Să-i ajutăm pe tineri să aibă experienţe spirituale

Melissa Merrill

Revistele Bisericii

Nimeni nu-i poate forţa pe tineri să aibă experienţe spirituale, dar, după cum au observat părinţii şi conducătorii, sunt multe feluri în care îi putem ajuta să aibă experienţe ce duc la convertire.

Atunci când Vyacheslav şi Zoya Gulko din Ucraina au devenit simpatizanţi, fiica lor în vârstă de 13 ani, Kira, nu a fost prea fericită. A refuzat să participe la lecţiile misionare şi, atunci când ştia că urmau să vină misionarii la ei acasă, ea „îşi închidea ostentativ uşa de la dormitor”, îşi aminteşte mama ei.

Fratele şi sora Gulko, care s-au decis să se alăture Bisericii, s-au gândit că, dacă îi vor oferi Kirei o ocazie de a simţi Spiritul, ea şi-ar putea deschide inima. Deoarece sora Gulko a dobândit o mărturie în timp ce participa la botezul altei persoane, ea a rugat-o pe Kira să vină la botezul ei – doar să o ajute, după aceea, să-şi schimbe hainele ude. Spre surprinderea surorii Gulko, Kira a fost de acord.

„Miracolul s-a produs!”, îşi aminteşte sora Gulko. „Tatăl Ceresc a lucrat într-un fel foarte minunat.” Kira a simţit într-adevăr Spiritul şi, la o săptămână după botezul părinţilor ei, ea a fost de acord să se întâlnească cu misionarii. A început să citească din Cartea lui Mormon. Câteva săptămâni mai târziu, sora Gulko a observat o bucată de hârtie atârnând de pe biroul Kirei; pe ea erau scrise cuvintele din 2 Nefi 2:25. Două luni şi jumătate mai târziu după botezul lor, soţii Gulko au fost martori la botezul fiicei lor. Acum, după 20 de ani de la acea întâmplare, Kira este căsătorită. Ea şi soţul ei, Dave, au fost pecetluiţi în templu şi îşi cresc cei doi fii în Evanghelie. Ea a slujit cu credinţă în mai multe chemări şi a rămas activă în Biserică.

Prin intermediul acelei experienţe, Zoya spune că a învăţat o lecţie crucială ce li se aplică atât părinţilor care au fost membri ai Bisericii întreaga lor viaţă, cât şi ei şi soţului ei ca membri noi: părinţii şi conducătorii nu-i pot forţa pe copii lor să accepte Evanghelia, dar îi pot invita în locuri sau crea ocazii în care tinerii pot avea propriile experienţe spirituale. Acele experienţe pot conduce, apoi, la convertire.

Dar care este cea mai bună cale prin care putem crea experienţe de acest fel? Părinţi şi conducători din întreaga lume împărtăşesc metodele care au dat roade pentru ei.

Oferiţi-le tinerilor ocazii de slujire

Tinerii din episcopia Granja Viana din ţăruşul Cotia, São Paulo, Brazilia au venit în număr foarte mare la biserică. Dar conducătorii lor au observat că unii dintre ei aveau probleme personale şi îşi îndeplineau cu greu îndatoririle preoţiei.

După ce episcopatul şi conducătorii Tinerilor Băieţi s-au sfătuit împreună, ei au hotărât să concentreze mai multe dintre activităţile lor pe slujire şi mai puţine pe divertisment şi amuzament. Acest lucru a inclus vizitarea membrilor cvorumului mai puţin activi, implicarea în prozelitism împreună cu misionarii cu timp deplin şi administrarea împărtăşaniei membrilor care nu puteau veni la biserică din pricina unei boli sau a vârstei. Aceste activităţi le-au oferit tinerilor băieţi o ocazie să acţioneze în acord cu principiile pe care le învăţau la seminar şi în zilele de duminică (vezi 2 Nefi 2:26).

Cu timpul, „aceste activităţi spirituale au produs o mare schimbare în bine”, spune un conducător al preoţiei.

