Sabatul şi împărtăşania
L. Tom Perry
din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli
Fie ca familiile dumneavoastră să fie pline de dragoste în timp ce cinstiţi sabatul pe tot parcursul zilei şi să aibă parte de binecuvântările spirituale ale sabatului de-a lungul săptămânii.
Stimaţi fraţi şi stimate surori din toată lumea, în această dimineaţă am venit să ascultăm glasul unui profet. Depun mărturie despre glasul pe care tocmai l-am auzit – el este glasul profetului în viaţă al lui Dumnezeu astăzi pe pământ, preşedintele Thomas S. Monson. Suntem foarte binecuvântaţi deoarece avem învăţăturile şi exemplul său!
Anul acesta, noi, toţi, avem ocazia să studiem cuvintele profeţilor din Noul Testament la Şcoala de duminică. În timp ce Vechiul Testament este un studiu al profeţilor şi al unui popor, Noul Testament este axat pe viaţa şi influenţa singurului Om care a venit în viaţa muritoare cu dublă cetăţenie în cer şi pe pământ – Salvatorul şi Mântuitorul nostru, Isus Hristos.
Astăzi, lumea este plină de doctrine ale oamenilor, astfel încât este uşor să uiţi şi să pierzi credinţa în acea relatare deosebit de importantă despre viaţa şi slujirea Salvatorului – Noul Testament. Această carte sacră este partea cea mai importantă din istoria scripturală, la fel cum Salvatorul Însuşi trebuie să fie cel mai important pentru vieţile noastre. Trebuie să ne angajăm să studiem Noul Testament şi să-l preţuim!
Există perle de înţelepciune nepreţuite pe care le găsim atunci când studiem Noul Testament. Îmi face plăcere, totdeauna, să citesc povestirile lui Pavel din perioada în care a călătorit şi a organizat Biserica, în special învăţăturile sale către Timotei. În capitolul patru al epistolei lui Pavel către Timotei, citim: Porunceşte şi învaţă aceste lucruri. … Fii o pildă către credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie”.1 Nu pot să mă gândesc la un mod mai bun pentru noi de a începe sau de a continua să fim un exemplu către credincioşi decât acela de a respecta ziua de sabat.
Începând de la crearea lumii, o zi a fost pusă deoparte faţă de celelalte. „Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o”.2 Însuşi Dumnezeu S-a odihnit de lucrarea Lui în acea zi şi El aşteaptă ca şi copiii Săi să facă acelaşi lucru. Copiilor lui Israel El le-a dat porunca:
„Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti.
Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău.
Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău …
De aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o”.3
Modelul de respectare a zilei de sabat trebuie să includă totdeauna preaslăvirea. După ce Adam şi Eva au intrat în viaţa muritoare, lor li s-a poruncit „să-l slăvească pe Domnul, Dumnezeul lor, şi să ofere pe primii născuţi din turmele lor, drept ofrandă Domnului… o reprezentare a sacrificiului Singurului Născut al Tatălui”4. Sacrificarea animalelor amintea urmaşilor lui Adam faptul că într-o zi Mielul lui Dumnezeu, Isus Hristos, urma să-Şi sacrifice viaţa pentru noi.
Pe tot parcursul vieţii Sale, Salvatorul a vorbit despre acel sacrificiu.5 În ajunul răstignirii Sale, cuvintele Sale începeau să se împlinească. El Şi-a adunat ucenicii în camera de sus, departe de distracţiile lumii. El a instituit împărtăşania cinei Domnului.
„Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine; şi după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: «Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu».
Apoi a luat un pahar şi după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: Beți toți din el;
căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor»”.6
De atunci încolo, ispăşirea Salvatorului a devenit jertfa mare şi finală. Când a apărut pe continentul american, după învierea Sa, El le-a conferit Preoţia Sa ucenicilor Săi şi a introdus împărtăşania spunând:
Şi lucrul acesta trebuie să-l faceţi voi întotdeauna… aşa cum Eu am rupt pâinea şi am binecuvântat-o şi v-am dat-o vouă…
Şi aceasta va fi o mărturie către Tatăl, că voi vă aduceţi întotdeauna aminte de Mine. Şi dacă voi vă veţi aduce aminte întotdeauna de Mine, atunci voi veţi avea Spiritul Meu cu voi”.7
Este remarcabil faptul că şi de-a lungul perioadelor negre ale apostaziei, acest model de preaslăvire a zilei de sabat şi al împărtăşaniei a continuat să fie practicat sub multe forme.
