Apostoli împărtășesc mesaje de speranță
Conducători ai Bisericii oferă sfaturi despre faptul de a rămâne aproape de Dumnezeu, a sluji cu dragoste și a merge înainte cu răbdare în timpul pandemiei.
Imagine de la Getty Images
Ca urmare a răspândirii virusului în întreaga lume, oficialii interzic adunările publice și implementează măsuri de carantină. Se închid școli, conducătorii ecleziastici anulează adunările din biserici iar cei care ies din casă trebuie să poarte măști pentru protecție.
În anul 1919, pandemia devastatoare de gripă, care a început cu un an înainte, avea să ia zeci de milioane de vieți.1 Noul profet al Bisericii, președintele Heber J. Grant (1856-1945), a fost pus deoparte în luna noiembrie a anului 1918, dar nu a fost susținut decât în luna iunie a anului 1919, deoarece Conferința Generală din luna aprilie a fost amânată.
În timpul slujirii sale, care a urmat acelor vremuri de încercare și a altora care au succedat, președintele Grant a oferit un sfat care este potrivit zilelor noastre, când a spus: „Am venit pe acest pământ pentru a dobândi cunoaștere, înțelepciune și experiență, pentru a învăța lecții, a suferi dureri, a îndura ispite și a dobândi victorii ale vieții muritoare”. Din cunoștințele pe care le-a dobândit în urma experienței personale dificile, dânsul a adăugat: „Știu că, în ceasul adversității, sfinții din zilele din urmă sunt atât de alinați, binecuvântați și consolați, cum nu este niciun alt popor!”2.
În „ceasul adversității” noastre cu noul coronavirus, suntem alinați și consolați de Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos. Cunoașterea noastră că Tatăl Ceresc Își iubește copiii și că a chemat profeți și apostoli în zilele noastre pentru a ne îndruma prin furtunile din viața muritoare este o mare binecuvântare.
Din sfaturile împărtășite în timpul interviurilor recente, mai mulți membri ai Cvorumului celor Doisprezece Apostoli ne amintesc că putem simți bucurie și privi spre viitor cu speranță, indiferent de ceea ce se întâmplă în jurul nostru.3
Fotografie de Welden C. Andersen
Lucrarea merge înainte
Vârstnicul Bruce R. McConkie (1915-1985) a asemănat odată Biserica cu „o mare caravană” care merge înainte în pofida opoziției.4 Vârstnicul David A. Bednar atribuie înaintarea fermă a caravanei pregătirii inspirate a Bisericii și istoriei acesteia în ceea ce privește adversitatea.
„«Nicio mână nesfințită nu poate să oprească lucrarea din progres» 5, și nicio pandemie nu va opri această lucrare din progres”, a spus dânsul. „În mijlocul tuturor încercărilor cu care ne confruntăm acum din cauza acestui virus, lucrarea merge înainte… Nu știm cât va dura, dar vom birui. Și este posibil să nu ne reluăm modul de viață anterior exact așa cum îl știam, dar multe dintre acele adaptări și schimbări vor fi pozitive.”
Vârstnicul Quentin L. Cook a spus că pregătirea inspirată a Bisericii include exemple de actualitate, precum punerea accentului pe respectarea zilei de sabat, întărirea cvorumurilor Preoției lui Melhisedec și structurilor Societății de Alinare, trecerea la slujire și introducerea programului Vino și urmează-Mă, prezentările video din Cartea lui Mormon și programul Copiii și tinerii.
„Vom privi înapoi la această perioadă ca fiind un moment fundamental de pregătire și nu doar ceva ce trebuia să îndurăm”, a spus dânsul.
Președintele M. Russell Ballard, președintele în exercițiu al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, este de aceeași părere. În pofida închiderii temporare a templelor și a caselor de întruniri, membrii Bisericii au instrumentele spirituale de care au nevoie pentru a continua să meargă înainte.
Președintele Ballard își amintește cum s-a simțit când s-a întors acasă de la biserică în data de 7 decembrie 1941, pentru a afla că Pearl Harbor a fost atacat și că Statele Unite erau pe punctul de a intra în al Doilea Război Mondial. Precum mulți oameni în zilele noastre, dânsul s-a îngrijorat cu privire la viitor și s-a întrebat dacă viitorul său avea să fie pierdut.