„Am fost uimiţi când, într-o anume duminică de post, toţi tinerii noştri băieţi şi-au depus mărturiile”, spune el. „În timp ce şi-au depus mărturia, mulţi dintre ei şi-au adus aminte, cu lacrimi în ochi, de sentimentul minunat pe care l-au avut în acele ocazii. Un tânăr băiat a împărtăşit experienţa pe care a avut-o când a oferit împărtăşania unui membru mai în vârstă din episcopia noastră care era ţinut la pat de trei ani. Soţia sa, o soră credincioasă, i-a primit pe tinerii noştri băieţi cu bucurie şi speranţă. După rânduială, ea le-a împărtăşit bucuria pe care o simte în viaţa ei datorită Evangheliei, în ciuda problemelor şi încercărilor imense pe care le are de înfruntat. Ei au simţit Spiritul şi şi-au dat seama de schimbarea pe care o aduce Evanghelia în vieţile oamenilor. Această experienţă a fost atât de puternică, încât îşi vor aduce aminte de ea mulţi ani de-acum înainte – probabil întreaga lor viaţă.”

El remarcă faptul că nu a văzut niciodată un astfel de rezultat de pe urma niciunui „joc de fotbal sau a niciunei seri distractive a Tinerilor Băieţi şi Tinerelor Fete”. Ci, dimpotrivă, spune el, experienţa l-a învăţat despre importanţa de a promova astfel de activităţi în care tinerii pot simţi Spiritul.

El continuă: „Activităţile sociale sunt importante. Dar experienţele spirituale sunt vitale pentru a-i ajuta pe tineri să-şi întărească propriile mărturii”.

În fiecare duminică în episcopia Rennes din ţăruşul Angers, Franţa, sora Delphine Letort, în calitate de preşedintă a Tinerelor Fete, a oferit un cartonaş fiecărei tinere fete prezente şi le-a rugat să aleagă o altă tânără fată de vârsta lor care nu a fost la biserică şi să-i scrie. Tinerele fete au scris despre lecţia din săptămâna respectivă – ce au învăţat sau ce le-au inspirat – cât şi cuvinte personale, prietenoase. Apoi, sora Letort sau una dintre consiliere dumneaei a trimis cartonaşele prin poştă celor care nu fuseseră la biserică.

Activitatea a fost simplă dar eficientă, spune ea, nu doar pentru ca cele care nu fuseseră prezente să ştie că nu sunt uitate, ci şi ca acelea care scriau bileţelele să se gândească mai mult unele la celelalte.

„Prin lucruri mici şi simple lucruri mari sunt înfăptuite”, spune ea (vezi Alma 37:6). „Am fost martore la acest lucru. Tinerele fete au fost încurajate şi această experienţă a contribuit la dezvoltarea mărturiei lor.”

Uniţi-i pe tineri prin cuvântului lui Dumnezeu

Alma ne-a învăţat că predicarea cuvântului lui Dumnezeu are un efect foarte mare (vezi Alma 31:5). David Elmer, un conducător al Tinerilor Băieţi din Texas, SUA, a ştiut aceasta şi a vrut să le ofere tinerilor băieţi, pe care-i conducea într-o drumeţie a Cercetaşilor, o experienţă plină de însemnătate care-i va pregăti pentru viitor.

Fratele Elmer s-a gândit, într-un spirit al rugăciunii, ce-ar putea să împărtăşească şi a avut sentimentul să aleagă o cuvântare a vârstnicului Neil L. Andersen din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. În timpul călătoriei, fratele Elmer a predat din acel mesaj, inclusiv povestea împărtăşită de vârstnicul Andersen, a lui Sidney Going, o vedetă de rugby din Noua Zeelandă, care şi-a întrerupt activitatea pentru a sluji în misiune. „Misiunea voastră va fi o ocazie sacră de a-i aduce pe alţii la Hristos şi de a-i ajuta să se pregătească pentru a Doua Venire a Salvatorului”¹ a spus vârstnicul Andersen.

