci picioarele lor aleargă la rău” (Proverbele 1:15–16).
Cum ştiţi dacă aveţi prieteni buni? Vă voi oferi două teste. Dacă puneţi în practică aceste teste, niciodată nu o veţi lua pe cărări necunoscute şi nu vă veţi rătăci de la „[calea] strâmtă şi îngustă care duce la viaţa veşnică” (2 Nefi 31:18).
-
Prietenii buni vă ajută să ţineţi mai uşor poruncile atunci când sunteţi cu ei. Un prieten adevărat vă întăreşte şi vă ajută să trăiţi conform principiilor Evangheliei, care vă vor ajuta să înduraţi până la sfârşit.
-
Un prieten adevărat nu vă va face să alegeţi între calea lui şi calea Domnului, îndepărtându-vă astfel de calea strâmtă şi îngustă. Adversarul cutreieră pe acest pământ şi ar vrea foarte mult ca fiecare dintre noi să cadă. Dacă prieteni voştri vă duc pe căi greşite, îndepărtaţi-vă de ei. Alegeţi-vă prietenii cu înţelepciune.
Ce fel de prieteni sunteţi voi?
Acum o să adresez o altă întrebare: ce fel de prieteni sunteţi voi?
Viaţa înseamnă mai mult decât să ne salvăm pe noi. Noi trebuie să-i încurajăm şi să-i întărim pe cei din jurul nostru. Domnul vrea ca noi toţi să ne întoarcem la El.
Voi sunteţi un far şi nu este nimic mai periculos decât un far dărâmat. Amintiţi-vă cine sunteţi: sunteţi o lumină pentru lume, pentru prietenii voştri, pentru fraţii şi surorile voastre. Voi sunteţi cei la care ei privesc pentru a primi îndrumare.
Capitolul 4 din Proverbele continuă astfel:
„Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.
Calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni” (versetele 18–19).
Ei chiar nu ştiu de ce se poticnesc. Ei nu au lumină, nu au îndrumare.
Ştiţi cum este să depinzi de un far şi să nu vezi lumină venind de acolo? Este întuneric şi noi suntem pierduţi.
Când un pilot nu mai are curent, nu are alte indicatoare decât cele care funcţionează fără electricitate. El se simte complet neajutorat atunci când este într-un avion de vânătoare cu un singur loc la 12.200 de metri înălţime lovindu-se de nori. El nu are nicio direcţie. Am trecut printr-o astfel de experienţă şi sunt fericit să fiu aici. Este o experienţă pe care nu o voi uita niciodată. Şi voi, poate, într-o zi veţi fi într-o asemenea situaţie. Nu este nimic mai periculos decât un far dărâmat în special atunci când depinzi de lumină.
Depinde cineva de lumina voastră pentru a se ghida? Fiţi un exemplu bun. Fiţi o lumină pentru lume şi îndrumaţi-i pe cei din jurul vostru pe calea dreaptă. Ei se bazează pe voi că veţi fi un far al credinţei. Fiţi acolo atunci când cineva are nevoie de voi.
Spiritul este lumina care ghidează şi care aduce bucurie şi fericire. Fie ca nouă să nu ne fie niciodată refuzat Spiritul din pricina comportamentului nostru. O, mă rog ca niciodată să nu fim singuri şi trişti în această lume „[întunecată şi mohorâtă]” (1 Nefi 8:4)!
Fie ca binecuvântările Domnului să fie cu voi pe măsură ce vă străduiţi să învăţaţi şi să dobândiţi cunoaştere şi înţelepciune în tinereţea voastră. Fie ca voi să căpătaţi, de asemenea, înţelepciune şi cunoaştere în inimile voastre despre adevărurile Evangheliei prin supunere şi, de asemenea, prin lumina Spiritului, Duhul Sfânt. Fiţi un prieten bun. Încurajaţi-i şi întăriţi-i pe cei din jurul vostru. Faceţi ca lumea să fie un loc mai bun pentru că voi sunteţi aici. Ajutaţi-i pe prietenii voştri să stea pe calea strâmtă şi îngustă, să îndure până la sfârşit şi să se întoarcă cu onoare.