Binecuvântarea dumneavoastră patriarhală – îndrumare inspirată de la Tatăl Ceresc
Binecuvântarea mea patriarhală m-a ajutat să-mi înțeleg adevărata identitate eternă – cine eram cu adevărat și cine puteam deveni.
Am fost crescut de părinți minunați care ne-au iubit pe noi, copiii lor, și ne-au învățat cu credință Evanghelia. Din nefericire, părinții mei iubiți au avut probleme în căsnicia lor timp de ani de zile. Eram copil și făceam parte din Societatea Primară când mi s-a spus că, cel mai probabil, vor divorța într-o zi și că frații și surorile mele și cu mine va trebui să alegem cu care părinte să locuim. Drept urmare, ani de zile am simțit o anxietate considerabilă; totuși, un dar de la Tatăl meu Ceresc m-a ajutat schimbând, în cele din urmă, totul pentru mine – binecuvântarea mea patriarhală.
La vârsta de 11 ani, fiind din ce în ce mai îngrijorat de relația părinților mei, mi-am dorit foarte mult binecuvântarea patriarhală. Știam că Tatăl Ceresc mă cunoștea întru-un mod perfect și că știa circumstanțele mele. Știam, de asemenea, că voi primi îndrumare de la El. Imediat după ce am împlinit 12 ani, mi-am primit binecuvântarea patriarhală. Aceasta s-a întâmplat cu mai bine de jumătate de secol în urmă, dar îmi amintesc foarte clar detaliile acelei experiențe sacre.
Din fericire, avem îndrumare inspirată în ceea ce privește binecuvântările patriarhale în Manualul general al Bisericii:
„Fiecare membru demn, botezat are dreptul să primească o binecuvântare patriarhală, care oferă îndrumare inspirată de la Tatăl Ceresc”.
Un membru trebuie să fie „destul de matur pentru a înțelege importanța și natura sacră a binecuvântării” și „să înțeleagă doctrina de bază a Evangheliei”.
„În mod ideal, membrul trebuie să fie suficient de tânăr încât să aibă de luat încă multe hotărâri importante în viață… Conducătorii preoției nu trebuie să stabilească o vârstă minimă la care un membru să-și poată primi binecuvântarea patriarhală…
Fiecare binecuvântare patriarhală este sacră, confidențială și personală…
Cel care își primește binecuvântarea patriarhală trebuie să-i prețuiască respectivele cuvinte, să cugete asupra lor și să trăiască în așa fel încât să fie demn să primească binecuvântările promise în această viață și în eternitate.”1
Profetul nostru drag, președintele Russell M. Nelson, ne-a învățat, în repetate rânduri, despre importanța binecuvântării patriarhale2, că aceasta oferă fiecărei persoane care o primește „o declarație a descendenței sale prin Avraam, Isaac și Iacov”3 și că fiecare binecuvântare „este o scriptură personală pentru [dumneavoastră]”4.
Binecuvântarea mea patriarhală a fost extrem de importantă pentru mine când eram tânăr din numeroase motive. În primul rând, prin puterea Duhului Sfânt, binecuvântarea mea patriarhală m-a ajutat să-mi înțeleg adevărata identitate eternă – cine eram cu adevărat și cine puteam deveni. M-a ajutat să știu, așa cum ne-a învățat președintele Nelson, că sunt „un fiu al lui Dumnezeu”, „un copil al legământului” și „un ucenic al lui Isus Hristos”.5 Știam că Tatăl meu Ceresc și Salvatorul meu mă cunoșteau și mă iubeau și că Ei erau implicați personal în viața mea. Aceasta m-a ajutat să doresc să mă apropii mai mult de Ei și să-mi măresc credința și încrederea în Ei.
Un prieten drag, care s-a alăturat Bisericii când era tânăr adult, a împărtășit: „Când patriarhul și-a așezat mâinile pe capul meu și mi-a rostit numele, totul s-a schimbat… nu doar atunci, ci pentru tot restul vieții mele. Am simțit imediat că – prin puterea cu care vorbea – era cineva care mă cunoștea îndeaproape și profund. Cuvintele pe care le-a rostit mi-au pătruns în toată ființa. Știam că Tatăl Ceresc mă cunoștea întru totul”.