Fratele Elmer spune că experienţa a fost puternică deoarece a predat din cuvintele unui profet în viaţă. La sfârşitul adunării de devoţiune, toţi tinerii băieţi şi conducătorii s-au semnat pe mingi de rugby ca un angajament că vor sluji în misiuni şi ca o aducere aminte tangibilă a lucrurilor pe care le-au învăţat şi simţit. Mulţi dintre taţi şi conducători s-au dus la culcare mai târziu în acea noapte deoarece au vorbit cu tinerii băieţi despre felul în care misiunile lor le-au schimbat vieţile.

„Dumnezeul nostru este un Dumnezeu personal; El Îşi cunoaşte tineretul”, spune fratele Elmer. „El cunoaşte vieţile, încercările şi ce se întâmplă acestor copii. Niciodată nu vom şti în ce fel a lucrat El în vieţile lor. Aşadar, noi, în calitate de conducători, creăm şi oferim atmosfera în care ei să poată simţi Spiritul. Putem face acest lucru prin scripturi şi prin cuvintele profeţilor în viaţă, dar Domnul, nu noi, este Cel care le influenţează inimile.”

Fiţi consecvenţi

Fratele Elmer spune că el doreşte ca tinerii băieţi să-şi amintească încă un lucru despre călătorie: studiul lor al Evangheliei a fost consecvent.

„Am simţit că o parte a responsabilităţii mele a fost să le ofer experienţe prin care să simtă Spiritul şi, dacă doream ca acel lucru să se întâmple, trebuia să-mi îndeplinesc partea şi să mă pregătesc”, spune el. Vârstnicul David A. Bednar ne-a învăţat că trebuie să creăm tipare spirituale în vieţile noastre ca studiul scripturilor, rugăciunea şi seara în familie.² Şi, în timpul acelei săptămâni pe care am petrecut-o împreună, ne-am păstrat tiparele spirituale. Ne-am rugat în grup. Am desemnat tineri băieţi să conducă o adunare de devoţiune de 10 minute în fiecare dimineaţă, iar conducătorii şi taţii lor au pregătit adunările de devoţiune de seara.

„Deşi eram departe de casă şi activităţile noastre erau altele decât cele normale, tiparele noastre spirituale nu au fost întrerupte. Poate că tinerii noştri băieţi îşi vor aminti sau nu anumite lecţii, dar sper că îşi vor aminti tiparul pe care l-am păstrat de avea adunări de devoţiune, rugăciune şi studiul scripturilor.”

Myra Bocobo Garcia din Filipine ştie, de asemenea, importanţa de a fi consecventă şi ştie că predarea începe acasă. Sora Garcia şi soţul ei, Edwin, au trei fii şi şase fiice, cu vârste cuprinse între opt şi douăzeci şi doi de ani, fiecare implicat în diferite activităţi bune. Deşi acest lucru presupune deplasarea în locuri diferite, familia depune mult efort pentru a fi consecventă în a servi cina împreună.

„Gătitul, pregătirea cu plăcere a mesei şi servirea cinei împreună este unul dintre cele mai bune moduri prin care ne adunăm copiii împreună”, spune sora Garcia. Ea observă că ora mesei este o perioadă de relaxare, de interacţionare şi de exprimare a recunoştinţei pentru binecuvântările oferite de Domnul.

Folosiţi-vă din plin de oportunităţile existente pentru a preda şi asculta

Jocelyn Fielden din Nova Scotia, Canada, spune că cea mai importantă lecţie pe care a învăţat-o crescându-şi cei şase copii, care au, acum, între 20 şi 30 de ani, nu are de a face doar cu predarea directă, ci şi cu „crearea unei atmosfere în care copiii pot învăţa adevăruri de unii singuri”.

„Nu vă grăbiţi să faceţi toate alegerile pentru ei sau să le răspundeţi la toate întrebările”, spune ea. Dimpotrivă, ea recomandă să-i ghidăm pe copii „spre scripturi sau spre sfaturile profetului nostru pentru a primi îndrumare şi răspunsuri”. Ea adaugă: „Şi fiţi pregătiţi să discutaţi despre lucrurile pe care le află”. Pe lângă aceasta, atunci când copiii ei îi adresează o întrebare, uneori ea răspunde adresându-le o altă întrebare: „Ce crezi că ar trebui să faci?”.

