Mesaj din partea conducerii zonei
Să urmăm profetul în viață
În primăvara anului 1977, după ce fusesem botezat în San Leandro, California, la vârsta de 20 de ani, și după două semestre petrecute la Universitatea Brigham Young, mă aflam la bordul unui avion transatlantic care se îndrepta spre Copenhaga. Mă îndreptam spre casă, în vacanța de vară, ca să muncesc pentru a obține bani pentru următoarele semestre la Universitatea Brigham Young. Sau așa credeam!
În timpul zborului lung, am încercat să dorm ca să fiu odihnit pentru revederea cu familia mea – de data aceasta în calitate de membru al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. Dar nu mă puteam odihni. Tot auzeam glasul profetului, pe atunci președintele Kimball, spunând: „Fiecare tânăr băiat demn trebuie să slujească în misiune”1. „Sunt prea în vârstă”, tot încercam să mă conving. „Până când aș putea merge în misiune, aș avea 22 de ani, cu trei ani mai mare decât majoritatea vârstnicilor care merg în misiune.” Tot auzeam glasul președintelui Kimball ca și cum era lângă mine. Mă ținea treaz și nu îl puteam ignora.
În cele din urmă, de teamă că nu mă voi odihni deloc, I-am spus Tatălui Ceresc: „Bine, dacă vei inspira pe cineva să mă roage să merg în misiune, atunci voi merge”. A funcționat, am ațipit și am adormit până când a aterizat avionul, nemaigândindu-mă la ceea ce promisesem Domnului sau președintelui Kimball.
La doar patru zile după ce am ajuns în nordul Danemarcei, participam la adunările Bisericii din Ramura Aalborg. Nu cunoșteam pe nimeni acolo. Imediat după adunarea de împărtășanie, președintele de ramură, Johannes Vestbø, a venit direct la mine și mi-a spus: „Nu te cunosc, dar, îmbrăcat în costum și cămașă albă, pari a fi membru al Bisericii. Ești membru?”. I-am putut confirma acest lucru, iar el a continuat: „Pot să te invit în biroul meu pentru a ne cunoaște mai bine?”. Din câte îmi amintesc, întâlnirea noastră nu a durat mai mult de 10-15 minute. După numai câteva minute, el a spus: „Este foarte ciudat, deși nu te cunosc, am un sentiment foarte puternic că Domnul îmi spune să te rog să mergi în misiune. Vei face acest lucru?”.
Spiritul S-a simțit din ce în ce mai puternic și amândoi am plâns în timp ce mi-am amintit și am împărtășit promisiunea pe care o făcusem Domnului cu doar patru zile în urmă. Știam ce aveam de făcut – să urmez glasul profetului în viață. La scurt timp după aceea, am trimis actele mele pentru misiune și, în loc să mă reîntorc la UBY, am folosit banii pe care i-am câștigat în acea vară pentru misiunea mea, slujind în Misiunea Londra, Anglia, începând din luna noiembrie a aceluiași an.
La începutul acestui an, când ne stabilim obiective personale în conformitate cu Planul zonei pentru anul 2019, principalul obiectiv fiind „Să urmăm profetul”, știu din experiență personală că acest lucru va aduce cele mai mari binecuvântări în viața noastră. Urmând profetul în viață în tot ceea ce ne sfătuiește să facem, ne vom „întări credința în Tatăl Ceresc și Isus Hristos”.
Profetul în viață reprezintă glasul Domnului pe pământ. „Un profet nu stă între dumneavoastră și Salvator. Ci, el stă alături de dumneavoastră și vă arată calea către Salvator.”2 După cum este declarat în 3 Nefi 20:24, „toți profeții… au adus mărturie despre [Hristos]”. Profetul ne va vorbi despre adevăruri eterne și ne va oferi sfaturi înțelepte. „De fiecare dată când am ascultat sfatul profeților, l-am simțit confirmat prin rugăciune și, apoi, l-am urmat, am descoperit că m-am apropiat de siguranță.”3 Profetul ne va îndemna să ținem poruncile, ceea ce ne va conduce spre fericire, pace și viață veșnică.
De mai bine de patru decenii, am ales să urmez profeții în viață. Atât eu, cât și familia mea am primit binecuvântări nenumărate datorită faptului că am luat acea decizie în anul 1977 de a urma profetul. Ofer fiecăruia dintre noi provocarea de a stabili obiective personale și a ne lua angajamentul de a urma profetul, ceea ce ne va aduce binecuvântări nemăsurate, atât în această viață, cât și în viața care va veni.