Când Evanghelia a fost restaurată, Petru, Iacov şi Ioan, trei dintre apostolii care au primit primii împărtăşania de la Salvator, le-au apărut lui Joseph Smith şi lui Oliver Cowdery. Sub îndrumarea lor, autoritatea preoţiei necesară pentru administrarea împărtăşaniei membrilor Bisericii lui Isus Hristos a fost restaurată.8
Acea autoritate a preoţiei, conferită de Salvator profeţilor şi apostolilor Săi, şi conferită nouă de ei, continuă astăzi pe pământ. Tineri deţinători ai preoţiei din lumea întreagă se pregătesc în vederea exercitării puterii preoţiei ţinând poruncile şi trăind potrivit standardelor Evangheliei în mod sincer. Dacă aceşti tineri băieţi îşi păstrează inimile pure şi mâinile curate din punct de vedere spiritual, ei pregătesc, binecuvântează şi împart împărtăşania după modelul Salvatorului – un model explicat prin ceea ce a făcut El cu peste 2.000 de ani în urmă.
Luarea din împărtăşanie reprezintă punctul central al respectării de către noi a zilei de sabat. În Doctrină şi legăminte, Domnul ne porunceşte tuturor:
„Şi ca să poţi să te păstrezi mai neîntinat de lume, du-te la casa de rugăciuni şi oferă sacramentele tale în ziua Mea sfântă.
Pentru că, adevărat, aceasta este ziua care a fost stabilită pentru voi pentru a vă odihni de munca voastră şi pentru a exprima devoţiunea voastră Celui Prea Înalt …
Şi în această zi, nu vei face niciun alt lucru”9.
Când luăm în considerare modelul zilei de sabat şi al împărtăşaniei în vieţile noastre, apar trei lucruri pe care Domnul le cere de la noi: primul, să ne păstrăm neîntinaţi de lume; al doilea, să mergem la casa de rugăciuni şi să oferim sacramentele noastre şi al treilea, să ne odihnim după munca noastră.
Este un lucru minunat să fii creştin, să trăieşti ca un adevărat ucenic al lui Hristos. Despre noi, El a spus: „Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume”10. Pentru a ne păstra neîntinaţi de lume, El Se aşteaptă de la noi să evităm în ziua de sabat acele tipuri de distrageri lumeşti din magazine şi locuri de distracţii.
Eu cred că El, de asemenea, doreşte ca noi să ne îmbrăcăm corespunzător. Tinerii noştri poate gândesc că vechea zicală „Duminică porţi hainele cele mai bune” este demodată. Totuşi, ştim că dacă cineva începe să poarte duminica hainele purtate în celelalte zile, atitudinile şi faptele vor fi la fel. Desigur, nu este necesar să-i lăsăm pe copiii noştri să rămână în ţinuta de duminică până când apune soarele. Cu toate acestea, prin îmbrăcămintea pe care noi îi încurajăm să o poarte şi prin activităţile pe care le planificăm, îi ajutăm să se pregătească pentru împărtăşanie şi să se bucure de binecuvântările acesteia de-a lungul întregii zile.
Ce înseamnă să oferim sacramentele noastre Domnului? Noi recunoaştem că toţi facem greşeli. Fiecare dintre noi are nevoie să mărturisească păcatele şi greşelile noastre Tatălui nostru Ceresc şi altora pe care, probabil, i-am jignit. Sabatul ne asigură o ocazie preţioasă să oferim acestea sacramentele noastre – Domnului. El a spus: „Dar, aminteşte-ţi că în acea zi, ziua Domnului, vei oferi Celui Prea Înalt, ofrandele şi sacramentele, mărturisind păcatele tale fraţilor tăi şi înaintea Domnului”11.
Vârstnicul Melvin J. Ballard ne-a sugerat: „Dorim ca fiecare sfânt din zilele din urmă să vină la masa de împărtăşanie deoarece este locul de cercetare şi examinare personală, unde putem învăţa cum să ne corectăm drumul şi să facem ca vieţile noastre să fie drepte şi în armonie cu învăţăturile Bisericii şi cu fraţii şi surorile noastre”12.
Când luăm, cu demnitate, din împărtăşanie, noi mărturisim că dorim să luăm asupra noastră numele Salvatorului, să ţinem poruncile Sale şi să ne amintim totdeauna de El, pentru ca noi să putem avea Spiritul Său cu noi. În acest fel, legământul de la botezul nostru este reînnoit. Domnul i-a asigurat pe ucenicii Săi: „De câte ori veţi face aceasta să vă amintiţi de această oră în care am fost cu voi”13.
