Cei care Îl urmează pe Prințul Păcii
Pe măsură ce ne străduim să dezvoltăm însușiri asemănătoare celor ale Salvatorului, putem deveni instrumente ale păcii Sale în lume.
Împlinind profeția dată lui Zaharia1, Isus a intrat triumfător în cetatea sfântă călare pe un măgar, care era considerat în literatură un „simbol străvechi al regalității iudaice”2, după cum, într-adevăr, era potrivit pentru Împăratul împăraților și Prințul Păcii.3 El era înconjurat de o mulțime de ucenici bucuroși, care au așternut propriile veșminte, frunze de palmier și alte frunze de-a lungul cărării pe care mergea Isus. Ei L-au lăudat pe Dumnezeu, spunând cu glas tare: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer, și slavă în locurile prea înalte”4. Și din nou: „Osana Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile prea înalte!”5. Acest eveniment măreț, pe care îl sărbătorim în această zi cunoscută sub numele de Duminica Floriilor, a fost un preludiu plin de bucurie la evenimentele chinuitoare care aveau să aibă loc în timpul acelei săptămâni tragice, culminând cu sacrificiul altruist al Salvatorului și miracolul magnific al mormântului gol.
Pentru că Îl urmăm, noi suntem poporul pe care El Și l-a câștigat să fie al Lui, chemați să proclamăm virtuțile Sale6, susținători ai păcii oferite cu atâta generozitate prin El și sacrificiul Său ispășitor. Această pace este un dar promis tuturor celor care își întorc inima către Salvator și trăiesc în neprihănire; o astfel de pace ne dă tăria de a ne bucura de viața muritoare și ne permite să îndurăm încercările dureroase ale călătoriei noastre.
În anul 1847, Domnul le-a dat instrucțiuni concrete sfinților pionieri care aveau nevoie de pace pentru a rămâne calmi și uniți pe măsură ce se confruntau cu dificultăți neașteptate în călătoria lor spre vest. Printre alte lucruri, Domnul i-a instruit pe sfinți să „[înceteze] de a [se] certa unul cu altul; [să înceteze] de a vorbi rău unul despre altul”7. Scripturile afirmă că celor care înfăptuiesc lucrări ale dreptății și se străduiesc să umble în blândețea Spiritului Domnului li se promite pacea de care au nevoie pentru a supraviețui zilelor pline de tulburare în care trăim noi astăzi.8
În calitate de ucenici ai Prințului Păcii, am fost instruiți să trăim având „inimile legate în unitate și iubire unul pentru altul”9. Profetul nostru preaiubit, președintele Russell M. Nelson, a declarat recent: „Conflictul încalcă tot ceea ce a susținut și a propovăduit Salvatorul”10. Profetul nostru ne-a implorat, de asemenea, să facem tot ce putem pentru a încheia conflictele personale care, în prezent, fac ravagii în inima și în viața noastră.11
Să ne gândim la aceste principii prin prisma dragostei pure a lui Hristos pentru noi pe care noi, pentru că Îl urmăm, căutăm să o avem unul față de celălalt. Scripturile definesc acest tip de dragoste drept caritate.12 Când ne gândim la caritate, mintea noastră se îndreaptă, de obicei, către fapte și donații generoase pentru a alina suferințele celor care au parte de greutăți fizice, materiale sau emoționale. Totuși, caritatea nu are legătură doar cu ceva ce donăm cuiva, ci este și o însușire a Salvatorului și poate deveni parte a caracterului nostru. Nu este surprinzător că Domnul ne-a învățat să ne îmbrăcăm „cu legătura carității, care este legătura perfecțiunii și a păcii”13. Fără caritate, nu suntem nimic14 și nu putem moșteni locul pe care Domnul l-a pregătit pentru noi în locașurile Tatălui nostru Ceresc.15
Isus este exemplul perfect pentru ce înseamnă să deții această legătură a perfecțiunii și păcii, mai ales când a avut de înfruntat evenimentele chinuitoare care au precedat martiriul Său. Gândiți-vă un moment la ce trebuie să fi simțit Isus în timp ce a spălat, cu umilință, picioarele ucenicilor Săi, știind că unul dintre ei avea să-L vândă chiar în acea noapte.16 Sau când Isus, câteva ore mai târziu, a vindecat, cu milă, urechea unuia dintre bărbații care îl însoțiseră pe Iuda, trădătorul Său, pentru a-L aresta.17 Sau chiar când Salvatorul, stând în fața lui Pilat, a fost acuzat pe nedrept de preoții cei mai de seamă și de vârstnici și nu a rostit niciun cuvânt împotriva acuzațiilor false care I se aduceau, fapt ce l-a uimit peste măsură pe dregătorul roman.18
În timpul acestor trei întâmplări tragice, Salvatorul, în pofida faptului că a fost împovărat de tristețe și stres excesive, ne-a învățat prin exemplul Său: „[Caritatea] este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate… nu pizmuiește… nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie [și] nu se gândește la rău”19.
Un alt aspect important de subliniat și unul care are implicații directe asupra uceniciei noastre și a modului în care promovăm pacea Salvatorului este modul în care ne comportăm unii cu alții. În timpul slujirii Sale pe pământ, învățăturile Salvatorului s-au concentrat – nu numai, ci mai ales – asupra virtuților dragostei, carității, răbdării, umilinței și compasiunii – însușiri fundamentale ale celor care doresc să se apropie de El și să promoveze pacea Sa. Astfel de însușiri sunt daruri de la Dumnezeu și, pe măsură ce ne străduim să le dezvoltăm, vom începe să vedem diferențele și slăbiciunile aproapelui nostru cu mai multă empatie, sensibilitate, respect și toleranță. Unul dintre cele mai clare semne că ne apropiem mai mult de Salvator și că devenim mai asemănători Lui este modul plin de dragoste, răbdare și bunătate cu care ne tratăm semenii, indiferent de circumstanțe.
