Singură în pauza de prânz
Autoarea articolului locuiește în Utah, S.U.A.
Kali își dorea doar să aibă un prieten.
„Spiritul îmi șoptește cu glas liniștit” (Cântece pentru copii, p. 56).
Kali a intrat în sala de mese și a privit în jur. Toți ceilalți copii alergau direct la prietenii lor și se adunau la mese. Sala era zgomotoasă, cu glasuri pline de entuziasm și râsete de fericire. Era doar a doua zi de școală, dar parcă toată lumea avea cu cine să stea, în afară de Kali.
A strâns mânerul cutiei pentru prânz și a mers spre una dintre mese. „Pot să stau lângă tine?”, a întrebat Kali.
O fată cu o coadă șatenă, lungă, împletită, s-a uitat în sus. Ea a pufăit și a dat din cap. „Nu. Este ocupat”, a spus ea.
„Bine.” Kali s-a mutat pe un alt loc gol și a așezat cutia ei pentru prânz.
„Nu poți sta aici! Îi țin cuiva locul”, a spus un băiat cu un tricou cu dungi verzi. El a împins cutia pentru prânz a lui Kali pe jos. Toți prietenii lui au început să râdă.
Kali s-a aplecat și a luat din nou cutia ei pentru prânz. Ea a trecut prin sala de mese și s-a așezat la o masă liberă. A văzut pe cineva din cartierul ei și a încercat să-i facă cu mâna, dar el s-a uitat în altă parte. Kali s-a încruntat. De ce un dorea nimeni să fie prietenul ei?
Kali și-a coborât privirea spre mâncarea ei. Nu-i mai era foame. S-a șters la ochi, a închis cutia pentru prânz și a ieșit afară.
Toți se jucau deja cu prietenii lor. Kali s-a așezat singură pe o bancă privindu-i pe ceilalți copii distrându-se fără ea. Apoi, Kali a observat un băiat cam de vârsta ei stând singur pe iarbă. Purta o cămașă galbenă pătată, iar părul lui era ciufulit.
Kali a privit în altă parte. A văzut un grup de fete din clasa ei jucându-se cu mingea. Își dorea să o invite să se joace cu ele.
Kali s-a uitat din nou la băiat. Se uita în jos și culegea iarba din jurul picioarelor lui. Kali și-a amintit ceva ce mama ei spunea uneori: Caută copiii care sunt singuri.
Kali s-a încruntat. Și ea era singură. Nimeni nu încerca să fie prietenul ei.
Apoi, Kali s-a gândit la faptul că fusese botezată cu un an în urmă. Ea promisese să asculte Duhul Sfânt. Poate că Duhul Sfânt o ajuta să-și amintească ce îi spusese mama. Poate că Duhul Sfânt încerca să-i spună să se joace cu băiatul în cămașa galbenă.
Kali a oftat și s-a ridicat. Un sentiment plăcut i-a învăluit inima. A mers și s-a așezat lângă băiat, pe iarbă.
„Bună”, a spus ea.
„Salut”, a mormăit el.
„Care este culoarea ta preferată?”
„Păi… verde.”
„Frumos. Mie îmi place roz”, a spus Kali. „Ai un animal preferat?”
Băiatul s-a îndreptat puțin și s-a uitat la ea. „Da. Îmi plac dinozaurii foarte mult”.
„Și mie. Preferatul meu este triceratop”.
Băiatul a zâmbit.
Apoi, a sunat clopoțelul. Kali s-a ridicat în picioare și și-a luat rămas bun de la băiat. A zâmbit în timp ce se întorcea, singură, spre sala de clasă. Poate că nu avea un prieten foarte bun, dar s-a simțit fericită știind că a făcut ca pauza unei alte persoane să fie puțin mai bună.