Credeţi, supuneţi-vă şi înduraţi
Credeţi că este extrem de important să rămâneţi puternice şi loiale adevărurilor Evangheliei. Eu mărturisesc că aşa este!
Dragile mele surori tinere, responsabilitatea de a mă adresa vouă mă face să mă simt umil. Mă rog pentru ajutor divin pentru a mă putea ridica la înălţimea acestui privilegiu.
Cu numai 20 de ani în urmă, nu vă începuseră-ţi încă propria voastră călătorie prin viaţa muritoare. Eraţi încă în căminul vostru ceresc. Acolo, vă aflaţi alături de cei care vă iubeau şi cărora le păsa de bunăstarea voastră eternă. În cele din urmă, viaţa pe pământ a devenit esenţială pentru progresul vostru. Fără îndoială, s-au rostit cuvinte de rămas bun şi de încurajare. Aţi dobândit trupuri şi aţi devenit muritoare, plecând din prezenţa Tatălui vostru Ceresc.
Totuşi, aici pe pământ aţi fost întâmpinate cu bucurie. Acei primi ani au fost ani preţioşi, speciali. Satana nu a avut nicio putere să vă ispitească, deoarece nu deveniseră-ţi încă responsabile. Eraţi inocente în faţa lui Dumnezeu.
Nu după mult timp, aţi început acea perioadă pe care unii au etichetat-o „teribila adolescenţă”. Eu prefer s-o numesc „grozava adolescenţă”. Este o perioadă plină de oportunităţi, o perioadă a creşterii, a progresului − ce se remarcă în special datorită procesului de dobândire a cunoaşterii şi de căutare a adevărului.
Nimeni nu a descris anii adolescenţei ca fiind uşori. Ei sunt adesea ani de nesiguranţă, ani în care simţi că nu eşti suficient de bun, ani în care încerci să-ţi găseşti locul printre semenii tăi, să te integrezi. Acesta este un timp când deveniţi mai independente − şi când, probabil, vă doriţi mai multă libertate decât doresc părinţii voştri să vă acorde acum. Ei sunt, de asemenea, anii cei mai importanţi în care Satana vă va ispiti şi va face tot ce-i stă în putinţă pentru a vă ademeni de la calea care vă va duce înapoi la acel cămin ceresc de unde aţi venit şi înapoi la cei dragi ai voştri şi la Tatăl vostru Ceresc.
Lumea din jurul vostru nu este în măsură să vă ofere ajutorul de care aveţi nevoie pentru a termina cu bine această călătorie care este, deseori, înşelătoare. Foarte mulţi oameni din societatea noastră de astăzi par să fi scăpat din parâmele siguranţei şi să fie duşi de curenţi departe de portul păcii.
Toleranţa faţă de ticăloşie, imoralitatea, pornografia, drogurile, puterea presiunii semenilor − toate acestea şi multe altele − fac ca mulţi să fie aruncaţi într-o mare a păcatului şi zdrobiţi de recifele tăioase ale ocaziilor ratate, binecuvântărilor pierdute şi visurilor spulberate.
Există o cale spre refugiu? Există vreo scăpare din calea distrugerii ameninţătoare? Răspunsul este un da răsunător! Vă sfătuiesc să priviţi către farul Domnului. Am mai spus-o înainte; o voi spune din nou: nu există ceaţă atât de densă, noapte atât de întunecată, vânt atât de puternic, marinar atât de rătăcit pe care farul Domnului să nu-l poată salva şi de unde să nu poată fi văzut. El luminează prin furtunile vieţii. El semnalizează: „Aceasta este calea către refugiu. Aceasta este calea către casă”. El emite neîncetat semnale luminoase uşor de văzut. Dacă le urmaţi, acele semnale vă vor îndruma înapoi către căminul vostru ceresc.
Doresc să vă vorbesc în această seară despre trei semnale esenţiale care vin de la farul Domnului şi care vă vor ajuta să vă întoarceţi la acel Tată care aşteaptă cu nerăbdare întoarcerea voastră triumfală acasă. Acele trei semnale sunt credeţi, supuneţi-vă şi înduraţi.
Mai întâi, menţionez un semnal care este fundamental şi esenţial: credeţi. Credeţi că sunteţi o fiică a Tatălui Ceresc, că El vă iubeşte şi că sunteţi aici pentru un scop glorios − să vă dobândiţi salvarea eternă. Credeţi că este extrem de important să rămâneţi puternice şi loiale adevărurilor Evangheliei. Eu mărturisesc că aşa este!
