Păstorirea
Haideți să ne întindem brațele și să ne îngrijim, așa cum ar face Salvatorul nostru, în special de cei pe care, prin dragoste și chemare, avem privilegiul să-i păstorim.
Dragi frați și surori, prieteni, bine ați venit la conferința generală!
După Conferința Generală din luna octombrie a anului trecut, sora Gong și cu mine ne-am plimbat prin Centrul de conferințe pentru a vă saluta și a asculta experiențele pe care le-ați avut privind Evanghelia.
Membrii noștri din Mexic au spus: „Hoy es el tiempo de México (Acum este momentul Mexicului)”.
Am aflat că Gilly și Mary sunt prietene din Anglia. Când Mary s-a alăturat Bisericii, ea și-a pierdut locuința. Gilly a invitat-o cu generozitate pe Mary să locuiască cu ea. Având o mare credință, Gilly a spus: „Nu m-am îndoit niciodată că Domnul este cu mine”. La conferință, Gilly a avut parte de o revedere plină de bucurie cu sora misionară care i-a predat în urmă cu 47 de ani.
Jeff și soția sa, Melissa, au participat la conferința generală pentru prima dată. Jeff a fost jucător profesionist de baseball (a fost prinzător) și, acum, este medic anestezist. El mi-a spus: „Spre surprinderea mea, mă îndrept spre botez pentru că simt că acesta este cel mai autentic și onest mod de a trăi”.
Cu ceva timp în urmă, Melissa își ceruse scuze fratelui care păstorește desemnat lui Jeff: „Jeff nu vrea «cămăși albe» în casa noastră”. Fratele care păstorește i-a spus: „Voi găsi o cale”. Acum, el și Jeff sunt buni prieteni. La botezul lui Jeff, am întâlnit o congregație de sfinți din zilele din urmă pe care Jeff, Melissa și fiica lor, Charlotte, îi iubesc.
În calitate de ucenici ai lui Isus Hristos, noi căutăm să-i păstorim pe alții așa cum ar păstori El, deoarece vieți așteaptă să se schimbe.
Când Peggy mi-a spus că soțul ei, John, cu care era căsătorită de 31 de ani, avea să fie botezat, am întrebat-o ce se schimbase.
Peggy a spus: „John și cu mine studiam Vino și urmează-Mă: Noul Testament când John a întrebat despre doctrina Bisericii”.
Peggy a spus: „Să invităm misionarii”.
John a spus: „Fără misionari – doar dacă poate și prietenul meu să vină”. De peste 10 ani, fratele care păstorește desemnat lui John devenise prietenul său de încredere. (M-am gândit, dacă fratele care păstorește desemnat lui John ar fi încetat să mai vină în vizită după unul, doi sau nouă ani?)
John a ascultat. El a citit Cartea lui Mormon cu intenție sinceră. Când misionarii l-au invitat pe John să fie botezat, el a spus da. Peggy a spus: „Am fost foarte surprinsă și am început să plâng”.
John a spus: „Pe măsură ce m-am apropiat de Domnul, m-am schimbat”. Mai târziu, John și Peggy au fost pecetluiți în templul sfânt. În luna decembrie a anului trecut, John a decedat la vârsta de 92 de ani. Peggy a spus: „John a fost întotdeauna o persoană bună, dar s-a schimbat într-un mod frumos după ce a fost botezat”.
Sora Gong și cu mine ne-am întâlnit cu Meb și Jenny prin-un apel video în timpul pandemiei de COVID. (Am întâlnit multe cupluri și persoane minunate prin apeluri video în timpul COVID, fiecare fiind prezentat, după rostirea unei rugăciuni, de președintele său de țăruș.)
Meb și Jenny au spus cu umilință că îngrijorările din viața lor i-au făcut să se întrebe dacă a lor căsătorie în templu putea fi salvată și, dacă da, cum. Ei credeau că ispășirea lui Isus Hristos și angajamentele din cadrul legămintelor lor puteau să-i ajute.
Imaginați-vă ce bucuros am fost când Meb și Jenny au primit noi recomandări pentru templu și s-au dus din nou împreună în casa Domnului. Mai târziu, Meb aproape că a murit. Ce binecuvântare este faptul că Meb și Jenny și-au refăcut relația de legământ cu Domnul și unul cu altul și simt dragostea multora care păstoresc în jurul lor.
Oriunde mă duc, învăț cu recunoștință de la cei care păstoresc și care îngrijesc așa cum ar face-o Salvatorul.
În Peru, sora Gong și cu mine i-am cunoscut pe Salvador și pe surorile și frații săi. 1 Salvador și surorile și frații săi sunt orfani. Era ziua de naștere a lui Salvador. Conducătorii și membrii Bisericii care păstoresc cu credință acestei familii mă inspiră. „Religia curată și neîntinată… este să cercetăm pe orfani și pe văduve”2, „[să ajutăm] pe slabi, [să înălțăm] mâinile obosite și [să întărim] genunchii care se clatină”3.
