Știți de ce eu, în calitate de creștin, cred în Hristos?

Vârstnicul Ahmad S. Corbitt

din Cei Șaptezeci

Isus Hristos a trebuit să sufere, să moară și să învie din nou pentru a mântui întreaga omenire de la moartea fizică și pentru a oferi viață eternă alături de Dumnezeu.

Cu ani în urmă, într-o seară, după muncă, m-am urcat în autobuzul care mă ducea de obicei acasă, în New Jersey, din orașul New York. Femeia lângă care s-a întâmplat să stau a observat ce scriam la calculator și a întrebat: „Credeți în… Hristos?”. Am spus: „Da, cred!”. În timp ce vorbeam, am aflat că tocmai se mutase în zonă din frumoasa ei țară asiatică pentru a lucra în sectorul foarte competitiv al tehnologiei informației din New York.

În mod firesc, am întrebat-o: „Știți de ce eu, în calitate de creștin, cred în Isus Hristos?”. Și ea mi-a răspuns firesc și m-a invitat să-i spun. Dar, când am început să vorbesc, am avut unul din acele momente în care multe gânduri îți vin în minte. Aceasta era prima dată când explicam „motivul” creștinismului cuiva nefamiliarizat cu el și extrem de inteligent. Nu am putut să spun simplu: „Îl urmez pe Isus Hristos deoarece El a suferit și a murit de bunăvoie pentru păcatele mele”. Ea s-ar fi putut întreba: „Isus a trebuit să moară? Nu putea Dumnezeu, pur și simplu, să ne ierte și să ne curețe de păcatele noastre dacă Îl rugam să o facă?”.

Cum ați fi răspuns în câteva minute? Cum ați explica acest lucru unui prieten? Copii și tineri, vă rog să vă întrebați, mai târziu, părinții sau un conducător: „De ce a trebuit să moară Isus?”. Frați și surori, am o mărturisire de făcut: în pofida a tot ce credeam că știu despre doctrina, istoria, regulile Bisericii și așa mai departe, răspunsul la această întrebare fundamentală pentru credința noastră nu a venit atât de ușor. În acea zi, am hotărât să mă concentrez mai mult asupra lucrurilor care contează cel mai mult pentru viața eternă.

Ei bine, am informat-o pe noua mea prietenă¹ că noi avem un spirit pe lângă trupul nostru și că Dumnezeu este Tatăl spiritelor noastre². I-am spus că am trăit alături de Tatăl nostru Ceresc înainte să ne fi născut în această viață muritoare.³ Pentru că El o iubește și îi iubește pe toți copiii Săi, El a întocmit un plan ca noi să primim un trup după chipul trupului Său glorificat⁴, să facem parte dintr-o familie⁵ și să ne întoarcem în prezența Sa iubitoare pentru a ne bucura de viață eternă alături de familiile noastre⁶, așa cum face El alături de a Sa⁷. Dar, am spus eu, noi aveam să ne confruntăm cu două obstacole principale în această lume neapărat decăzută⁸: 1) moartea fizică – separarea trupului nostru de spiritul nostru. Desigur, ea știa că toți vom muri. Și 2) moartea spirituală – separarea noastră de Dumnezeu din cauza păcatelor, greșelilor și imperfecțiunilor noastre în calitate de muritori, care ne îndepărtează de prezența Sa sfântă.⁹ Ea a înțeles și acest lucru.

Am informat-o că aceasta este o consecință a legii dreptății. Această lege eternă cere ca o pedeapsă eternă să fie executată pentru fiecare dintre păcatele sau încălcările noastre a legilor sau adevărului lui Dumnezeu sau, altfel, nu am putea niciodată să ne întoarcem să trăim în prezența Sa sfântă.¹⁰ Ar fi nedrept și Dumnezeu „nu poate tăgădui dreptatea”¹¹. Ea a înțeles și a priceput cu ușurință că Dumnezeu este, de asemenea, milostiv, iubitor și dornic să realizeze viața noastră eternă.¹² Am informat-o pe prietena mea că noi trebuia să avem și un dușman viclean, puternic – sursa răului și a minciunilor – care să ni se opună.¹³ De aceea, cineva cu puterea dumnezeiască infinită de a birui toată această opoziție și toate aceste obstacole trebuia să ne salveze.¹⁴

Apoi, i-am împărtășit vestea bună – „[vestea] bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul”¹⁵ – că „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică”¹⁶. I-am depus mărturie prietenei mele, și vă depun mărturie și dumneavoastră, că Isus Hristos este Acel Salvator, că El a trebuit să sufere, să moară și să învie – ispășirea Sa infinită – pentru a mântui întreaga omenire de la moartea fizică¹⁷ și pentru a le oferi viață eternă alături de Dumnezeu și de familiile lor¹⁸ tuturor acelora care aveau să-L urmeze. Cartea lui Mormon declară: „Și astfel Dumnezeu… [a câștigat] victoria asupra morții; dând Fiului puterea să mijlocească pentru copiii oamenilor… fiind plin de [milă și] îndurare… rupând legăturile morții, luând asupra Sa nedreptatea și încălcările lor, mântuindu-i pe ei și satisfăcând cerințele dreptății”¹⁹.