Tinerele mele prietene, credeţi în cuvintele pe care le rostiţi în fiecare săptămână când recitaţi crezul Tinerelor Fete. Gândiţi-vă la înţelesul acelor cuvinte. În ele există adevăr. Străduiţi-vă întotdeauna să trăiţi conform valorilor care sunt menţionate. Credeţi, aşa cum afirmă crezul vostru, că dacă acceptaţi şi acţionaţi în conformitate cu acele valori, veţi fi pregătite să vă întăriţi căminul şi familia, să faceţi şi să ţineţi legăminte sfinte, să primiţi rânduielile din templu şi să vă bucuraţi de binecuvântările exaltării. Acestea sunt adevăruri frumoase ale Evangheliei şi, urmându-le, veţi fi mai fericite de-a lungul vieţii, de aici şi de după, decât veţi fi vreodată dacă nu le luaţi în considerare.
Cele mai multe dintre voi aţi fost învăţate adevărurile Evangheliei încă de când eraţi bebeluşi. Aţi fost învăţate de către părinţi iubitori şi învăţători grijulii. Adevărurile pe care vi le-au împărtăşit v-au ajutat să dobândiţi o mărturie; voi aţi crezut ce aţi fost învăţate. Deşi acea mărturie poate continua să fie hrănită spiritual şi să crească atunci când studiaţi, când vă rugaţi pentru îndrumare şi când participaţi în fiecare săptămână la adunările Bisericii, depinde doar de voi să menţineţi acea mărturie vie. Satana va încerca cu toată puterea lui s-o distrugă. Va trebui s-o hrăniţi de-a lungul întregii voastre vieţi. Asemenea flăcării unui foc strălucitor, mărturia voastră − dacă nu este hrănită continuu − va păli până va ajunge un jar incandescent care, apoi, se va stinge complet. Nu trebuie să permiteţi ca acest lucru să se întâmple.
În afara participării la adunările voastre de duminica şi la activităţile din timpul săptămânii, când aveţi ocazia de a participa la seminar, fie în clasele de dimineaţa devreme, fie în locul orelor de religie de la şcoală, profitaţi de acea ocazie. Multe dintre voi participă acum la seminar. Ca şi în cazul oricărei alte situaţii din viaţă, cea mai mare parte a ceea ce dobândiţi din experienţa voastră la seminar depinde de atitudinea şi de dorinţa voastră de a fi învăţate. Fie ca atitudinea voastră să fie una care să exprime umilinţă şi dorinţă de a învăţa! Cât de recunoscător sunt pentru ocazia pe care am avut-o atunci când am fost adolescent de a participa la seminarul de dimineaţa devreme, căci a avut un rol esenţial în dezvoltarea mea şi în dezvoltarea mărturiei mele! Seminarul poate schimba vieţi.
Cu mulţi ani în urmă, am făcut parte dintr-un consiliu executiv alături de un bărbat deosebit care avusese foarte mult succes în viaţă. Am fost impresionat de integritatea lui şi de loialitatea sa faţă de Biserică. Am aflat că el dobândise o mărturie şi se alăturase Bisericii datorită seminarului. Când s-a căsătorit, soţia lui fusese toată viaţa membră a Bisericii. El nu aparţinea nici unei Biserici. De-a lungul anilor şi în pofida eforturilor ei, el nu avea nicio dorinţă să meargă la Biserică alături de soţia şi copiii lui. Însă, la un moment dat, el a început să le ducă pe două dintre fiicele sale la seminarul de dimineaţa devreme. El aştepta în maşină cât timp ele erau la clasă, iar apoi le ducea cu maşina la şcoală. Într-o zi ploua, iar una dintre fiicele sale i-a spus: „Vino înăuntru, tată. Poţi să iei loc în hol”. El a acceptat invitaţia. Uşa sălii de clasă era deschisă, iar el a început să asculte. El a simţit ceva în inima lui. Pentru restul acelui an şcolar, el a mers la seminar alături de fiicele lui, lucru ce a dus, în cele din urmă, la botezul lui şi la o viaţă dedicată activităţii în Biserică. Fie ca seminarul să ajute la clădirea şi întărirea mărturiei voastre!