„Dar nu s-a întâmplat astfel”, a spus dânsul. La fel cum oamenii liberi ai lumii au câștigat acel război, tot așa va câștiga lumea războiul împotriva coronavirusului. „Totul va fi bine dacă ne vom întoarce inima către Tatăl nostru din Cer și vom privi către El și către Salvator ca fiind Mântuitorul întregii omeniri”, a spus dânsul.
Un alt mod prin care Biserica merge înainte este prin eforturile misionare, care se adaptează condițiilor schimbătoare ale lumii. Vârstnicul Dieter F. Uchtdorf a spus despre conducătorii Bisericii că au studiat noi modalități de împărtășire a Evangheliei înainte ca virusul COVID-19 să înceapă să perturbe munca misionară. Această perturbare a inclus întoarcerea a mii de misionari în țările lor de origine, eliberarea unora dintre ei mai devreme și redesemnarea altora.
„COVID-19 ne-a accelerat foarte mult gândirea despre acest lucru și ne-a deschis ochii”, a spus dânsul. Drept urmare, mijloacele tehnice și rețelele de socializare deschid acum uși care anterior au fost închise de comunități îngrădite și case și blocuri inaccesibile.
„Munca misionară va continua să meargă înainte în pofida pandemiei”, a adăugat vârstnicul Uchtdorf. „Continuăm să învățăm cum să îmbunătățim munca misionară acum și pentru viitor. Domnul a promis să grăbească lucrarea Sa pentru binecuvântarea tuturor copiilor lui Dumnezeu (vedeți Doctrină și legăminte 88:73). Simt că suntem chiar în mijlocul acestui proces în timp ce trăim în aceste vremuri de încercare. Misionarii noștri prețioși sunt pionierii zilelor noastre, creând o nouă cale prin care împărtășesc mesajul Evangheliei în moduri noi, potrivite circumstanțelor noastre, astfel încât Biserica lui Isus Hristos să continue să «se [rostogolească] până la marginile pământului»” (Doctrină și legăminte 65:2).
Noile ocazii de împărtășire a Evangheliei nu sunt singurele lucruri care se deschid. De asemenea, se deschid inimi deoarece vremurile dificile fac adesea ca oamenii să devină umili și să se îndrepte către Dumnezeu, a spus vârstnicul D. Todd Christofferson.
„Ei au mintea mai deschisă pentru a gândi: «Poate că am nevoie de ceva mai mult decât contul meu bancar. Poate că viața înseamnă mai mult decât ceea ce am trăit»”, a spus dânsul.
Vârstnicul Christofferson încurajează membrii Bisericii să caute ocazii misionare, precum împărtășirea de mesaje și meme despre Evanghelie prin intermediul rețelelor de socializare, comunicarea cu misionarii cu timp deplin despre înfrățirea persoanelor cărora le predau online și faptul de a rămâne în contact cu persoane cu care nu se pot întâlni des.
Distanțarea socială și distanțarea spirituală
Un alt mod prin care Biserica merge înainte este prin răspunsul spiritual al sfinților din zilele din urmă la încercările temporale, precum COVID-19. Pentru protecția noastră fizică, mărim distanța fizică față de alții, dar, pentru protecția noastră spirituală, ne apropiem mai mult de Tatăl nostru din Cer și de Fiul Său. Pandemia COVID-19 a oferit multor membri ai Bisericii mai multe ocazii de a-și spori protecția spirituală urmând sfatul președintelui Russell M. Nelson de a-L asculta pe Domnul.
„Tatăl nostru știe că, atunci când suntem înconjurați de nesiguranță și teamă, ceea ce ne va ajuta cel mai mult este să-L ascultăm pe Fiul Său”, a spus președintele Nelson în cadrul Conferinței Generale din luna aprilie a anului 2020. Dânsul a adăugat: „Pe măsură ce căutăm să fim ucenici ai lui Isus Hristos, acțiunile noastre de a-L asculta trebuie să fie făcute cu intenție. Este nevoie de o acțiune conștientă și consecventă pentru a ne umple viața de zi cu zi cu ale Sale cuvinte, învățături și adevăruri”6.
