Să întemeiem un cămin care se bazează pe Hristos
Vârstnicul Richard J. Maynes
din Cei Şaptezeci
Noi înţelegem şi credem în natura veşnică a familiei. Această înţelegere şi credinţă ne vor inspira să facem tot ce ne stă în putere pentru a întemeia un cămin care se bazează pe Hristos.
La începutul slujirii mele ca tânăr misionar în Uruguay şi Paraguay, am înţeles că una dintre marile atracţii pentru cei care caută să afle mai multe despre Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă era interesul asupra doctrinei noastre referitoare la familie. De fapt, de la restaurarea Evangheliei lui Isus Hristos, simpatizanţii care caută adevărul au fost atraşi de doctrina conform căreia familiile pot fi împreună pentru totdeauna.
Principiul familiilor veşnice este un element esenţial în marele plan al Tatălui Ceresc pentru copiii Săi. Înţelegerea faptului că avem o familie cerească, precum şi o familie pământeană este un lucru fundamental în acest plan. Apostolul Pavel ne învaţă că Tatăl Ceresc este tatăl spiritelor noastre:
„Ca ei să caute pe Dumnezeu, şi… să-L găsească …
Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa… Suntem din neamul Lui”1.
Faptul că suntem copiii unui Tată Ceresc iubitor este un principiu de bază al Evangheliei lui Isus Hristos pe care chiar şi copiii noştri îl proclamă a fi adevărat, atunci când cântă imnul de la Societatea Primară: „Copil al Domnului”. Vă amintiţi cuvintele?
Copil al Domnului,
El m-a trimis aici,
Mi-a dat o casă pe pământ
Cu dragi şi scumpi părinţi.
Recunoaşterea faptului că avem o familie cerească ne ajută să înţelegem natura veşnică a familiilor noastre pământene. Din Doctrină şi legăminte învăţăm că familia este fundamentală ordinii din cer: „Şi aceeaşi sociabilitate care există între noi aici va exista printre noi acolo, numai că va fi însoţită de slava veşnică”3.
A înţelege natura veşnică a familiei este un element esenţial pentru a înţelege planul Tatălui Ceresc pentru copiii Săi. Duşmanul, pe de altă parte, vrea să facă tot ce-i stă în putere ca să distrugă planul Tatălui Ceresc. În încercarea lui de a învinge planul lui Dumnezeu, el conduce un atac fără precedent asupra instituţiei familiei. Unele dintre cele mai puternice arme folosite de el în acest atac sunt egoismul, lăcomia şi pornografia.
Fericirea noastră veşnică nu este un obiectiv al lui Satana. El ştie că o cheie esenţială de a-i face pe bărbaţi şi pe femei să fie nefericiţi ca şi el este aceea de a-i priva de legăturile de familie care au un potenţial veşnic. Deoarece Satana înţelege că adevărata fericire în această viaţă şi în veşnicie se găseşte sub forma familiei, el face tot ce-i stă în putere să o distrugă.
Alma, profetul din vechime, a denumit planul lui Dumnezeu pentru copiii Săi „marele plan al fericirii”4. Prima Preşedinţie şi Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, pe care îi susţinem ca profeţi, văzători şi revelatori, ne-au oferit acest sfat inspirat despre fericire şi viaţa de familie: „Familia este rânduită de Dumnezeu. Căsătoria dintre un bărbat şi o femeie este esenţială pentru planul Lui etern. Copiii au dreptul de a se naşte din părinţi căsătoriţi şi au dreptul de a fi crescuţi de un tată şi o mamă care-şi onorează jurămintele căsătoriei cu toată fidelitatea. Fericirea în viaţa de familie poate fi obţinută cel mai bine atunci când aceasta se bazează pe învăţăturile Domnului Isus Hristos”5.
Această fericire despre care au vorbit Alma şi, mai recent, Prima Preşedinţie şi Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, va fi găsită, cu siguranţă, în familii în cadrul căminelor. Ea se va găsi din abundenţă dacă facem tot ce ne stă în putere să întemeiem un cămin care se bazează pe Hristos.
Sora Maynes şi cu mine am învăţat unele principii importante când am început de timpuriu în cadrul căsătoriei noastre procesul de a întemeia un cămin care se bazează pe Hristos. Am început urmând sfatul conducătorilor Bisericii noastre. Ne-am adunat copiii laolaltă şi am avut seri în familie săptămânal, precum şi rugăciuni şi studiu din scripturi zilnic. Nu a fost mereu uşor, convenabil sau o reuşită, însă, cu timpul, aceste simple activităţi au devenit tradiţii de familie de nepreţuit.
Am învăţat că, poate, copiii noştri nu-şi vor aminti, pe parcursul săptămânii, totul despre lecţia din cadrul serii în familie, dar îşi vor aminti că noi am ţinut-o. Am învăţat că, pe parcursul zilei, la şcoală, poate că nu-şi vor aminti exact cuvintele din scripturi sau din rugăciune, dar îşi vor aminti că am citit din scripturi şi am spus o rugăciune. Dragi fraţi şi surori, există o putere mare şi un scut pentru noi şi pentru tinerii noştri în stabilirea tradiţiilor celestiale în cadrul căminului.