Vor fi momente când veţi înfrunta provocări care v-ar putea periclita mărturia sau când aţi putea s-o neglijaţi datorită interesului faţă de alte lucruri. Vă implor s-o menţineţi puternică. Este numai responsabilitatea voastră să-i menţineţi flacăra aprinsă, strălucitoare. Este nevoie de efort, însă nu veţi regreta niciodată acest efort. Îmi aduc aminte de versurile unui cântec scris de Julie de Azevedo Hanks. Referindu-se la mărturia ei, a scris:
Prin vântul schimbării
Înconjurată de norii de durere
Am păzit-o cu viaţa mea
Am nevoie de căldură − am nevoie de lumină
Şi, deşi furtuna se va dezlănţui
Eu înfrunt ploaia cea grea
Eu rămân
O protectoare a flăcării.1
Fie ca voi să credeţi şi, apoi, fie ca voi să menţineţi flacăra mărturiei voastre aprinsă, strălucitoare, indiferent de ceea ce va veni!
Apoi, dragi tinere fete, fie ca voi să vă supuneţi. Supuneţi-vă părinţilor voştri. Supuneţi-vă legilor lui Dumnezeu. Ele ne sunt date de către un Tată Ceresc iubitor. Când ne supunem lor, viaţa noastră este mult mai împlinită, mai puţin complicată. Greutăţile şi problemele noastre sunt mai uşor de suportat. Primim binecuvântările promise de Domnul. El a spus: „Domnul cere inima şi un suflet binevoitor; şi cei care sunt binevoitori şi supuşi vor mânca cele mai bune roade ale Sionului în aceste zile din urmă”2.
Aveţi o singură viaţă de trăit. Feriţi-o de necazuri cât puteţi de mult. Veţi fi ispitite, uneori chiar de persoanele pe care le-aţi considerat prietene.
În urmă cu câţiva ani, am vorbit cu o supraveghetoare a clasei Trandafir care mi-a vorbit despre o experienţă pe care a avut-o cu una dintre tinerele fete din clasa ei. Această tânără fată fusese ispitită de nenumărate ori să se depărteze de calea adevărului şi să urmeze ocolul păcatului. Din cauza insistenţelor repetate ale unora dintre prietenii ei de la şcoală, ea a fost, în cele din urmă, de acord să urmeze un asemenea ocol. Planul fusese stabilit: ea urma să le spună părinţilor că se ducea la activitatea Tinerelor Fete. Totuşi, ea planificase să fie acolo doar până când prietenele ei şi cei cu care ieşeau la întâlnire veneau s-o ia. Apoi, urmau să se ducă la o petrecere unde aveau să se consume băuturi alcoolice şi unde comportamentul avea să fie în dezacord total cu ceea ce ştia această tânără fată ca fiind corespunzător.
Învăţătoarea se rugase să primească inspiraţie pentru a le ajuta pe toate fetele ei, dar mai ales pe această tânără fată, care părea atât de nesigură de angajamentul ei faţă de Evanghelie. Învăţătoarea a primit în acea seară inspiraţia de a renunţa la ceea ce planificase anterior şi de a le vorbi fetelor despre faptul de a rămâne curate din punct de vedere moral. În timp ce ea îşi împărtăşea gândurile şi sentimentele, tânăra fată în discuţie îşi verifica des ceasul pentru a se asigura că nu avea să rateze întâlnirea cu prietenii ei. Cu toate acestea, pe măsură ce discuţia a progresat, inima ei a fost atinsă, conştiinţa i-a fost trezită, iar determinarea ei reînnoită. Când timpul a sosit, ea a ignorat claxoanele repetate care o chemau. Ea a rămas toată seara alături de învăţătoarea ei şi de celelalte fete din clasă. Ispita de a se abate de la calea aprobată a lui Dumnezeu fusese evitată. Satana fusese oprit. Tânăra fată a mai rămas, după ce celelalte fete au părăsit clasa în ordine, pentru a-i mulţumi învăţătoarei ei pentru lecţie şi pentru a-i spune cum a ajutat-o să evite ceva ce ar fi putut să aibă o consecinţă tragică. Rugăciunea unei învăţătoare îşi primise răspunsul.
Ulterior, am aflat că datorită deciziei ei de a nu merge cu prietenii ei în acea seară − unii dintre cei mai cunoscuţi băieţi şi fete din şcoală − această tânără fată a fost ignorată de ei şi, timp de multe luni, nu a avut niciun prieten la şcoală. Ei nu au putut accepta faptul că ea nu a dorit să facă lucrurile pe care ei le făceau. A fost o perioadă extrem de dificilă şi de tristă pentru ea, însă ea a rămas fermă şi, în cele din urmă, şi-a făcut prieteni care-i împărtăşeau standardele. În prezent, după ce au trecut mulţi ani, ea este căsătorită în templu şi are patru copii minunaţi. Cât de diferită ar fi putut fi viaţa ei… Deciziile noastre ne determină destinul.