Faptul de a ști cine eram cu adevărat m-a ajutat să înțeleg și să doresc să fac ceea ce aștepta Dumnezeu de la mine.6
Acest lucru m-a făcut să studiez legămintele pe care le făcusem și binecuvântările promise în legământul lui Dumnezeu cu Avraam.7 Mi-a oferit o perspectivă eternă care m-a inspirat să-mi țin mai pe deplin legămintele.
Mi-am studiat binecuvântarea patriarhală frecvent și, când eram tânăr, adesea zilnic, ceea ce m-a ajutat să simt influența alinătoare și îndrumătoare a Duhului Sfânt, Care m-a ajutat să-mi diminuez anxietatea pe măsură ce am urmat îndemnurile Sale. Acest lucru a mărit dorința mea de a invita în mod activ lumina, adevărul și Duhul Sfânt studiind din scripturi și rugându-mă zilnic și încercând să studiez și să urmez, cu mai multă sârguință, învățăturile profetului și apostolilor lui Dumnezeu. Binecuvântarea mea patriarhală m-a ajutat, de asemenea, să doresc să fiu mai supus voinței Tatălui meu Ceresc și faptul de a mă concentra asupra acestui lucru m-a ajutat să am parte de mare bucurie, în pofida circumstanțelor mele personale.8
Am primit tărie spirituală de fiecare dată când mi-am studiat binecuvântarea patriarhală. Când, în cele din urmă, părinții mei au divorțat, binecuvântarea mea patriarhală, așa cum ne-a învățat președintele Thomas S. Monson, devenise pentru mine „o comoară personală dragă și neprețuită”, chiar „o Liahona personală”.9
Acum, vă rog să nu înțelegeți greșit. Nu am fost perfect. Am făcut tot felul de greșeli. Partenera mea eternă v-ar confirma că încă mai fac. Dar binecuvântarea mea patriarhală m-a ajutat și continuă să mă ajute să doresc să fac mai bine și să fiu mai bun.10 Studierea binecuvântării mele patriarhale în mod frecvent mi-a mărit dorința de a rezista ispitei. M-a ajutat să am dorința și curajul de a mă pocăi și pocăința a devenit tot mai mult un proces plin de bucurie.
A fost esențial pentru mine să-mi primesc binecuvântarea patriarhală când eram tânăr și în timp ce mărturia mea continua să crească. Sunt veșnic recunoscător că părinții și episcopul meu au înțeles că dorința mea indica faptul că eram pregătit.
Când aveam 12 ani, lumea era mult mai puțin confuză și plină de distrageri decât lumea de astăzi. Președintele Nelson a descris zilele noastre ca fiind „cea mai complicată perioadă din istoria lumii”, o lume „saturată de păcat,” și „egocentrică”.11 Din fericire, tinerii din zilele noastre sunt mult mai maturi decât eram eu la 12 ani și au de luat și ei hotărâri extrem de importante în timp ce sunt tineri! Ei trebuie, de asemenea, să știe cine sunt cu adevărat și că Dumnezeu îi iubește și îi cunoaște în mod perfect!
Nu toți își vor dori binecuvântarea patriarhală când am dorit-o eu. Dar mă rog ca membrii care nu și-au primit încă binecuvântarea patriarhală să caute, rugându-se, să știe când sunt pregătiți. Vă promit că, dacă vă pregătiți din punct de vedere spiritual, experiența dumneavoastră, ca a mea, va fi sacră pentru dumneavoastră. Mă rog, de asemenea, ca cei care și-au primit deja binecuvântarea patriarhală să o studieze și s-o prețuiască. Faptul că mi-am prețuit binecuvântarea patriarhală când am fost tânăr m-a binecuvântat cu mult curaj când am fost descurajat, alinare când mi-a fost teamă, pace când am simțit anxietate, speranță când m-am simțit deznădăjduit și bucurie când am avut cea mai mare nevoie de ea. Binecuvântarea mea patriarhală m-a ajutat să-mi măresc credința și încrederea în Tatăl meu Ceresc și Salvatorul meu. De asemenea, mi-a mărit dragostea față de Ei – și încă face aceasta.12
Depun mărturie că binecuvântările patriarhale chiar oferă îndrumare inspirată de la Tatăl Ceresc. Îmi depun mărturia despre realitatea vie a Tatălui nostru din Cer și a Fiului Său – Salvatorul nostru, Isus Hristos – Care ne cunosc, ne iubesc și doresc să ne binecuvânteze. Știu, de asemenea, cu certitudine că președintele Russell M. Nelson este profetul lui Dumnezeu pe pământ astăzi. În numele lui Isus Hristos, amin.