Cartea lui Alma: lecţii pentru zilele noastre
Nefiţii au îndurat cu credinţă încercările din timpurile lor şi sunt o dovadă că Domnul va asigura binecuvântările şi protecţia de care avem nevoie pentru a face faţă cu succes provocărilor din timpurile noastre.
La sfârşitul domniei sale, regele Mosia a propus ca monarhia să fie înlocuită cu un sistem de judecători aleşi de popor. Sistemul propus urma să se bazeze pe legi date de Dumnezeu şi administrate de judecători care urmau să fie aleşi de către popor.
La baza acestui sistem a stat principiul libertăţii de a alege – fiecare om în parte, nu regele, urma să accepte responsabilitatea şi răspunderea de a acţiona în conformitate cu legea. Deoarece „nu este obişnuit ca glasul poporului să dorească ceva care este împotriva a ceea ce este drept” (Mosia 29:26), acest sistem urma să acorde o protecţie mai mare drepturilor indivizilor şi dreptăţii colective a societăţii.
Ca răspuns la propunerea lui Mosia, poporul a „devenit foarte [nerăbdător] ca fiecare om să aibă o şansă egală în toată ţara; da, şi fiecare om şi-a exprimat dorinţa să răspundă pentru propriile sale păcate” (Mosia 29:38).
Cartea lui Alma cuprinde istoria poporului timp de patruzeci de ani după ce poporul a adoptat sistemul propus. Ultimele capitole ale cronicii lui Alma, capitolele de la 43 la 62, relatează despre o perioadă de grele provocări şi încercări. În acest interval scurt de 19 ani, poporul a înfruntat probleme în politica internă, ameninţări din exterior şi conflicte armate aproape fără întrerupere.
Sistemul guvernamental a fost ameninţat de două ori pe plan intern de bărbaţi care au căutat să se instaureze pe ei înşişi regi şi să priveze poporul de dreptul de a-şi alege conducătorii şi de a preaslăvi liberi. În acelaşi timp, poporul a trebuit să se apere de mai multe atacuri din exterior ale lamaniţilor, care erau hotărâţi să distrugă guvernul nefit şi să-i aducă pe nefiţi în sclavie.
Dezechilibrul economic cauzat de aceste provocări multiple a fost, de asemenea, o încercare majoră pentru popor, deşi nu a fost menţionat în mod explicit. Când a compilat aceste cronici sfinte, Mormon a simţit îndemnul să ofere o consemnare detaliată a acestei perioade. De fapt, dacă ar fi dat tot atâtea detalii despre restul celor 1.000 de ani din istoria nefiţilor, Cartea lui Mormon ar fi conţinut mai mult de 2.500 de pagini!
Preşedintele Ezra Taft Benson (1899–1994) ne-a învăţat:
„Cartea lui Mormon… a fost scrisă pentru zilele noastre. Nefiţii nu au avut niciodată cartea; nici lamaniţii din vremurile străvechi. Ea ne era destinată nouă… Sub inspiraţia lui Dumnezeu, care vede toate lucrurile de la început, [Mormon] a prescurtat cronici de sute de ani, alegând povestirile, cuvântările şi evenimentele care urmau să ne fie de cel mai mare ajutor …
Trebuie să ne întrebăm în mod constant: «De ce l-a inspirat Dumnezeu pe Mormon (sau pe Moroni sau pe Alma) să includă aceasta în cronica lui? Ce lecţie pot să învăţ din aceasta pentru a mă ajuta să trăiesc în aceste zile şi în această eră?»”.1
În zilele noastre, sfinţi din zilele din urmă din întreaga lume au de înfruntat multe dintre provocările pe care le-au înfruntat şi nefiţii în timpul perioadei din istoria lor menţionată mai sus, inclusiv depunerea de eforturi pentru a-i priva pe membrii Bisericii de dreptul de a preaslăvi şi de a-şi exprima părerea în privinţa unor lucruri importante din societăţile în care trăiesc. Unii sfinţi din zilele din urmă au simţit ameninţările atacurilor venite din exterior şi ale conflictelor armate hotărâte să le distrugă naţiunile şi libertăţile.
Din fericire, nefiţii au fost capabili să-şi depăşească greutăţile cu foarte mare efort, sacrificiu şi ajutor din partea Domnului. Câteva dintre lecţiile despre modul în care ei au răspuns cu succes provocărilor lor ne-ar putea da nouă curaj să ne înfruntăm provocările de azi.
