După a patra zi
Pe măsură ce înaintăm cu credință în Isus Hristos, a patra zi va veni întotdeauna. El ne va veni întotdeauna în ajutor.
Așa cum ni s-a amintit în această dimineață, astăzi este Duminica Floriilor, marcând intrarea triumfală a Salvatorului în Ierusalim și începutul acelei săptămâni sfinte care a precedat marea Sa ispășire, care avea să includă suferința, răstignirea și învierea Sa.
Nu cu mult timp înainte de profețita Sa intrare în cetate, Isus Hristos era implicat complet în slujirea Sa când a primit vestea de la prietenele Sale dragi, Maria și Marta, că fratele lor, Lazăr, era bolnav.1
Deși boala lui Lazăr era gravă, Domnul „a mai zăbovit două zile în locul în care era; și în urmă a zis ucenicilor: «Haidem să ne întoarcem în Iudea»”2. Înainte de a începe călătoria spre casa prietenilor săi din Betania, „Isus le-a spus [ucenicilor Săi] pe față: «Lazăr a murit»”3.
Când Isus a ajuns în Betania și le-a întâlnit mai întâi pe Marta și, apoi, pe Maria, probabil din cauza dezamăgirii cauzate de sosirea Sa târzie, fiecare L-a întâmpinat spunând: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!”4. Marta a exclamat mai departe: „Miroase greu, căci este mort de patru zile”5.
Aceste patru zile au fost importante pentru Maria și Marta. Potrivit unor școli de gândire rabinice, se credea că spiritul celui care murea rămânea cu trupul timp de trei zile, oferind speranța că viața era încă posibilă. Totuși, până în a patra zi, acea speranță era pierdută, poate pentru că trupul începea să putrezească și să „[miroasă]”6.
Maria și Marta erau într-o stare de disperare. „Isus, când a văzut-o [pe Maria] plângând… S-a înfiorat în duhul Lui, și S-a tulburat.
Și a zis: «Unde l-ați pus?». „«Doamne», i-au răspuns ei, «vino și vezi»”7.
În acest moment, vedem unul dintre cele mai mari miracole din timpul slujirii Salvatorului în viața muritoare. Mai întâi, Domnul a spus: „Dați piatra la o parte”8. Apoi, după ce I-a mulțumit Tatălui Său, El „a strigat cu glas tare: «Lazăre, vino afară!».
Și mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fășii de pânză, și cu fața înfășurată cu un ștergar. Isus le-a zis: «Dezlegați-l, și lăsați-l să meargă»”9.
Asemenea Mariei și Martei, noi avem ocazia de a trăi toate experiențele din viața muritoare, chiar suferința10 și slăbiciunea.11 Fiecare dintre noi va avea parte de durerea care însoțește pierderea unei persoane dragi. Călătoria noastră în viața muritoare poate include o boală a noastră sau boala epuizantă a unei persoane dragi; depresie, anxietate sau alte probleme de sănătate mintală; greutăți financiare; trădare; păcat. Și, uneori, acestea sunt însoțite de sentimente de deznădejde. Eu nu sunt diferit. Asemenea dumneavoastră, am avut parte de o mulțime de încercări la care ne putem aștepta în această viață. Sunt atras de această relatare despre Salvator și de ceea ce învăț din aceasta despre relația noastră cu El.
În timpul celor mai mari îngrijorări ale noastre, noi, asemenea Mariei și Martei, Îl căutăm pe Salvator sau Îl rugăm pe Tatăl pentru intervenția Sa divină. Povestea lui Lazăr ne învață principii care pot fi puse în practică în viața noastră pe măsură ce ne confruntăm cu încercările noastre individuale.
Când Salvatorul a ajuns în Betania, toți își pierduseră speranța că Lazăr putea fi salvat – trecuseră patru zile și el nu mai era. Uneori, în timpul propriilor încercări, putem simți că Hristos a ajuns prea târziu și că speranța și credința noastră ar putea fi chiar încercate. Mărturia mea este că, pe măsură ce înaintăm cu credință în Isus Hristos, a patra zi va veni întotdeauna. El ne va veni mereu în ajutor sau ne va readuce la viață speranța. El a promis:
„Să nu vi se tulbure inima”12.
„Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.”13
Uneori, poate părea că El nu vine la noi decât în cea de-a patra zi metaforică, după ce toată speranța pare pierdută. Dar de ce atât de târziu? Președintele Thomas S. Monson ne-a învățat: „Tatăl nostru Ceresc, care ne oferă atât de multe de care ar trebui să ne bucurăm, știe, de asemenea, că învățăm, progresăm și devenim mai puternici pe măsură ce înfruntăm și supraviețuim încercărilor de care trebuie să avem parte”14.
Chiar și profetul Joseph Smith a avut parte de o experiență uriașă de a patra zi. Vă aduceți aminte de implorarea lui? „O Dumnezeule, unde ești Tu? Și unde este cortul care acoperă locul Tău ascuns?”15 Pe măsură ce ne încredem în El, ne putem aștepta la un răspuns asemănător: „Fiul Meu [sau fiica Mea], pacea să fie în sufletul tău; adversitățile și suferințele tale vor fi numai pentru un scurt timp”16.