„Aveţi încredere că vor face alegerile drepte”, spune ea. „Atunci când îi ajutăm pe copiii noştri să recunoască Spiritul în vieţile lor în timpul multelor momente pe care le avem în fiecare zi cu ei şi când ştiu sentimentele pe care Spiritul le insuflă, acest lucru va reprezenta un catalizator de a căuta să aibă mai multe experienţe spirituale, întărindu-şi, aşadar, mărturiile despre realitatea Tatălui nostru Ceresc şi a Fiului Său, Isus Hristos. Aceasta are un efect continuu: cu cât vor înţelege mai mult lumina şi vor simţi alinarea pe care le oferă Spiritul, cu atât mai mult vor dori aceste lucruri şi se vor strădui să facă lucruri prin care vor simţi mai din plin Spiritul în vieţile lor.”

Ea indică repede faptul că cele mai eficiente principii în viaţa ei de familie sunt cele pe care le-au predat conducătorii Bisericii în repetate rânduri. De exemplu, ea spune că, deşi o parte a procesului de predare poate avea loc în timpul discuţiilor neoficiale, ca cele din cadrul serii în familie, studiul scripturilor în familie şi rugăciunea în familie, părinţii pot fi îndrumaţi de Spirit pentru a căuta ocazii de a preda.³

„Plimbatul împreună, călătoria cu maşina în drum spre activităţi, aruncatul la coş (jocul de baschet), timpul petrecut împreună în timpul meselor, munca împreună, activităţile muzicale şi slujirea altora sunt doar câteva dintre momentele în care s-a predat Evanghelia în familia noastră”, spune ea. „Discuţiile despre Evanghelie au loc, adesea, în mod firesc când suntem angajaţi în alte activităţi.”

Munciţi împreună pentru a îndeplini un obiectiv comun

La scurt timp după ce a absolvit Universitatea Brigham Young – Hawaii, KaYan Danise Mok s-a întors acasă, în Hong Kong şi a primit chemarea de preşedintă a Tinerelor Fete. În timpul perioadei ei de ajustare, de început al unei cariere şi de continuare a studiilor post-universitare, ea s-a rugat cu putere pentru a primi inspiraţie să le ajute pe tinerele fete cu care lucra să-şi dezvolte mărturii care să le ajute în viitor.

Într-o duminică, în timp ce sora Mok preda despre perspectiva eternă, ea a răspuns îndemnului pe care l-a simţit de a citi Cartea lui Mormon cu singura tânără fată de la biserică din acea zi.

„Consiliera mea şi cu mine am acţionat repede, stabilind obiectivul de a citi Cartea lui Mormon în întregime împreună cu tânăra fată”, spune sora Mok. „A acceptat provocarea fără ezitare deoarece urma să ne îndeplinim obiectivul împreună.”

Din acel moment, sora Mok, consiliera sa şi această tânără fată au stabilit „grupul lor de prietene” pe Facebook şi şi-au trimis mesaje text pentru a-şi aminti unele altora să citească şi să împărtăşească ceea ce citesc.

Sora Mok spune că a observat o dovadă a unei schimbări remarcabile în viaţa acestei tinere fete datorită studiului ei al scripturilor. Şi, în timp ce sora Mok a citit din scripturi în timpul călătoriei ei zilnice cu trenul, a observat binecuvântările din propria ei viaţă. „Am simţit, de asemenea, Spiritul şi am primit răspunsuri la rugăciunile mele în timp ce am desfăşurat activităţile mele de zi cu zi”, spune ea.

„Din experienţa pe care am avut-o, unii tineri îşi fac griji şi se simt nesiguri, neştiind dacă pot dobândi o mărturie şi pot avea experienţe spirituale aşa cum au alţii”, continuă ea. „Dar, muncind împreună, noi le garantăm, prin faptele noastre, că acest lucru este posibil şi că suntem aici pentru a-i susţine în fiecare pas.”