Până ce ne vom revedea
Lucrurile bune continuă să se întâmple
Fiind o persoană care regretă că prezentul se transformă repede în trecut, am fost recunoscătoare pentru că mi s-a adus aminte să mă bucur pur şi simplu de moment şi să privesc spre viitor.
Era o noapte de vineri la fel ca oricare alta. Cei mai apropiaţi prieteni ai mei şi cu mine stăteam în apartamentul meu după ce privisem un film, vorbind, din când în când în şoaptă şi, apoi, râzând foarte tare. O senzaţie de mulţumire sinceră a umplut aerul şi nu am putut să nu zâmbesc în timp ce poveştile şi ideile se învârteau prin cameră. Pe câţiva dintre ei îi întâlnisem doar cu o lună înainte, pe alţii îi cunoşteam de o viaţă.
La un moment dat, unul dintre aceşti prieteni vechi şi cu mine am început să depănăm amintiri despre câţiva prieteni din facultate, de acum câţiva ani. În timp ce vorbeam, mă gândeam la cât de mult mi-au lipsit aceşti prieteni, la cât de mult ne distrasem şi la cât de apropiaţi am fost. Acum, după ce am absolvit, ne-am mutat în diferite locuri din întreaga lume, aflându-ne în situaţii pe care niciodată nu le-am fi putut anticipa. Am suspinat, pentru moment simţindu-mă pierdută, apoi m-am uitat la feţele vesele care mă înconjurau în acel moment şi, dintr-o dată mi-a venit următorul gând: lucrurile bune continuă să se întâmple.
Acel gând simplu a fost destul de profund pentru mine, având în vedere că întotdeauna mi-a fost greu să fac schimbări şi ezit să renunţ la lucrurile bune. Îmi lipseşte trecutul chiar şi atunci când încă nu a trecut, nerăbdătoare să mă bucur pe deplin de momentele în care trăiesc conştientă şi hotărâtă. Ştiu atunci când am un lucru bun şi vreau să îl păstrez şi să nu renunţ la el niciodată; această seară de vineri fericită şi comodă a fost unul dintre acele momente. De obicei, când îmi dau seama cât de bine stau lucrurile, încep să mă gândesc instantaneu la faptul că totul este efemer şi că, eventual va fi pierdut în timp sau împrejurări.
Dar în acea noapte regretul interior nu a fost simţit. Stând liniştită, înconjurată de către oamenii pe care îi iubeam, am ştiut că, deşi unele lucruri bune trebuie să se sfârşească în mod firesc şi că, fără îndoială, vor fi multe lucruri dificile în viitor, lucrurile bune vor continua să vină. Şi ele întotdeauna vor veni – atâta timp cât eu am să le permit. Atunci când cei pe care i-am iubit şi-au continuat drumul, golurile lăsate de ei vor fi umplute cu oameni noi şi minunaţi şi cu experienţe pe care nu mi le-am imaginat niciodată.
Uneori este dificil să mergi mai departe, dar trebuie. Şi să mergi mai departe nu înseamnă să îţi uiţi prieteniile, să forţezi amintirile să apună. Înseamnă să ne deschidem inimile pentru şi mai multă fericire şi mai multe experienţe.
La câteva săptămâni după acea seară de vineri, preşedinţia tinerilor adulţi din ramura mea a fost eliberată. Aşa cum oricine dintr-o ramură mică poate să mărturisească, a fost greu să mă gândesc la ce se va întâmpla cu ramura noastră, fără ca ea să se poată baza pe aceşti bărbaţi şi pe soţiile lor, pe care noi ajunsesem să-i iubim şi să credem în ei. Dar mi-am închis ochii şi am repetat în gând cuvintele care m-au pătruns în acea seară de vineri: lucrurile bune continuă să se întâmple. Am fost alinată şi pregătită pentru schimbare.
Schimbarea este calea Domnului. El vrea ca noi să fim fericiţi şi să ne dezvoltăm, să fim entuziasmaţi să mergem mai departe cu vieţile noastre. Viaţa este o călătorie şi, în timp ce ne bucurăm de prezent şi ne pregătim pentru provocări inevitabile, noi trebuie să mergem mai departe, rămânând optimişti, având inimile deschise pentru experienţele şi lucrurile bune care ne aşteaptă fără îndoială.
Ilustraţie foto de Matthew Reier