Un alt mesaj pe care îl putem învăța din povestea lui Lazăr este care ar putea fi rolul nostru în intervenția divină pe care o căutăm. Când Isus S-a apropiat de mormânt, El le-a spus mai întâi celor care erau acolo: „Dați piatra la o parte”17. Cu puterea pe care o avea Salvatorul, nu ar fi putut El să miște piatra în mod miraculos fără efort? Acest lucru ar fi fost impresionant de văzut și o experiență de neuitat, totuși, El le-a spus celorlalți: „Dați piatra la o parte”.
În al doilea rând, Domnul „a strigat cu glas tare: «Lazăre, vino afară!»”18. Nu ar fi fost mai impresionant dacă Domnul Însuși l-ar fi așezat în mod miraculos pe Lazăr la intrare, astfel încât să poată fi văzut imediat de mulțime când a fost îndepărtată piatra?
În al treilea rând, Lazăr „a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fășii de pânză, și cu fața înfășurată cu un ștergar. Isus le-a zis: «Dezlegați-l, și lăsați-l să meargă»”19. Sunt sigur că Domnul ar fi putut să-l facă pe Lazăr să stea la intrare, deja curat și prezentabil cu fâșiile de pânză pentru înmormântare aranjate frumos.
Care este scopul sublinierii acestor aspecte? Fiecare dintre aceste trei lucruri aveau ceva în comun – niciunul nu necesita folosirea puterii divine a lui Hristos. El i-a instruit pe ucenicii Săi să facă ceea ce puteau face. Ucenicii au putut, cu siguranță, să miște ei înșiși piatra; Lazăr, după ce a fost ridicat, a avut capacitatea de a sta în picioare și de a veni la intrarea în peșteră; iar cei care îl iubeau pe Lazăr au putut, desigur, să-l ajute să scoată fâșiile de pânză pentru înmormântare.
Totuși, doar Hristosul a avut puterea și autoritatea de a-l ridica pe Lazăr din morți. Cred că Salvatorul Se așteaptă ca noi să facem tot ce putem și El va face ceea ce doar El poate face.20
Știm despre „credința [în Domnul Isus Hristos că] este un principiu al acțiunii”21 și că „,minunile nu duc la credință, însă credința puternică se dezvoltă prin supunere față de Evanghelia lui Isus Hristos. Cu alte cuvinte, credința vine prin dreptate”22. Pe măsură ce ne străduim să acționăm în mod drept făcând și ținând legăminte sacre și punând în practică doctrina lui Hristos în viața noastră, credința noastră va fi suficientă nu doar pentru a ne duce până în a patra zi, ci, cu ajutorul Domnului, și noi vom fi capabili să mișcăm pietrele care sunt în calea noastră, să ne ridicăm din disperare și să ne dezlegăm de tot ceea ce ne leagă. În timp ce Domnul Se așteaptă ca noi „să facem… toate lucrurile care stau în puterea noastră”23, aduceți-vă aminte că El ne va oferi ajutorul necesar în toate aceste lucruri pe măsură ce ne încredem în El.
Cum putem să mișcăm pietre și să construim pe stânca Sa?24 Putem să trăim potrivit sfaturilor profeților.
De exemplu, în luna octombrie a anului trecut, președintele Russell M. Nelson ne-a rugat să preluăm controlul asupra propriei mărturii despre Salvator și Evanghelia Sa, să lucrăm pentru ea și să o îngrijim, să o hrănim cu adevărul și să evităm să o poluăm cu filosofii false ale necredincioșilor. El ne-a promis fiecăruia: „Pe măsură ce faceți din mărturia dumneavoastră despre Isus Hristos cea mai mare prioritate, fiți atenți la miracolele care vor avea loc în viața dumneavoastră”25.
Putem face aceasta!
Cum putem să ne ridicăm și să ieșim afară metaforic? Putem să ne pocăim cu bucurie și să alegem să ne supunem poruncilor. Domnul a spus: „Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește; și cine Mă iubește, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, și Mă voi arăta lui”26. Ne putem strădui să ne pocăim zilnic și să înaintăm bucuroși având o inimă binevoitoare, plină de dragoste pentru Domnul.
Putem face aceasta!
Cum putem noi, cu ajutorul Domnului, să ne dezlegăm de tot ce ne leagă? În primul rând și mai presus de toate, ne putem lega, în mod intenționat, de Tatăl nostru Ceresc și Fiul Său, Isus Hristos, prin legăminte. Vârstnicul D. Todd Christofferson ne-a învățat: „Care este sursa puterii [noastre] morale și spirituale și cum o obținem? Sursa este Dumnezeu. Noi avem acces la această putere prin legămintele pe care le facem cu El… În aceste înțelegeri divine, Dumnezeu Se leagă să ne susțină, să ne sfințească și să ne exalte în schimbul angajamentului nostru de a-I sluji și de a ține poruncile Sale”27. Putem face și ține legăminte sacre.
Putem face aceasta!
„Dați piatra la o parte.” „Vino afară.” „Dezlegați-l, și lăsați-l să meargă.”
Sfaturi, porunci și legăminte. Putem face aceasta!
Vârstnicul Jeffrey R. Holland a promis: „Unele binecuvântări vin repede, altele târziu și unele nu vin decât în cer; dar, la cei care acceptă Evanghelia lui Isus Hristos, ele vin”28.
Și, în cele din urmă: „De aceea, îndrăzniți și nu vă temeți, pentru că Eu, Domnul, sunt cu voi și am să stau lângă voi”29.
Aceasta este mărturia mea, în numele sacru al Celui care va veni întotdeauna, chiar Isus Hristos, amin.