Spune-ne despre Biserica ta
Shauna Moore, Virginia, SUA
Cu ocazia unei vizite făcute la fratele meu, am primit un loc în avion pe scaunele din spate unde stau însoţitorii de zbor. Cele două rânduri de scaune din acea parte a avionului sunt poziţionate unul cu faţa la celălalt.
M-am prezentat oamenilor din jurul meu şi am menţionat că urma să studiez la Universitatea Brigham Young. Un om care stătea vizavi de mine a spus că fiica lui avea o prietenă bună care tocmai plecase într-o misiune cu timp deplin. Fiica sa ştia puţin despre Biserică, dar el nu ştia aproape nimic. Însoţitoarea de zbor a spus că niciodată nu ar vrea să aparţină „acelei Biserici” pentru că se opunea femeilor. Bărbatul a spus că el auzise ceva asemănător – că femeile sfinte din zilele din urmă erau considerate mai puţin importante decât bărbaţii, că nu puteau deţine preoţia sau prezida adunări şi că Biserica era predominant condusă de bărbaţi.
Apoi, întorcându-se spre mine, m-a întrebat: „Ce părere ai tu despre aceasta?” Toate cele şapte persoane s-au întors spre mine şi au aşteptat.
Inima mea a început să bată tare. Copil fiind memorasem Articolele de credinţă exact cu scopul unei astfel de situaţii şi, ca adolescentă şi tânără adultă,îmi depusesem mărturie despre Joseph Smith şi despre Cartea lui Mormon. Dar nu aveam nici cea mai mică idee cum să răspund la întrebarea bărbatului. M-am rugat în gând Tatălui Ceresc să mă îndrume.
Apoi, am spus primele cuvinte care mi-au venit în minte: „Însemnă că nu ştiţi nimic despre Societatea de Alinare”. Expresia de pe feţele lor dădea de înţeles că, într-adevăr, nu ştiau.
„Bărbaţii care deţin preoţia lucrează împreună cu femeile, care sunt, cu toate, membre ale Societăţii de Alinare”, am explicat. „Avem o femeie care este preşedinta Societăţii de Alinare care îndrumă activităţile femeilor în Biserică în întreaga lume. Responsabilitatea femeilor este să aducă bunătate şi caritate în viaţa membrilor şi în special în viaţa familiilor lor.”
Oamenii din jurul meu ascultau cu atenţie.
„Trăim în vremuri neobişnuite în care unele femei vor ca femeile să se comporte, să gândească şi să fie ca bărbaţii. Dar noi credem că Dumnezeu distribuie sarcinile. Noi ne aşteptăm ca femeile să fie conducătoare pentru femei şi conducătoare alături de soţi în căminele lor. Bărbaţii se bazează mult pe sfatul nostru în aceste domenii. Este un echilibru corect. Face ca organizaţiile noastre din Biserică şi căminele noastre să aibă succes. Şi noi credem cu adevărat că bărbatul nu este fără femeie şi nici femeia fără bărbat (vezi 1 Corinteni 11:11). Noi credem că nu suntem întregi unul fără celălalt. Noi nu credem că am fost creaţi pentru a concura unul cu celălalt, ci pentru a ne complementa reciproc.”
M-am simţit binecuvântată când am sfârşit. Am ştiut că acele cuvinte pe care le rostisem erau de la Spirit. Fiecare persoană a părut mulţumită cu explicaţia mea. Apoi bărbatul a spus: „Spune-ne mai mult despre Biserica ta”.
Apoi, timp de două ore, am avut minunata ocazie de a vorbi despre restaurare, de a răspunde la întrebări şi de a-mi depune mărturia despre Evanghelia pe care o iubesc.