Deși nu privim cu entuziasm suspendarea adunărilor Bisericii, închiderea templelor sau pierderea locurilor de muncă, faptul de a petrece mai mult timp acasă ne oferă o șansă de a ne „[trezi] la Dumnezeu” (vedeți Alma 5:7), a spus vârstnicul Cook. „Poate că evenimentele recente pot fi un ceas deșteptător spiritual care să ne ajute să ne concentrăm asupra acelor lucruri care contează cel mai mult. Dacă este așa, va fi o mare binecuvântare în această perioadă să ne concentrăm asupra lucrurilor pe care le putem perfecționa în viața noastră și asupra modului în care putem binecuvânta viața altora în timp ce ne trezim la Dumnezeu și înaintăm pe cărarea legămintelor.”
Vârstnicul Jeffrey R. Holland a adăugat: „Astfel de vremuri ne invită să privim în sufletul nostru pentru a vedea dacă ne place ceea ce vedem. Atunci [ne] gândim la cine suntem [noi] cu adevărat și ce contează cu adevărat”.
Astfel de vremuri ne invită, de asemenea, să ne mărim credința, slujirea și recunoștința, îndemnându-ne să „ne gândim la dependența noastră de Dumnezeu și la binecuvântările pe care le primim de la El și care, de foarte multe ori, considerăm că ni se cuvin”, a spus vârstnicul Holland. „Îi datorăm Tatălui nostru din Cer să fim mai recunoscători, să mulțumim mai mult și să fim mai dornici să ne amintim câte probleme sunt rezolvate datorită lui Dumnezeu, îngerilor, promisiunilor primite prin legământ și rugăciunii.”
În centrul recunoștinței noastre este binecuvântarea de a ne aminti „cât de bun a fost Domnul cu copiii oamenilor de la crearea lui Adam și chiar până [în acest timp]” (Moroni 10:3). Membrii Cvorumului celor Doisprezece au spus că, de fiecare dată când ni se cere să rămânem acasă, putem urma exemplul lui Nefi și Alma, amintindu-ne că El „[în care ne-am] pus nădejdea”, Salvatorul Isus Hristos, „iar [ne] va elibera” (2 Nefi 4:19; Alma 36:27). Și ne putem aminti, după cum ne-a învățat apostolul Pavel, că nimic nu ne poate „despărți pe noi de dragostea lui Hristos” (vedeți Romani 8:35).
Domnul Isus Hristos este „adăpostul [nostru suprem]” (vedeți Psalmii 61:1-4), a spus vârstnicul Holland. „Orice altceva s-ar întâmpla, nu vom fi niciodată despărțiți de dragostea Salvatorului și de tovărășia Sa, chiar dacă nu o recunoaștem la momentul respectiv. Spiritul nu este blocat de un virus sau de granițele naționale sau de previziuni medicale.”
Imagine de la Getty Images
„Să facem lucruri bune”
Recent, în timp ce citea un raport întocmit de un comitet al Bisericii, vârstnicul Christofferson s-a îngrijorat de efectele pe care „izolarea forțată” le poate avea asupra membrilor singuri ai Bisericii – în vârstă și tineri.
„Izolarea forțată poate duce la singurătate iar singurătatea poate avea consecințe negative asupra sănătății fizice și psihice”, a spus dânsul. „Pentru a contracara acest lucru, unii specialiști în domeniul sănătății publice recomandă celor care se confruntă cu singurătate să caute modalități de a «face lucruri bune» pentru cineva.”
Sfinții din zilele din urmă pot găsi modalități de a sluji, de a ajuta și de a oferi altora, în special celor care sunt singuri, a spus vârstnicul Christofferson, iar membrii singuri care slujesc altora își pot reduce sentimentele de izolare.
„Concentrați-vă asupra slujirii”, a spus dânsul. „Putem face multe lucruri unii pentru alții pentru a avea un sentiment de apartenență și fraternitate. Aceasta este o perioadă în care cvorumul vârstnicilor și Societatea de Alinare pot fi cu adevărat uniți și pot oferi ceea ce doar ei sunt organizați în mod unic să facă.”
