Sună-l pe tata
Dacă pedalez tare, se gândi Yu, pot ajunge acasă înainte ca străzile să se inunde.
„Îndrăzniți, pentru că Eu vă voi conduce” (Doctrină și legăminte 78:18).
Yu a ieșit din școala la care învăța și a pășit pe trotuarul aglomerat. Capul său era plin de informații despre matematică de la cursul său de după școală. Oamenii se grăbeau cu umbrele. Picuri mari de ploaie cădeau repede și strada era udă.
Prietena lui Yu, Lin, a ieșit lângă el. „Ar trebui să-l suni pe tatăl tău să vină să te ia”, a spus Lin. „Domnul Zhang spune că unele părți ale orașului sunt inundate.”
„Pot ajunge acasă singur.”
„Dar uite câtă apă este”, a spus Lin, arătând către apa care curgea cu rapiditate în jgheab.
Pentru un moment, Yu avut un sentiment ciudat. Avea Lin dreptate? Poate ar trebui să-l sune pe tata să-l ducă acasă cu mașina înainte ca străzile să se inunde. Dar el și tata avuseseră o ceartă aseară, iar Yu era încă furios. El nu dorea să-i ceară ajutor tatălui său.
Yu a desfăcut lanțul cu care era legată bicicleta și și-a luat rămas bun de la Lin. Dacă pedalez tare, se gândi el, pot ajunge acasă înainte ca străzile să se inunde.
A pedalat tare, dar, în scurt timp, mâinile îi erau reci, hainele ude și el era epuizat. Încă o dată, i-a venit în gând să-l sune pe tata. Era ceea ce simțea un îndemn de la Duhul Sfânt? Misionarii care l-au botezat au spus că Duhul Sfânt poate fi ghidul său. Yu a privit spre cer. Era atât de întunecat, încât nu putea vedea vârfurile clădirilor. Dar era încă supărat pe tatăl său.
Yu a ignorat sentimentul și a continuat să pedaleze. Apa crescuse atât de mult încât proprietarii magazinelor își închiseseră magazinele. Oamenii își mutaseră obiectele la etajele superioare. Yu a văzut o mamă împingându-și cei doi copii prin inundație într-o barcă mică de plastic.
Cu apa acum trecută de glezne, Yu nu-și mai putea pedala bicicleta. El s-a dat jos și a început să împingă. Probabil că era prea târziu să-l sune pe tata acum și ploaia tot cădea. Tunetul a bubuit și fulgerul a strălucit deasupra lui. Yu se temea. Și se simțea atât de obosit! El a privit înainte. Casa lui era în continuare destul de departe. El nu ar fi trebuit să ignore Duhul Sfânt doar din cauza unei discuții neînsemnate.
Yu s-a oprit și a spus o rugăciune scurtă. Nu-și putea auzi glasul din cauza ploii și a tunetului, dar știa că Tatăl Ceresc îl poate auzi.
„Tată Ceresc”, se rugă Yu. „Te rog, ajută-mă să ajung acasă în siguranță.” Când a terminat, a simțit suficientă putere pentru a continua.
În cele din urmă, Yu și-a putut vedea casa pe deal. Înfrigurat, obosit și fără un pantof, Yu înainta cu greu pe deal. El l-a văzut pe tatăl său așteptându-l afară. Tatăl a coborât repede dealul să-l întâmpine, stropind apă în timp ce alerga.
Ajungând la el, tatăl său l-a îmbrățișat. „Am fost atât de îngrijorat”, a spus tatăl. „Trebuia să mă suni!”
„Am crezut că suntem supărați unul pe altul”, a spus Yu.
„Nu sunt niciodată atât de supărat, încât să nu te ajut”, a spus tatăl. Apoi, a luat bicicleta lui Yu și a împins-o restul drumului pe deal.
Chiar dacă tunetul răsuna între clădirile înalte și ploaia torențială curgea, un sentiment cald a umplut inima lui Yu. Simțea pace și siguranță în timp ce îl urma pe tatăl său acasă.