Căminele noastre, familiile noastre
Să predăm despre castitate şi virtute
Părinţii pot folosi aceste şase metode pentru a le preda copiilor despre intimitatea sexuală.
Am avut privilegiul să întâlnesc adolescenţi şi tineri adulţi de toate felurile şi din întreaga lume. Odată, am vorbit cu un grup de tineri foarte impresionanţi despre virtute, castitate şi viaţă morală. După ce le-am spus cât de impresionat am fost de comentariile, încrederea, aspectul şi comportamentul lor, i-am întrebat: „Cum de aţi ajuns să vă exprimaţi atât de bine, să fiţi atât de siguri pe răspunsurile voastre şi să vorbiţi atât de dezinvolt despre un subiect atât de sensibil ca acesta?”. O tânără a răspuns fără ezitare: „Am părinţi care mă învaţă”. Ceilalţi au dat din cap în semn de aprobare. Această experienţă simplă, dar profundă scoate în evidenţă influenţa pe care o au părinţii în vieţile copiilor lor – în special în rolul pe care îl au de a preda despre virtute, castitate, intimitate sexuală şi relaţii potrivite.
Poate că unii părinţi, din nefericire, nu le predau copiilor lor despre subiecte legate de sexualitate pe cât de bine ar putea. De exemplu, după ce am discutat, într-un sondaj, cu 200 de tineri adulţi sfinţi din zilele din urmă activi, am descoperit că doar 15 la sută din ei îi considerau pe părinţii lor ca fiind sursa principală de informare cu privire la subiecte legate de sexualitate. Acei membri tineri au spus că, în principal, ei învaţă despre acest subiect foarte important de la prieteni, colegi, de pe Internet, din mijloacele media, din divertisment, din cărţi, de la rude sau de la conducătorii Bisericii.
Desigur că nu este un subiect uşor de predat. Dar cred că părinţii sunt cei mai buni învăţători pentru a le vorbi despre aceste principii sacre. Următoarele metode vă vor ajuta să vă formaţi principii şi obiceiuri simple, eficiente şi de durată care promovează învăţarea şi predarea eficiente – în special educarea copiilor dumneavoastră despre cum să aibă o viaţă virtuoasă şi castă.
Predarea şi învăţarea trebuie să înceapă de la o vârstă fragedă. Părinţii care le predau copiilor lor în mod eficient despre subiecte legate de sexualitate înţeleg faptul că majoritatea copiilor întâlnesc asemenea subiecte mult mai devreme decât se aşteaptă sau doresc ei sau părinţii lor. Mulţi copii sunt expuşi conţinutului de natură sexuală de pe Internet la vârsta de 11 ani sau chiar mai devreme. Canalele de divertisment, evenimentele sportive, reclamele şi chiar site-urile de socializare sunt din ce în ce mai saturate de imagini şi aluzii sexuale.
Unii părinţi întreabă, pe drept: „Când ar trebui să încep să vorbesc despre subiecte legate de sexualitate?”. Depinde de vârsta şi maturitatea copilului şi de fiecare situaţie în parte. În timp ce părinţii studiază cu atenţie şi într-un spirit al rugăciunii comportamentul copiilor, îi ascultă cu atenţie şi îşi fac timp să se gândească şi să discearnă când şi ce să predea, ei vor primi îndrumare spirituală. De exemplu, îmi aduc aminte că fiul meu mi-a adresat întrebări despre anatomia corpului când avea abia vârsta de cinci ani. Deşi aveam oarecare emoţii, era evident că venise timpul să vorbesc. Cu toate acestea, în timp ce mă gândeam cum să răspund, a fost din ce în ce mai clar că acesta nu era timpul potrivit să vorbesc cu fiul meu despre vreun subiect referitor la sexualitate.
Predarea şi învăţarea trebuie să aibă loc în mod frecvent. Învăţarea este, mai degrabă, un proces, decât un eveniment izolat. Când vine timpul de a le preda copiilor despre intimitatea sexuală sau alte subiecte asemănătoare, oamenii fac referire la acesta, numindu-l „discuţia”. Indiferent dacă este în mod intenţionat sau nu, termenul sugerează că părinţii predau despre acest subiect o singură dată. Acesta nu este cel mai eficient mod de învăţare pentru un copil. Salvatorul ne-a învăţat că noi învăţăm „rând după rând, precept după precept” (2 Nefi 28:30). Vom avea mai mult succes în eforturile noastre de predare dacă discutăm adesea despre acest subiect pe măsură ce copiii noştri cresc şi se maturizează. Părinţii care înţeleg acest principiu se pregătesc din punct de vedere mintal, emoţional şi spiritual să le predea copiilor despre subiecte referitoare la sexualitate în perioada copilăriei şi adolescenţei acestora.