În Hong Kong, un președinte al cvorumului vârstnicilor împărtășește cu modestie modul în care cvorumul lor desfășoară în mod consecvent 100% dintre interviurile privind păstorirea. El a spus: „Organizăm, rostind o rugăciune, echipe de câte doi pentru ca fiecare să poată avea grijă de cineva și ca fiecăruia să i se poarte de grijă”. „Îi întrebăm, cu regularitate, pe membrii fiecărei echipe de câte doi despre cei cărora le păstoresc. Nu bifăm căsuțe, ci păstorim fraților care păstoresc care au grijă de oamenii noștri.”
În Kinshasa, Republica Democrată Congo, președintele Bokolo împărtășește modul în care el și familia sa s-au alăturat Bisericii în Franța. Într-o zi, în timp ce citea binecuvântarea sa patriarhală, Spiritul l-a inspirat pe fratele Bokolo să se întoarcă împreună cu familia sa în R.D. Congo. Fratele Bokolo știa că aveau să aibă parte de multe încercări dacă se întorceau. Și Biserica lor, Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, încă nu fusese întemeiată în Kinshasa.
Totuși, cu credință, ca în cazul multora, familia Bokolo a urmat Spiritul Domnului. În Kinshasa, ei au păstorit celor din jurul lor și i-au binecuvântat, au trecut peste încercări, au primit binecuvântări temporale și spirituale. Astăzi, ei se bucură să aibă o casă a Domnului în țara lor.4
Unui convertit i s-a păstorit prin exemplu personal. Ca tânăr băiat, el a spus că își petrecea zilele făcând plajă. Într-o zi, el a spus: „Am văzut o fată atrăgătoare într-un costum de baie decent”. Uimit, s-a dus să o întrebe de ce o fată atât de atrăgătoare purta un costum de baie atât de decent. Ea era membră a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă și l-a întrebat zâmbind: „Ți-ar plăcea să vii la Biserică duminică?”. El a spus da.
Cu ani în urmă, în timp ce ne aflam împreună pentru a îndeplini o însărcinare, vârstnicul L. Tom Perry a împărtășit cum el și colegul lui păstoreau cu regularitate unei surori care locuia singură într-un cartier plin de violență din Boston. Când vârstnicul Perry și colegul său au sosit, sora i-a îndrumat cu prudență: „Împingeți pe sub ușă recomandările voastre pentru templu”. Doar după ce vedea recomandările pentru templu, ea descuia mai multe lacăte și deschidea ușa.5 Desigur, nu spun că echipele de câte doi care păstoresc au nevoie de recomandări pentru templu. Dar, îmi place gândul că, pe măsură ce persoanele care onorează legăminte păstoresc, cămine se descuie și inimi se deschid.
Vârstnicul Perry ne-a oferit, de asemenea, sfaturi practice. El a spus: „Oferiți echipelor de câte doi un număr rezonabil de însărcinări, alese cu ajutorul rugăciunii, grupate din punct de vedere geografic acolo unde este posibil, astfel încât timpul petrecut cu deplasarea să fie bine folosit”. El ne-a sfătuit: „Începeți cu cei care au cea mai mare nevoie de vizite. Clădiți mai departe începând cu cei care este cel mai probabil să fie primitori și să reacționeze bine când sunt vizitați”. El a încheiat: „Lucrurile făcute cu consecvență aduc miracole”.
Păstorirea mai bună și mai sfântă6 se întâmplă atunci când ne rugăm pentru „dragostea pură a lui Hristos”7 și urmăm Spiritul. Se întâmplă, de asemenea, pe măsură ce președințiile cvorumului vârstnicilor și Societății de Alinare, sub îndrumarea episcopului, supraveghează acțiunile de păstorire, inclusiv desemnarea de echipe de câte doi care păstoresc. Vă rugăm să le oferiți tinerilor noștri băieți și tinerelor noastre fete ocazii necesare de a însoți și de a fi îndrumați de frați și surori care păstoresc cu experiență. Și, vă rog, permiteți generației noastre care se ridică să inspire frații și surorile care păstoresc.
În unele locuri în Biserică, avem lipsuri în ce privește păstorirea. Mulți spun că păstoresc mai mult decât spun că li se păstorește. Nu vrem să fim preocupați de liste cu lucruri de făcut. Dar, de multe ori, avem nevoie de mai mult decât de un salut adresat pe hol sau un „Pot să te ajut?” spus în parcare. În multe locuri, putem să ajutăm, să înțelegem situația altora și să clădim relații când vizităm, cu regularitate, membri în căminele lor. Invitațiile inspirate schimbă vieți. Când invitațiile ne ajută să facem și să ținem legăminte sacre, ne apropiem mai mult de Domnul și unii de alții.