1. Păstrarea dorinţelor şi motivelor potrivite.
Pe parcursul tuturor încercărilor lor, nefiţii cei drepţi au reuşit să obţină tărie din faptul că acţionau din motive adecvate. Singura lor intenţie a fost „să se apere pe ei înşişi şi familiile lor şi pământurile lor, ţara lor şi drepturile lor şi religia lor” (Alma 43:47). Dorinţa lor a fost să-şi păstreze libertatea de a alege – dreptul de a acţiona în dreptate şi de a fi ei înşişi răspunzători pentru propriul comportament – în loc să aibă un rege care să le dicteze cum să se comporte. Motivul lor a fost menţinerea egalităţii prin lege, în mod special libertatea de a-L preaslăvi pe Dumnezeu şi a-şi păstra Biserica lor (vezi Alma 43:9, 45).
Există şi vor exista mereu, în cadrul societăţilor, forţe care caută să manipuleze opinia publică cu scopul de a obţine putere şi câştiguri personale. Există şi tentaţia de a le adopta motivele şi a transforma conflictul într-o luptă pentru putere. Calea Domnului este de a acţiona întotdeauna pe baza dorinţelor şi motivelor sincere, cum au acţionat nefiţii. Procedând astfel, au reuşit să invoce puterile cerului pentru a-şi depăşi încercările „cu puterea Domnului” (Alma 46:20; vezi, de asemenea, Alma 60:16; 61:18).
În mod asemănător, ca răspuns la provocările pe care le înfruntăm azi, trebuie să ne analizăm sentimentele în mod constant, pentru a fi siguri că dorinţele şi motivele noastre sunt pure şi se bazează pe principiile Evangheliei lui Isus Hristos. Dacă acţionăm (sau îi manipulăm pe ceilalţi să acţioneze) din motive egoiste, pentru câştig personal, sau pentru a-i înjosi pe ceilalţi, nu vom beneficia de ajutorul divin de care avem nevoie pentru a înfrunta provocările noastre.
2. Fiţi buni şi generoşi cu cei mai puţin norocoşi.
Atunci când foştii lor duşmani, poporul lui Anti-Nefi-Lehi, au fost ameninţaţi cu distrugerea, nefiţii au votat pentru a le oferi un loc în care să trăiască şi să-şi clădească noi vieţi şi le-au oferit protecţie (vezi Alma 27:21–22; 43:11–12). Deoarece anti-nefi-lehiţii juraseră ca, niciodată, să nu mai ridice armele de război, ei au oferit, în schimb, „o mare parte din bunurile lor pentru ca ei să […] întreţină” (Alma 43:13) oştirile nefite în timpul acelor vremuri critice. Cu toate acestea, nu există nicio consemnare care să menţioneze că nefiţii i-ar fi tratat pe aceşti imigranţi cu lipsă de respect sau dragoste, deşi ar fi putut fi o ţintă politică uşoară pentru cei care voiau să stârnească disensiuni.
Bunătatea cu care au tratat nefiţii poporul lui Amon, aşa cum au fost numiţi în final, a fost plătită cu aceeaşi monedă şi a contribuit, în cele din urmă, la formarea uneia dintre cele mai impresionante brigăzi militare cunoscute vreodată în istorie – cei 2.000 de tineri războinici. În mod ironic, slujirea acelor bărbaţi tineri a fost, probabil, cheia apărării societăţii nefite de la o distrugere timpurie.
În vremuri de disensiuni interne, de atacuri venite din exterior şi de greutăţi economice, există o tendinţă de a avea un comportament greşit faţă de cei care „nu sunt ca şi noi”. Este uşor să devenim critici la adresa lor şi să îi judecăm. Cineva le poate pune la îndoială loialitatea şi valoarea în societate şi impactul pe care îl au în bunăstarea noastră economică. Aceste reacţii negative nu sunt în armonie cu învăţăturile Salvatorului de a ne iubi aproapele ca pe noi înşine şi duc la scindare, discordie şi izolare. Dacă poporul lui Amon nu ar fi fost binevenit în societatea nefită, acest lucru ar fi dat naştere, probabil, la resentimente în loc de recunoştinţă din partea generaţiei viitoare. În loc să producă 2.000 de războinici credincioşi, noua generaţie s-ar fi putut îndepărta şi alătura lamaniţilor.
