Am fost iertat cu adevărat?
Promisiunea de iertare completă și perfectă este făcută tuturor – în și prin ispășirea infinită a lui Isus Hristos.
Cu câțiva ani în urmă, sora Nattress și cu mine ne-am mutat în Idaho, unde am început o nouă afacere. Petreceam zile și nopți lungi la birou. Din fericire, locuiam la doar câteva străzi distanță de locul de muncă. În fiecare săptămână, Shawna și cele trei fiice ale noastre – toate mai mici de șase ani – veneau la birou pentru a lua prânzul împreună.
Într-o astfel de zi, după prânzul nostru în familie, am observat că fiica noastră în vârstă de cinci ani, Michelle, îmi lăsase un mesaj personal, scris pe un bilețel și lipit de telefonul meu de la birou.
Pe bilețel scria simplu: „Tati, amintește-ți să mă iubești. Cu dragoste, Michelle”. Acesta a fost un memento puternic pentru un tată tânăr despre acele lucruri care contează cel mai mult.
Frați și surori, depun mărturie că Tatăl nostru Ceresc Își aduce aminte întotdeauna de noi și că El ne iubește într-un mod perfect. Întrebarea mea este: Noi ne aducem aminte de El? Și Îl iubim?
Cu ani în urmă, am slujit în calitate de conducător local al Bisericii. Unul dintre tinerii noștri băieți, Danny, era remarcabil din toate punctele de vedere. Era supus, amabil, bun și avea o inimă mare. Cu toate acestea, când a absolvit liceul, a început să se asocieze cu o gașcă periculoasă. A început să ia droguri, mai exact metamfetamină, și a coborât pe panta alunecoasă a dependenței și distrugerii. Nu după mult timp, înfățișarea lui s-a schimbat complet. Era greu de recunoscut. Cea mai importantă schimbare era în ochii lui – lumina din ochii lui se stinsese. Am încercat de mai multe ori să vorbesc cu el, dar a fost în zadar. Nu era interesat.
A fost greu să-l văd pe acest tânăr incredibil suferind și trăind o viață care nu era a lui! El era capabil de mult mai mult.
Apoi, într-o zi, miracolul său a început.
A participat la o adunare de împărtășanie în care fratele lui mai mic și-a împărtășit mărturia înainte de a pleca în misiune. În timpul adunării, Danny a simțit ceva ce nu mai simțise de mult. El a simțit dragostea Domnului. A avut, în sfârșit, speranță.
Deși avea dorința să se schimbe, schimbarea a fost grea pentru Danny. Dependențele lui și vinovăția care-l însoțeau erau aproape mai mult decât putea îndura.
Într-o după-amiază, în timp ce eram afară și tundeam gazonul, Danny a venit neanunțat cu mașina lui. Trecea printr-un chin cumplit. Am oprit mașina de tuns iarba și ne-am așezat împreună în umbra verandei. Acela a fost momentul în care și-a împărtășit sentimentele inimii. Dorea, cu adevărat, să se întoarcă. Totuși, abandonarea dependențelor sale și a stilului său de viață era extrem de dificilă. Pe lângă aceasta, se simțea foarte vinovat, foarte rușinat din cauza căderii lui atât de mari. El a întrebat: „Chiar pot fi iertat? Chiar există o cale de întoarcere?”.
După ce și-a descărcat aceste îngrijorări din inimă, am citit împreună Alma capitolul 36:
„Da, mi-am adus aminte de toate păcatele și nedreptățile mele…
Da… simplul gând al venirii în prezența Dumnezeului meu mi-a sfâșiat sufletul cu o groază de negrăit” (versetele 13-14).
După acele versete, Danny a spus: „Exact așa mă simt!”.
Noi am continuat:
„În timp ce eram chinuit de aducerea aminte a păcatelor mele cele multe, iată, de asemenea, mi-am amintit că am auzit profeția tatălui meu către popor în legătură cu venirea unui Isus Hristos, un Fiu al lui Dumnezeu, ca să ispășească pentru păcatele lumii…
Și o, ce bucurie și ce minunată lumină am văzut eu” (versetele 17, 20).
Când am citit aceste fragmente, au început să curgă lacrimi. Bucuria lui Alma era bucuria pe care el o căuta!
Am discutat despre Alma, care fusese deosebit de ticălos. Cu toate acestea, odată ce s-a pocăit, el nu a mai privit niciodată înapoi. El a devenit un ucenic devotat al lui Isus Hristos. A devenit profet! Danny a făcut ochii mari. „Profet?”, a spus el.
Eu am răspuns simplu: „Da, profet. Nu pun presiune pe tine!”.
Am discutat că, deși păcatele sale nu se ridică la nivelul celor ale lui Alma, aceeași promisiune de iertare completă și perfectă este făcută tuturor – în și prin ispășirea infinită a lui Isus Hristos.
Danny înțelegea acum. Știa ce trebuia să facă: trebuia să-și înceapă călătoria punându-și încrederea în Domnul și iertându-se pe sine!
Schimbarea măreață din inima lui Danny n-a fost altceva decât un miracol. Cu timpul, înfățișarea lui s-a schimbat și strălucirea din ochii lui a revenit. A devenit demn să intre în templu! În sfârșit, el s-a întors!
