Tineri
Când am fost pus deoparte pentru a sluji ca misionar cu timp deplin în Misiunea San Bernardino, California, familia mea a fost alături de mine. Această fotografie este cu mine îmbrățișându-mi unul dintre frați după ce am fost pus deoparte. A fost o drum lung să ajung până în acest punct, dar sunt atât de recunoscător pentru schimbările pe care le-am văzut la mine și la familia mea.
În penultimul an de liceu am avut un accident de mașină grav. Înainte de accident, nu făceam lucrurile pe care trebuia să le fac. Dar, după accident, punctul meu de vedere s-a schimbat. Viața mea putea fi luată chiar atunci și acolo și nu voiam să se termine așa. Episcopul meu m-a ajutat să merg pe calea cea bună: citind zilnic din Cartea lui Mormon și pregătindu-mă să slujesc în misiune.
Atletismul este sportul meu, pasiunea mea. După accident, nu am mai putut alerga în acel sezon și mă întrebam ce mi-a mai rămas. Dar, m-am întors către Domnul, și, făcând acest lucru, am avut parte de un sezon fenomenal anul următor. Am continuat să am dificultăți, dar ceea ce s-a schimbat este faptul că, în loc să o fac pentru mine, o făceam pentru Domnul.
Faptul de a vedea câte binecuvântări pot veni din plenitudinea Evangheliei a fost ceea ce m-a schimbat. Primind toată această fericire și bucurie, doresc să o răspândesc în toată lumea. Îmi doresc ca oamenii să aibă bucuria pe care o am în fiecare zi datorită Evangheliei. Și de aceea slujesc în misiune: să ajut la „[realizarea nemuririi și vieții veșnice] a omului” (vedeți Moise 1:39).
Garret W., 18 ani, Carolina de Nord, S.U.A.