Dorinţa de a fi buni şi generoşi faţă de cei aflaţi în nevoie a reprezentat un factor important în păstrarea naţiunii nefite şi le-a dat nefiţilor dreptul la binecuvântările cerului în momentele lor de agonie. Poporul lui Dumnezeu are nevoie de astfel de binecuvântări în zilele noastre.
3. Ascultaţi şi urmaţi îndemnurile conducătorilor inspiraţi.
Domnul a cunoscut provocările pe care nefiţii urmau să le aibă şi a chemat conducători inspiraţi care să-i ajute să le înfrunte. Căpitanul Moroni a fost un războinic însă el a fost inspirat să pregătească platoşe, scuturi, coifuri şi îmbrăcăminte groasă pentru a-şi proteja poporul (vezi Alma 43:19). Rezultatul a fost că nefiţii s-au descurcat mult mai bine în luptă decât lamaniţii (vezi Alma 43:37–38). Mai târziu, Moroni i-a îndrumat pe oameni să sape movile de pământ în jurul oraşelor lor şi în vârful acestor maluri să se pună buşteni din lemn şi cadre din ţăruşi (vezi Alma 50:1–3). Aceste pregătiri inspirate i-au ferit pe nefiţi de la distrugere.
În timp ce Moroni se pregătea pentru război, Helaman şi fraţii săi predicau cuvântul lui Dumnezeu şi îndemnau poporul la dreptate pentru ca Spiritul Domnului să-i îndrume şi să-i apere. Deoarece au ascultat îndrumările temporale şi spirituale ale conducătorilor inspiraţi, nefiţii au fost apăraţi. Numai atunci când au existat disensiuni interne şi când oamenii au refuzat să mai asculte de avertizările inspirate, a avut loc regresul şi au rezultat suferinţe.
Suntem binecuvântaţi să trăim într-o perioadă în care Domnul a chemat profeţi, văzători şi revelatori ca să ne avertizeze şi să ne îndrume să ne pregătim pentru provocările zilelor noastre. În anul 1998, preşedintele Gordon B. Hinckley (1910–2008) i-a instruit şi avertizat în mod inspirat pe membrii Bisericii:
„A sosit timpul să ne punem căminele la punct.
Foarte mulţi dintre oamenii noştri trăiesc la limita veniturilor lor. De fapt, unii trăiesc din împrumuturi …
Economia este un lucru fragil… Se prevede o vreme furtunoasă de care ar trebui să ţinem cont”2.
De curând am vorbit cu un bărbat care a auzit cuvintele preşedintelui Hinckley şi îndemnurile Spiritului. Împreună cu soţia sa, au hotărât să-şi lichideze investiţiile, să-şi plătească integral locuinţa şi să iasă din datorii.
Astăzi, bărbatul este independent financiar. Criza economică care a urmat a avut un impact minim asupra familiei lui. De fapt, independenţa sa financiară a făcut posibil ca el şi soţia sa să slujească într-o misiune.
Preşedintele Thomas S. Monson a fost chemat în zilele noastre. Viaţa şi învăţăturile sale reprezintă mesajul trimis de Dumnezeu ca să ne protejeze şi să ne binecuvânteze astăzi. În vremuri în care mulţi îşi fac griji pentru ceea ce nu au, preşedintele Monson ne învaţă să fim recunoscători pentru multele binecuvântări pe care Domnul ni le-a dat. În vremuri în care mulţi se concentrează asupra propriilor probleme, preşedintele Monson ne îndeamnă să ne întindem mâna şi să salvăm, să uităm de noi şi să-i binecuvântăm pe alţii. Dacă vom lua în seamă îndrumarea preşedintelui Monson, acest lucru ne va asigura protecţia spirituală şi binecuvântările de care avem nevoie în familie în zilele noastre.
Sunt recunoscător pentru că trăiesc într-o perioadă în care Evanghelia a fost restaurată. Sunt recunoscător pentru că Domnul a pregătit Cartea lui Mormon pentru zilele noastre. Nefiţii au îndurat cu credinţă încercările din timpurile lor şi sunt o dovadă că Domnul va asigura binecuvântările şi protecţia de care avem nevoie pentru a face faţă cu succes provocărilor din timpurile noastre.
Veniţi, de Walter Rane, prin bunăvoinţa Muzeului de Istorie a Bisericii
Şi-au pus încrederea lor în Dumnezeu, de Walter Rane, prin bunăvoinţa Muzeului de Istorie a Bisericii
Căpitanul Moroni şi Steagul Libertăţii, de Clark Kelley Price