Vedem, deseori, oameni care formulează comentarii negative și chiar insultătoare despre caracteristicile, slăbiciunile și opiniile pe care le percep la alții, mai ales când astfel de caracteristici și opinii diferă sau contrazic modul în care acționează și gândesc ei. Se întâmplă des să auzim acești oameni transmițând asemenea comentarii altora, care repetă ceea ce au auzit fără să cunoască cu adevărat toate circumstanțele unei situații. Din nefericire, rețelele de socializare încurajează acest fel de comportament în numele adevărurilor relative și transparenței. Fără reținere, conversațiile din mediul digital îi conduc, adesea, pe oameni la atacuri personale și dispute aprinse, creând dezamăgiri, rănind inimi și răspândind ostilitate intensă.
Nefi a profețit că, în zilele din urmă, dușmanul va năvăli și va ațâța oamenii la mânie împotriva a ceea ce este bun.20 Scripturile ne învață că „fiecare lucru care invită și îndeamnă la a face bine și la a-L iubi pe Dumnezeu și a-L sluji pe El este inspirat de către Dumnezeu”21. Pe de altă parte, „ceea ce este rău vine de la diavol; căci diavolul este dușmanul lui Dumnezeu și se luptă împotriva Lui continuu și invită și îndeamnă la păcat și la ceea ce este rău continuu”22.
Având în vedere această învățătură a profeților, nu este surprinzător că una dintre tacticile dușmanului este de a ațâța vrăjmășia și ura în inima copiilor lui Dumnezeu. El se bucură când vede oameni criticându-se, ridiculizându-se și defăimându-se unii pe alții. Acest comportament poate distruge caracterul, reputația și respectul de sine ale unei persoane, mai ales când persoana respectivă este judecată nedrept. Este vital să subliniem că, atunci când permitem acest tip de atitudine în viața noastră, facem loc în inima noastră ca dușmanul să planteze sămânța discordiei printre noi, riscând să cădem în capcana sa vorace.
Dacă nu suntem atenți la gândurile, cuvintele și faptele noastre, putem ajunge să fim încurcați în capcanele viclene ale dușmanului, distrugându-ne relațiile cu oamenii din jurul nostru și cu cei dragi nouă.
Frați și surori, în calitate de popor pe care Domnul Și l-a câștigat să fie al Lui și susținători al păcii Sale, nu ne putem permite ca aceste capcane ale celui rău să aibă loc în inima noastră. Nu putem purta o povară atât de corozivă, care distruge sentimente, relații și chiar vieți. Evanghelia reprezintă vești bune de mare bucurie.
Desigur, niciunul dintre noi nu este perfect și, cu siguranță, există momente în care suntem ademeniți la acest fel de comportament. În dragostea Sa perfectă și cunoașterea Sa omniscientă a tendințelor noastre umane, Salvatorul încearcă întotdeauna să ne avertizeze cu privire la astfel de pericole. El ne-a învățat: „Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura”23.
Dragi frați și surori, pe măsură ce ne străduim să dezvoltăm însușiri precum cele ale Salvatorului, putem deveni instrumente ale păcii Sale în lume potrivit tiparului pe care El Însuși l-a stabilit. Vă invit să vă gândiți la moduri în care ne putem transforma în oameni care înalță și susțin, oameni care au o inimă înțelegătoare și iertătoare, oameni care caută ce este mai bun în alții, amintindu-și mereu că, „dacă este ceva care este virtuos, vrednic de iubit, care are bună reputație sau este demn de laudă, noi căutăm aceste lucruri”24.
Vă promit că, pe măsură ce căutăm și dezvoltăm aceste însușiri, vom deveni din ce în ce mai afectuoși și sensibili la nevoile semenilor noștri25 și vom avea parte de bucurie, pace și creștere spirituală.26 Fără îndoială, Domnul va vedea eforturile noastre și ne va oferi darurile de care avem nevoie pentru a fi mai toleranți și răbdători cu diferențele, slăbiciunile și imperfecțiunile altora. Mai mult, vom putea să rezistăm mai bine impulsului de a ne simți jigniți sau a-i jigni pe cei care ne rănesc. Dorința noastră de a-i ierta, așa cum a făcut Salvatorul, pe cei care se poartă necorespunzător cu noi sau care ne vorbesc de rău va crește cu siguranță și va deveni parte a caracterului nostru.
Fie ca astăzi, în această Duminică de Florii, să ne întindem mantia dragostei și frunzele de palmier ale carității, pășind pe urmele Prințului Păcii în timp ce ne pregătim să sărbătorim în această duminică viitoare miracolul mormântului gol. În calitate de frați și surori în Hristos, haideți să proclamăm cu bucurie: „Osana Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile prea înalte!”27.
Depun mărturie că Isus Hristos trăiește și că dragostea Sa perfectă, exprimată prin sacrificiul Său ispășitor, este oferită tuturor celor care doresc să meargă cu El și să se bucure de pacea Sa în această lume și în lumea care va veni. Spun aceste lucruri în numele sfânt al Salvatorului și Mântuitorului, Isus Hristos, amin.