Preţioase tinere fete, asiguraţi-vă că toate hotărârile pe care le luaţi trec acest test: „Ce rău îmi poate face acest lucru? Ce bine îmi poate face acest lucru?”. Şi nu permiteţi codului vostru de comportament să pună accent pe „Ce vor gândi ceilalţi?”, ci pe „Ce voi gândi eu însămi despre mine?”. Lăsaţi-vă influenţate de acel glas blând şi încet. Aduceţi-vă aminte că o persoană cu autoritate şi-a aşezat mâinile pe capul vostru în momentul confirmării voastre şi a spus: „Primeşte-L pe Duhul Sfânt”. Deschideţi-vă inima, chiar sufletele, la auzul acelui glas special care mărturiseşte adevărul. Aşa cum a promis profetul Isaia: „Urechile tale vor auzi… glasul care va zice: «Iată drumul, mergeţi pe el»”3.
Tendinţa vremurilor noastre este toleranţa faţă de ticăloşie. Revistele şi emisiunile de televiziune prezintă vedete de film, eroi ai competiţiilor sportive − acele persoane pe urmele cărora mulţi tineri doresc să calce − în timp ce nu iau în considerare legile lui Dumnezeu şi se fălesc cu practici păcătoase, aparent inofensive. Să nu credeţi acest lucru! Va veni timpul când se va trage linie − chiar timpul balanţei de verificare. Fiecare Cenuşăreasă are propriul miez al nopţii − dacă nu în această viaţă, atunci în următoarea. Ziua judecăţii va veni pentru toţi. Sunteţi pregătite? Sunteţi mulţumite de ceea ce faceţi?
Dacă vreuna dintre voi s-a poticnit în călătoria ei, vă promit că există o cale de întoarcere. Procesul se numeşte pocăinţă. Salvatorul nostru a murit pentru a ne oferi, vouă şi mie, acel dar binecuvântat. Deşi calea este dificilă, promisiunea este reală. Domnul a spus: „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada”4. „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de [ele]”5.
Preaiubitele mele surori tinere, aveţi preţiosul dar al libertăţii de a alege. Vă implor să alegeţi să vă supuneţi.
În final, fie ca voi să înduraţi. Ce înseamnă să înduri? Îndrăgesc următoarea definiţie: a te împotrivi dând dovadă de curaj. Este posibil să aveţi nevoie de curaj pentru a crede; uneori, este posibil să aveţi nevoie de curaj atunci când vă supuneţi. Mai mult ca sigur va fi necesar atunci când înduraţi până în ziua în care veţi părăsi această existenţă muritoare.
Am vorbit, de-a lungul anilor, cu mulţi oameni care mi-au spus: „Am atâtea probleme, atâtea griji reale. Sunt copleşit de provocările vieţii. Ce pot să fac?”. Le-am oferit lor şi, acum, vă ofer vouă următoarea sugestie concretă: căutaţi îndrumare cerească în fiecare zi. Este greu să-ţi trăieşti viaţa făcându-ţi griji pentru viitor; este uşor să-ţi trăieşti viaţa dacă te preocupi de prezent şi de viitorul apropiat. Fiecare dintre noi poate fi credincios pentru o zi − şi apoi pentru încă una, după care pentru încă una − până când ajungem să ne fi trăit toată viaţa îndrumaţi de Spirit, o viaţă pe placul Domnului, o viaţă de fapte bune şi neprihănire. Salvatorul a promis: „Priviţi la Mine şi înduraţi până la capăt şi atunci voi veţi trăi; căci aceluia care îndură până la capăt îi voi da Eu viaţă veşnică”6.
Pentru acest scop aţi venit în viaţa muritoare, tinerele mele prietene. Nu există ceva mai important decât obiectivul pe care vă străduiţi să-l atingeţi − chiar viaţa eternă în împărăţia Tatălui vostru.
Sunteţi fiice foarte preţioase ale Tatălui nostru Ceresc trimise pe pământ în această zi şi în această perioadă pentru un anumit scop. Aţi fost păstrate tocmai pentru acest moment. Lucruri minunate, glorioase vă aşteaptă dacă nu veţi face decât să credeţi, să vă supuneţi şi să înduraţi. Mă rog ca aceasta să fie binecuvântarea voastră, în numele lui Isus Hristos, Salvatorul nostru, amin.