Se spune că cei care înțeleg adevăratul spirit al păstoririi fac mai mult decât înainte, în timp ce aceia care nu înțeleg fac mai puțin. Haideți să facem mai mult, așa cum ar face Salvatorul. Potrivit imnului nostru, este o „mângâiere, e [o binecuvântare]”8.
Consilii ale episcopiei, cvorumuri ale vârstnicilor și structuri ale Societății de Alinare, vă rog să ascultați de Păstorul cel Bun și să-L ajutați să „[caute] pe cea pierdută… [să aducă] înapoi pe cea rătăcită… [să lege] pe cea rănită… [să întărească] pe cea slabă”9. Putem să avem ca oaspeți, „fără să [știm], îngeri”10 în timp ce facem loc în hanul Său pentru toți11.
Păstorirea inspirată binecuvântează familii și persoane; de asemenea, aceasta întărește episcopii și ramuri. Gândiți-vă la episcopia sau ramura dumneavoastră ca la un ecosistem spiritual. În spiritul pildei despre măslini din Cartea lui Mormon, Domnul viei și slujitorii Săi produc roade prețioase și întăresc fiecare pom legând laolaltă punctele forte și slăbiciunile tuturor pomilor.12 Domnul viei și slujitorii Săi întreabă în mod repetat: „Ce pot să fac mai mult?”13. Împreună, ei binecuvântează inimi și cămine, episcopii și ramuri prin păstorire inspirată și consecventă.14
Păstorirea – îngrijirea turmei – face ca via noastră să fie „un singur trup”15 – o dumbravă sacră. Fiecare pom din dumbrava noastră este un arbore genealogic viu. Rădăcini și ramuri se împletesc. Păstorirea binecuvântează generații. Când este nevoie de slujire, episcopii înțelepți și președințiile înțelepte ale cvorumului vârstnicilor și Societății de Alinare întreabă: „Care sunt frații și surorile care păstoresc?”. În cadrul consiliilor episcopiilor și interviurilor privind păstorirea nu întrebăm doar despre încercări sau probleme, ci, de asemenea, privim cu ochii pentru a vedea și a ne bucura de numeroasele îndurări blânde ale Domnului în viața noastră când păstorim așa cum ar face-o El.
Salvatorul este exemplul nostru perfect.16 Deoarece El este bun, El poate continua să facă bine.17 El îi binecuvântează pe cel pierdut și pe cei 99. El este păstorirea întruchipată. Noi devenim mai asemănători lui Isus Hristos când facem „unuia dintre acești foarte neînsemnați” ca și cum am face pentru El18, când ne iubim aproapele ca pe noi înșine19, când ne „[iubim] unii pe alții; cum v-am iubit Eu”20 și când „oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru”21.
Isus Hristos păstorește. Îngerii păstoresc.22 Ucenicii lui Isus Hristos „[slujesc] unul altuia”23, „[se bucură] cu cei ce se bucură; [plâng] cu cei ce plâng”24, „[veghează] și [hrănesc poporul] cu lucruri care țin de dreptate”25, „[își amintesc]… de cei săraci și de cei nevoiași, de cei bolnavi și de cei chinuiți”26, și lasă numele Său să fie cunoscut prin păstorirea lor.27 Pe măsură ce păstorim așa cum ar face-o El, noi suntem martori la miracolele Sale, binecuvântările Sale.28 Noi dobândim „o slujbă cu atât mai înaltă”29.
Poate că vom obosi din punct de vedere fizic. Dar în slujba Sa, noi „[nu obosim] de a face bine”30. Ne dăm silința cu sârguință, nu fugim mai repede decât avem putere31, dar avem încredere, așa cum ne învață apostolul Pavel, că „pe cine dă cu bucurie, îl iubește Dumnezeu”32. Căci Dumnezeu, Care „dă sămânță semănătorului și pâine pentru hrană vă va da și vă va înmulți și vouă sămânța de semănat”33. Cu alte cuvinte, Dumnezeu îmbogățește „în toate privințele”34. Cei care „samănă mult, mult [vor] secera”35.
Oriunde ne-am afla, în această perioadă a Paștelui, haideți să ne întindem brațele și să ne îngrijim, așa cum ar face Salvatorul nostru, în special de cei pe care, prin dragoste și chemare, avem privilegiul să-i păstorim. Făcând astfel, fie ca noi să ne apropiem mai mult de Isus Hristos și unul de celălalt, devenind mai asemănători Lui și devenind ucenici ai lui Isus Hristos așa cum El ar dori ca fiecare dintre noi să fim. În numele Lui sacru, Isus Hristos, amin.