După mai multe luni, l-am întrebat pe Danny dacă dorea să trimită o cerere pentru a sluji în misiune cu timp deplin. Răspunsul lui a fost unul șocant și uimitor.
El a spus: „Mi-ar plăcea să slujesc în misiune, dar știți unde am fost și lucrurile pe care le-am făcut! Am crezut că nu aș avea cum”.
I-am răspuns: „S-ar putea să ai dreptate. Cu toate acestea, nu ne împiedică nimic să facem o cerere. Dacă ești scutit, cel puțin vei ști că ți-ai exprimat dorința sinceră de a-I sluji Domnului”. Ochii lui s-au luminat. Era încântat de această idee. Pentru el, șansele erau mici, dar era un risc pe care dorea să și-l asume.
După câteva săptămâni, spre surprinderea lui, un alt miracol a avut loc. Danny a primit o chemare de a sluji în misiune cu timp deplin.
La câteva luni după ce Danny a ajuns în câmpul misiunii, am primit un apel telefonic. Președintele său a spus simplu: „Ce este cu acest tânăr? Este cel mai bun misionar pe care l-am văzut vreodată!”. Acest președinte îl primise pe Alma cel Tânăr din zilele noastre.
După doi ani, Danny s-a întors acasă cu onoare, după ce-I slujise Domnului cu toată inima, puterea, mintea și tăria lui.
După cuvântarea rostită în adunarea de împărtășanie despre misiunea lui, m-am întors acasă și am auzit că cineva bate la ușa din față. Era Danny care avea lacrimi de fericire în ochi. El a spus: „Putem vorbi un minut?”. Ne-am dus afară pe aceeași treaptă a verandei.
El a spus: „Președinte, credeți că am fost iertat cu adevărat?”.
Acum, lacrimile mele au început să curgă odată cu ale lui. În fața mea stătea un ucenic devotat al lui Isus Hristos, care dăduse totul pentru a propovădui și a depune mărturie despre Salvator. El era întruchiparea puterii vindecătoare și întăritoare a ispășirii Salvatorului.
Am spus: „Danny! Te-ai uitat în oglindă? Ți-ai văzut ochii? Ești plin de lumină și radiezi de Spiritul Domnului. Bineînțeles că ai fost iertat! Ești extraordinar! Ceea ce trebuie să faci acum este să mergi înainte cu viața ta. Nu privi înapoi! Privește înainte cu credință spre următoarea rânduială”.
Miracolul lui Danny continuă și astăzi. El s-a căsătorit în templu și s-a dus din nou la școală, unde a obținut o diplomă de masterat. Continuă să-I slujească Domnului cu onoare și demnitate în chemările sale. Mai important, el a devenit un soț incredibil și un tată credincios. Este un ucenic devotat al lui Isus Hristos.
Președintele Russell M. Nelson ne-a învățat: „Fără ispășirea infinită a [Salvatorului], toată omenirea ar fi fost pierdută iremediabil”1. Pentru Domnul, Danny nu a fost pierdut și nici noi nu suntem. El stă la ușă pentru a ne ridica, a ne întări și a ne ierta. El Își aduce aminte întotdeauna să ne iubească!
O dovadă incredibilă a dragostei Salvatorului pentru copiii lui Dumnezeu este consemnată în Cartea lui Mormon: „Atunci când Isus a vorbit astfel, El iarăși Și-a aruncat privirea în jur prin mulțime și a văzut că ei erau în lacrimi și priveau fix către El ca și cum ar fi vrut să-L roage pe El să stea puțin mai mult cu ei” (3 Nefi 17:5).
Salvatorul petrecuse deja o zi întreagă slujindu-le oamenilor. Cu toate acestea, El mai avea multe de făcut – trebuia să viziteze celelalte oi ale Sale; trebuia să Se ducă la Tatăl Său.
În pofida acestor obligații, El a văzut că oamenii doreau ca El să mai zăbovească puțin. Apoi, cu inima Salvatorului plină de compasiune, a avut loc unul dintre cele mai mari miracole din istorie.
El a stat.
I-a binecuvântat.
Le-a slujit copiilor lor unul câte unul.
S-a rugat pentru ei; a plâns cu ei.
Și i-a vindecat. (Vedeți 3 Nefi 17.)
Promisiunea Sa este eternă: El ne va vindeca.
Cei care v-ați îndepărtat de cărarea legămintelor, vă rog să știți că există întotdeauna speranță, există întotdeauna vindecare și există întotdeauna o cale de întoarcere.
Mesajul Său etern de speranță este leacul vindecător pentru toți cei care trăiesc într-o lume tulburată. Salvatorul a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața” (Ioan 14:6).
Frați și surori, să ne aducem aminte să-L căutăm, să-L iubim și să ne amintim întotdeauna de El!
Depun mărturie că Dumnezeu trăiește și că ne iubește. De asemenea, depun mărturie că Isus Hristos este Salvatorul și Mântuitorul lumii. El este mărețul vindecător. Știu că Mântuitorul meu trăiește! În numele lui Isus Hristos, amin.