Învăţarea şi predarea eficiente depind de relaţia dintre învăţător şi student. Când vine vorba de a le preda copiilor despre subiecte referitoare la sexualitate, majoritatea părinţilor îşi fac griji, aproape de fiecare dată, despre ce trebuie să spună. Deşi acest lucru este important, predare şi învăţarea eficiente depăşesc graniţele dialogului şi ale conţinutului. De fapt, modul în care părinţii abordează nevoia de a le preda copiilor poate fi mai important decât cuvintele pe care le vor spune. Cercetările în domeniu au ajuns la concluzia că părinţii care-şi influenţează cel mai mult copiii în aspecte de educaţie sexuală sunt aceia care comunică liber, îşi exprimă dragostea şi grija şi sunt activ implicaţi în vieţile copiilor lor.1
Comentariile tinerilor sfinţi din zilele din urmă, pe care le-am obţinut în sondajul meu neoficial, au vizat, în mod repetat, dorinţa ca părinţii lor să fie mai deschişi şi mai doritori să discute despre subiecte referitoare la sexualitate. Aceşti tineri adulţi au spus că voiau ca părinţii lor să fie implicaţi în acest proces şi, de asemenea, ca părinţii lor să „vorbească cu ei, nu către ei”. Tânjeau după conversaţii „fireşti”, „normale”, „dezinvolte” şi mai puţin „stânjenitoare”. Acest lucru ar trebui să-i motiveze pe părinţi să depună mai mult efort pentru a fi mai abordabili, disponibili şi liniştiţi cu privire la un subiect, la o situaţie sau când se întâmplă ceva. Pentru ca părinţii să le preda copiilor lor în mod eficient despre lucrurile care contează cel mai mult, ei trebuie să acţioneze în aşa fel încât să-i ajute pe aceştia să se simtă confortabil şi în siguranţă atunci când discută despre aceste subiecte – în special despre cele mai intime.
Predarea şi învăţarea sunt cele mai eficiente atunci când subiectul este relevant şi concret. În funcţie de abordarea noastră, predarea despre intimitatea sexuală, poate crea un sentiment de stânjeneală, poate părea de necrezut, nepractică sau chiar moralistă. Un secret al succesului este să ne dăm seama că majoritatea întrebărilor şi preocupărilor copiilor sunt reacţii fireşti la situaţiile şi observaţiile din viaţa obişnuită. Pe măsură ce le acordăm atenţie, îi ascultăm şi le observăm comportamentul, vom discerne ceea ce trebuie să predăm.
De exemplu, filmele, moda, trendurile, programele de televiziune, divertismentul sau versurile unor cântece oferă nenumărate ocazii să vorbim despre standardele morale. Pe măsură ce urmărim relaţiile şi interacţiunile copiilor noştri cu alte persoane, felul în care ei şi colegii lor se îmbracă, limbajul pe care îl folosesc, cât de mult interacţionează cu persoane de sex opus, cât şi interpretările diverse ale personalelor din comunitate cu privire la castitate şi la standardele morale, se vor ivi alte ocazii (pentru a vorbi cu ei). Viaţa reală oferă suficient de multe ocazii de a vorbi cu copiii despre moralitate şi virtute.
Probabil că cel mai important aspect din viaţa reală, care oferă ocazia de predare, este exemplul de castitate, modestie şi virtute al părinţilor din vieţile personale. Copiii vor fi mai dispuşi să asculte şi să urmeze sfatul părinţilor lor atunci când acest sfat se bazează pe exemplele bune ale părinţilor lor.