Uneori, ne gândim să ne odihnim după munca noastră, pur şi simplu fără să mai facem munca pentru care suntem plătiţi sau să punem pe uşa locului nostru de muncă un afiş cu menţiunea „Închis”. Totuşi, în lumea de azi, munca trebuie făcută în fiecare zi din viaţa noastră. Aceasta poate însemna afaceri care se pot desfăşura de acasă, competiţii sportive şi alte ocupaţii care ne îndepărtează de preaslăvirea zilei de sabat şi de ocazia de a sluji altora.
„Nu trata fără respect lucrurile sacre”14, a revelat Domnul sfinţilor din zilele din urmă, la fel cum ne aminteşte nouă despre ceea ce a spus El ucenicilor Lui: „Sabatul a fost făcut pentru om, şi nu omul pentru sabat”15.
Dragi fraţi şi surori, în aceste zile din urmă, adversarul are succes atunci când noi slăbim angajamentul faţă de Salvator, când ignorăm învăţăturile Sale din Noul Testament şi din alte scripturi şi când încetăm să-L mai urmăm. Dragi părinţi, acum este timpul să-i învăţăm pe copiii noştri să fie pilde pentru credincioşi prin prezenţa la adunările de împărtăşanie. Când vine dimineaţa zilei de duminică, ajutaţi-i să fie bine odihniţi, îmbrăcaţi cum se cuvine şi pregătiţi din punct de vedere spiritual pentru a lua din simbolurile împărtăşaniei şi a primi puterea Duhului Sfânt care luminează, clădeşte şi înnobilează. Fie ca familiile dumneavoastră să fie pline de dragoste în timp ce cinstiţi sabatul pe tot parcursul zilei şi să aibă parte de binecuvântările spirituale ale sabatului de-a lungul săptămânii. Invitaţi-i pe fiii şi fiicele dumneavoastră să „[se ridice] şi să [strălucească]” prin ţinerea zilei de sabat sfântă, pentru ca „lumina [lor] să fie un steag pentru naţiuni”16.
Pe măsură ce anii trec, eu continui să reflectez la ziua de sabat din tinereţea mea şi din perioada în care eram tânăr adult. Încă îmi amintesc de prima zi în care am împărţit împărtăşania în calitate de diacon şi de micile pahare de sticlă pe care le-am împărţit membrilor din episcopia noastră. Acum câţiva ani, o clădire a Bisericii din oraşul meu natal a fost reamenajată. Un compartiment al pupitrului fusese sigilat. Când a fost deschis, au fost descoperite unele dintre aceste mici pahare de sticlă care rămăseseră închise ani de zile. Unul dintre ele mi-a fost dat mie ca amintire.
Îmi amintesc, de asemenea, de valiza verde pe care am luat-o cu noi în Corpul de Marină al Statelor Unite. În acea valiză, era o tavă de lemn şi pachete cu pahare de împărtăşanie, astfel încât puteam fi binecuvântaţi de pacea şi speranţa Cinei Domnului chiar în timpul conflictului şi deznădejdii din timpul războiului.
Când mă gândesc la acele pahare de împărtăşanie din tinereţea mea, unul adăpostit în valea căminului meu din tinereţe şi celălalt aflat la mii de mile depărtare în Pacific, sunt foarte recunoscător pentru faptul că Salvatorul lumii a fost bucuros să bea „cupa amară”17de dragul meu. Şi pentru că El a făcut acest lucru, eu pot spune împreună cu psalmistul „paharul meu este plin de dă peste el”18 cu binecuvântarea ispăşirii Sale infinite şi eterne.
În această zi de dinaintea sabatului, când începem această minunată conferinţă, să ne amintim de binecuvântările şi ocaziile pe care le avem când suntem prezenţi la adunarea de împărtăşanie în fiecare săptămână în episcopiile şi în ramurile noastre. Să ne pregătim pentru ziua de sabat şi să ne comportăm de o aşa manieră încât să primim acele binecuvântări promise nouă şi familiilor noastre. Îmi depun mărturia mea specială că cea mai mare bucurie pe care o primim în această viaţă este cea care vine atunci când Îl urmăm pe Salvator. Să respectăm poruncile Sale prin ţinerea sfântă a zilei Sale sacre, este rugăciunea mea, în numele lui Isus Hristos, amin.