Pașii pe care Dumnezeu a revelat că trebuie să-i facem pentru a-L urma pe Isus și a primi viața eternă sunt numiți doctrina lui Hristos. Aceștia includ „credința în Isus Hristos și în ispășirea Sa, pocăința, botezul [în Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă], primirea darului Duhului Sfânt și îndurarea până la sfârșit”²⁰. I-am împărtășit acești pași prietenei mele, dar iată câteva moduri în care profeții și apostolii ne-au învățat recent cum poate doctrina lui Hristos să-i binecuvânteze pe toți copiii lui Dumnezeu.

Președintele Russell M. Nelson a spus: „Doctrina pură a lui Hristos este puternică. Ea schimbă viața tuturor celor care o înțeleg și caută s-o pună în practică în viața lor”²¹.

Vârstnicul Dieter F. Uchtdorf ne-a învățat: „Broșura Pentru întărirea tineretului este îndrăzneață în declararea doctrinei lui Isus Hristos… [și] în a vă invita [pe voi, tinerii] să faceți alegeri pe baza [ei]”²².

Vârstnicul Dale G. Renlund ne-a învățat: „Invităm misionarii să facă ceea ce le cer ei să facă celor cărora le predau… să pună în practică doctrina lui Hristos în viața lor [și] să intre și să rămână pe cărarea legămintelor”²³.

Doctrina lui Hristos le dă putere celor care au greutăți sau nu au sentimentul de apartenență la Biserică, deoarece îi ajută, după cum a declarat vârstnicul D. Todd Christofferson, „[să afirme]: Isus Hristos a murit pentru mine… [și] mă iubește”²⁴.

Părinți, în cazul în care copilul dumneavoastră întâmpină dificultăți cu un principiu al Evangheliei sau o învățătură a profeților, vă rog să vă abțineți de la orice vorbire de rău²⁵ sau activism legate de Biserică sau conducătorii ei. Aceste abordări inferioare, laice nu sunt demne de dumneavoastră și pot fi letale credinței pe termen lung a copilului dumneavoastră.²⁶ Faptul că vă protejați sau vă susțineți copilul prețios sau că dați semne de solidaritate cu el spune atât de mult despre dumneavoastră. Dar soția mea, Jayne, și cu mine știm, din proprie experiență, că faptul de a vă învăța copilul preaiubit de ce noi, toți, avem nevoie disperată de Isus Hristos și cum să pună în practică doctrina Sa plină de bucurie este ceea ce îl va întări și vindeca. Să-i întoarcem către Isus, care este adevăratul lor avocat la Tatăl. Apostolul Ioan ne-a învățat: „Oricine… rămâne în învățătura lui Hristos… are pe Tatăl și pe Fiul”. Apoi, el ne avertizează să ne păzim „dacă vine cineva la [noi], și nu [ne] aduce învățătura aceasta”²⁷.

Jayne și cu mine am vizitat recent pustiul în care Moise a ridicat un șarpe de alamă înaintea copiilor rătăcitori ai lui Israel. Domnul promisese să-i vindece pe toți cei care erau mușcați de șerpi veninoși, dacă se uitau pur și simplu la el.²⁸ Ridicând doctrina lui Hristos înaintea noastră, profetul Domnului face același lucru, ca „să vindece națiunile”²⁹. Indiferent de ce mușcături pline de venin sau necazuri avem parte în acest pustiu al vieții muritoare, să nu fim ca cei care, în timpuri străvechi sau în prezent, ar fi putut fi vindecați dar, din nefericire, „nu au vrut să se uite… pentru că nu au crezut că aceasta i-ar vindeca pe ei”³⁰. Cartea lui Mormon afirmă: „Iată… aceasta este calea; și nu este nicio altă cale și niciun alt nume dat sub cer prin care omul să poată fi salvat în împărăția lui Dumnezeu. Și acum, aceasta este doctrina lui Hristos”³¹.

În acea seară în New Jersey, împărtășind de ce avem nevoie de Isus Hristos și doctrina Sa, eu am câștigat o soră nouă și ea un nou frate. Noi am simțit mărturia plină de pace și confirmare a Duhului Sfânt. În mod firesc, am invitat-o să împărtășească informațiile ei de contact și să continue conversația cu misionarii noștri. A fost bucuroasă să facă acest lucru.

„Prin urmare, cât este de important ca aceste lucruri să fie cunoscute de locuitorii pământului”, declară Cartea lui Mormon – să iubim, să împărtășim și să invităm³² pe măsură ce-l adunăm pe Israel în toate comunitățile și familiile noastre – „pentru ca ei să poată ști că nu este niciun trup care poate să locuiască în prezența lui Dumnezeu, decât prin meritele și mila și harul lui Mesia cel Sfânt”³³. În numele lui Isus Hristos, amin.