Opusul este, de asemenea, adevărat. După cum a spus vârstnicul Robert D. Hales din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli: „De multe ori, faptele noastre au o mai mare influenţă asupra oamenilor decât o au cuvintele. Preşedintele Brigham Young (1801–1877) ne-a învăţat: «Trebuie să le dăm [copiilor noştri] dovadă de un exemplu pe care dorim ca ei să-l urmeze. Suntem conştienţi de acest lucru? Vedem atât de des părinţi care le cer copiilor să fie supuşi, să se poarte frumos, să folosească cuvinte frumoase, să aibă o înfăţişare plăcută şi prietenoasă, să folosească un ton blând, dar care sunt plini de răutate şi dojană. Acest lucru este atât de contradictoriu şi iraţional!» Copiii noştri vor observa aceste contradicţii între vorbele şi faptele noastre şi, probabil, vor găsi scuze pentru un comportament asemănător”2.
Elevii învaţă cel mai bine atunci când înţeleg ce le predau învăţătorii. Prea mulţi adolescenţi şi tineri adulţi îşi exprimă frustrarea pentru că părinţii lor şi chiar unii conducători ai Bisericii au tendinţa să folosească eufemisme şi aluzii care, de fapt, generează, mai multe întrebări decât răspunsuri şi mai multă tensiune decât linişte sufletească. Acest lucru este cu atât mai adevărat când vine vorba de subiecte referitoare la sexualitate.
În timp ce am slujit ca episcop al unei episcopii de tineri adulţi necăsătoriţi, am fost întrebat adesea ce înseamnă „a dezmierda” (aici, a atinge părţile intime ale trupului altei persoane). Membrii credincioşi din episcopia mea fuseseră învăţaţi că nu trebuie să participe în astfel de dezmierdări, însă nu au fost învăţaţi niciodată la ce se referă acest lucru. Era dificil pentru ei să urmeze instrucţiuni pe care nu le înţelegeau.
Preşedintele Marion G. Romney (1897–1988), primul consilier în Prima Preşedinţie, a explicat că nu este suficient să predăm astfel încât ceilalţi să înţeleagă, ci să predăm astfel încât nimeni să nu înţeleagă greşit.3 În loc să utilizăm eufemisme sau argouri, vom avea mai mult succes dacă vom folosi termeni corecţi şi corespunzători. Acest lucru promovează înţelegerea şi cultivă respectul.
Aveţi în vedere felul în care vârstnicul Richard G. Scott, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a predat despre principii morale şi standarde în mod eficient. El a spus: „Orice intimitate sexuală în afara căsătoriei – adică orice contact intenţionat cu părţile intime şi sacre ale trupului altei persoane, pe deasupra sau pe sub haine – este un păcat şi este interzisă de Dumnezeu. Faptul de a stimula în mod intenţionat aceste emoţii în trupul vostru este, de asemenea, un păcat”4.
Pentru a preda în mod eficient, trebuie să ne asigurăm că cei cărora le predăm înţeleg mesajul. Întrebări simple, ca de pildă: „Îţi răspunde aceasta la întrebarea ta?” sau „Am explicat acest lucru cum trebuie?” sau „Mai ai şi alte întrebări?” sunt foarte utile.
Cei care învaţă se convertesc atunci când învăţătorii asociază mesajul cu principiile şi standardele nepieritoare. În loc să ne concentrăm asupra procesului de reproducere umană, instruirea evanghelică eficientă are loc atunci când asociem acest proces cu realităţile vieţii eterne. De exemplu, atunci când vorbim despre trupul nostru, putem vorbi despre cum un Tată Ceresc iubitor ne-a creat trupul şi cum putem să ne comportăm cu creaţiile Sale cu respect şi în acord cu aşteptările Sale.
În timp ce lumea este cuprinsă de imoralitate, există încă speranţă pentru generaţiile viitoare. Această speranţă o reprezintă părinţii care depun tot efortul să înveţe generaţia care se ridică să fie virtuoasă şi castă. Părinţii care-şi învaţă copiii să aibă vieţi virtuoase şi caste, se străduiesc să dobândească mai multă cunoaştere şi să-şi îmbunătăţească abilităţile de predare. Făcând acest lucru, ei vor cunoaşte că „Domnul [le] va dezvolta abilităţile pe măsură ce [predau] în felul în care El a poruncit”. La urma urmei, „este o lucrare a dragostei – o ocazie de a-i ajuta pe ceilalţi să-şi exercite drept libertatea de a alege, să vină la Hristos şi să primească binecuvântările vieţii veşnice”5.
Ilustraţie foto de david stoker © iri
Ilustraţie foto de… va urma