Și, decât să trimiteți mesaje text întotdeauna unei persoane, dânsul a sugerat: „Cred că este mai bine să sunăm pe cineva folosind acea tehnică veche numită telefon. Sunați pentru a discuta și a interacționa. Permiteți-le să audă un glas”.
Eforturile mici de a ajuta pe alții pot aduce o mare schimbare, luminând ziua cuiva în moduri pe care nu le știm. „Slujirea noastră este necesară când oamenii sunt atât de izolați”, a spus vârstnicul Cook.
Vârstnicul Holland a sugerat: „Ar trebui să ne dedicăm o anumită parte a zilei să comunicăm cu cei care au nevoie să fie întăriți. Desigur, și noi suntem întăriți dacă facem acest lucru, așadar toată lumea este «[înălțată]» (3 Nefi 27:14, 15), după cum a spus Salvatorul că a fost trimis pe pământ să facă”.
Un alt mod prin care ne putem înălța pe noi înșine și pe alții este să ne pregătim pentru ziua în care se vor redeschide templele. Închiderea templelor – fie din cauza pandemiei, fie pentru renovări sau curățenie – „oferă o ocazie minunată de a afla mai multe despre cercetarea istoriei familiei, indexare și cum să pregătim multe, multe nume pentru ziua în care ușile templului se vor deschide din nou”, a spus vârstnicul Bednar.
Indiferent dacă templele sunt deschise sau închise, a adăugat vârstnicul Bednar, membrii Bisericii se pot strădui să fie demni și să dețină o recomandare pentru templu valabilă.
Lecții pe care Domnul dorește să le învățăm
După cum a subliniat vârstnicul Bednar, deși nimeni nu ar alege să treacă prin pandemia COVID-19, totuși, o urgie din zilele din urmă este asupra noastră.
„Cu perspectiva eternă pe care o oferă Evanghelia restaurată și harul care vine din ispășirea Salvatorului, putem învăța lecții din adversitatea din viața muritoare, care ne pregătesc pentru binecuvântările eternității”, a spus dânsul. „Trebuie să ne rugăm. Trebuie să căutăm. Trebuie să cerem. Trebuie să avem ochi pentru a vedea și urechi pentru a auzi. Dar putem fi binecuvântați în moduri remarcabile să învățăm lecții care ne vor binecuvânta acum și pentru totdeauna.”
Având un impact devastator asupra familiilor din întreaga lume, COVID-19 i-a învățat pe oameni să arate mai multă grijă față de alții, a spus președintele Ballard.
„Ne dăm seama cât de prețioase sunt familiile noastre, cât de prețioși sunt apropiații noștri și cât de prețioși sunt membrii Bisericii noastre”, a spus dânsul. „Sunt lecții pe care le învățăm acum și care ne vor face oameni mai buni.”
Și când actuala furtună trece, la ce ne putem aștepta? Mai multe încercări de acest fel, a spus vârstnicul Uchtdorf. Copiii lui Dumnezeu din cadrul Bisericii și din afara ei vor continua să se confrunte cu încercări.
„Trăim într-o perioadă în care avem nevoie să învățăm”, a spus dânsul. Iar cea mai importantă lecție pe care o putem învăța este că răspunsul la încercările care vor urma este și răspunsul la actuala încercare: Evanghelia lui Isus Hristos.
Deoarece sfinții din zilele din urmă au Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos, a spus vârstnicul Holland, ei pot învăța să fie pozitivi și optimiști, făcând tot posibilul și având încredere în cuvintele Domnului când a spus: „Să facem cu voioșie toate lucrurile care stau în puterea noastră; și atunci, putem sta neclintiți, cu cea mai mare siguranță, pentru a vedea salvarea lui Dumnezeu și brațul Său dezvăluit” (Doctrină și legăminte 123:17).
„Există foarte multe lucruri pentru care să ne bucurăm în timp ce ne perfecționăm credința, avem mai multă încredere în Domnul și vedem miracolul izbăvirii Sale”, a spus vârstnicul Holland.