Învăţarea, predarea şi punerea în practică a principiilor Evangheliei lui Isus Hristos în cadrul căminelor noastre ajută la crearea unei culturi unde Spiritul poate sălăşlui. Prin stabilirea acestor tradiţii celestiale în cadrul căminelor noastre, noi vom putea să biruim tradiţiile false ale lumii şi să învăţăm să punem nevoile şi grijile altora pe primul loc.
Responsabilitatea întemeierii unui cămin care se bazează pe Hristos revine atât părinţilor, cât şi copiilor. Părinţii sunt responsabili să-i înveţe pe copiii lor cu dragoste şi neprihănire. Părinţii vor răspunde în faţa Domnului pentru felul în care îşi îndeplinesc responsabilităţile sacre. Părinţii îşi învaţă copiii prin cuvinte şi prin exemplu. Această poezie a lui C. C. Miller, numită „The Echo (Ecoul)”, ilustrează importanţa şi impactul avut de părinţi asupra copiilor lor:
Era o oaie, nu un miel
Care s-a rătăcit în pilda spusă de Isus,
O oaie adultă ce s-a rătăcit
De cele nouăzeci şi nouă din turmă.
Şi, de ce, oaia, noi am căuta
Sperând sincer şi rugându-ne?
Căci este periculos când oaia greşeşte:
Ea va îndruma mieii în direcţia greşită.
Mieii vor urma oaia, să ştii,
Oriunde oaia se va rătăci.
Când oaia greşeşte,
Nu-i mult până când, ca şi ea, mieii greşesc.
Şi pe oaie, sincer, noi am rugat-o
Pentru binele mieilor de azi,
Căci când oaia se rătăceşte
Este o mare pierdere
Căci mieii vor trebui să plătească6.
Consecinţele pentru părinţii care îşi conduc copiii pe o cale greşită ne sunt explicate de Domnul în Doctrină şi legăminte: „Şi din nou, dacă sunt părinţi care au copii în Sion… care nu îi învaţă… să înţeleagă doctrina pocăinţei, a credinţei în Hristos, Fiul Dumnezeului cel Viu, şi a botezului şi a darului Duhului Sfânt prin aşezarea mâinilor, păcatul va fi asupra capetelor părinţilor”7.
Nu este uşor de subliniat importanţa pe care o au părinţii în procesul de a-şi învăţa copiii tradiţiile celestiale prin intermediul cuvintelor şi exemplului. Copiii joacă, de asemenea, un rol important în întemeierea unui cămin care se bazează pe Hristos. Daţi-mi voie să vă împărtăşesc o scurtă cuvântare adresată recent de Will, nepotul meu de 8 ani, care ilustrează acest principiu:
„Îmi place să călăresc cai şi să merg cu tata să prindem cu lasoul animale. O frânghie are diverse fire împletite pentru a o face rezistentă. Dacă o frânghie ar avea doar un fir, n-ar putea să ducă treaba la bun sfârşit. Dar, fiindcă sunt mai multe fire laolaltă, noi o putem folosi în multe feluri şi este rezistentă.
Familiile sunt ca frânghiile. Când numai o persoană se străduieşte din răsputeri şi face ce este drept, familia nu va fi la fel de puternică aşa cum este în cazul în care toţi depun efortul de a se ajuta unul pe celălalt.
Ştiu că atunci când fac ce este drept, eu îmi ajut familia. Când mă port frumos cu sora mea Isabelle, amândoi ne distrăm, iar mama şi tata sunt fericiţi. Dacă mama are ceva de făcut, o pot ajuta jucându-mă cu fratele meu mai mic, Joey. De asemenea, îmi pot ajuta familia păstrându-mi camera curată şi ajutând oricând pot, având o atitudine bună. Fiindcă sunt cel mai mare copil din familia mea, ştiu că este important să fiu un exemplu bun. Pot să mă străduiesc din răsputeri să aleg ce este drept şi să respect poruncile.
Ştiu că şi copiii îşi pot ajuta familiile să fie puternice ca o frânghie rezistentă. Când toţi membrii familiei fac ce pot şi conlucrează, familiile pot fi fericite şi puternice”.
Când părinţii conduc familia cu dragoste şi neprihănire şi îşi învaţă copiii Evanghelia lui Isus Hristos prin intermediul cuvintelor şi prin exemplu şi atunci când copiii îşi iubesc şi îşi sprijină părinţii învăţând şi punând în practică principiile predate de aceştia, rezultatul va fi întemeierea unui cămin care se bazează pe Hristos.
Dragi fraţi şi surori, în calitate de membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, noi înţelegem şi credem în natura veşnică a familiei. Această înţelegere şi credinţă ne vor inspira să facem tot ce ne stă în putere pentru a întemeia un cămin care se bazează pe Hristos. Vă depun mărturia mea că, dacă ne vom strădui să facem întocmai, vom pune mai mult în practică dragostea şi slujirea ce au fost exemplificate prin viaţa şi ispăşirea Salvatorului nostru, Isus Hristos, şi, drept rezultat, căminele noastre pot fi de-a dreptul raiul pe pământ. În numele lui Isus Hristos, amin.