Familiile aflate sub legământ
Nu a fost şi nici nu va fi în familia dumneavoastră un lucru la fel de important ca binecuvântările pecetluirii.
Mă bucur să fiu alături de dumneavoastră la această adunare la care sunt invitaţi toţi deţinătorii preoţiei lui Dumnezeu de pe pământ. Suntem binecuvântaţi să fim prezidaţi de preşedintele Thomas S. Monson. Ca preşedinte al Bisericii, el este bărbatul în viaţă responsabil cu cheile care pecetluiesc familiile şi toate acele rânduieli ale preoţiei necesare obţinerii vieţii veşnice, cel mai mare dintre toate darurile lui Dumnezeu.
În această seară ne ascultă un tată care nu mai este inactiv, deoarece vrea din toată inima lui să aibă siguranţa acelui dar. Soţia sa şi el îşi iubesc cei doi copilaşi, un băiat şi o fată. Asemenea altor părinţi, el îşi poate imagina fericirea cerească când citeşte aceste cuvinte: „Şi aceeaşi sociabilitate care există între noi aici va exista printre noi acolo, numai că va fi însoţită de slava veşnică, slavă de care acum nu ne bucurăm”1.
Acel tată care ascultă împreună cu noi în această seară ştie calea către acea destinaţie glorioasă. Nu este una uşoară. El ştie deja acest lucru. A fost nevoie de credinţă în Isus Hristos, pocăinţă sinceră şi o schimbare în inima lui, precum şi de un episcop bun care l-a ajutat să simtă iertarea plină de dragoste a Domnului.
Schimbările minunate au continuat când el a mers la templul sfânt pentru o înzestrare pe care Domnul a descris-o celor pe care I-a împuternicit în primul templu din această dispensaţie. Era la Kirtland, Ohio. Domnul a spus legat de aceasta:
„De aceea, pentru acest motiv, v-am dat vouă porunca să mergeţi la Ohio; şi acolo, Eu vă voi da vouă legea Mea; şi acolo veţi fi înzestraţi cu putere de sus;
Şi de acolo… pentru că am o mare lucrare în rezervă, pentru că Israelul va fi salvat şi Eu îi voi conduce pe ei oriunde voi dori şi nicio putere nu va reţine mâna Mea”2.
Pentru prietenul meu reactivat recent şi pentru toţi deţinătorii preoţiei, o lucrare măreaţă este în desfăşurare, pentru a conduce spre salvarea părţii lui Israel pentru care suntem sau vom fi responsabili, familiile noastre. Prietenul meu şi soţia lui ştiau că pentru aceasta trebuie să fie pecetluiţi prin puterea Preoţiei lui Melhisedec într-un templu sfânt al lui Dumnezeu.
El m-a rugat să înfăptuiesc pecetluirea. Soţia sa şi el au dorit să fie făcută cât mai repede cu putinţă. Fiind ocupat, căci se apropia conferinţa generală, am lăsat în seama cuplului şi a episcopului lor să vorbească cu secretara mea să găsească data cea mai potrivită.
Imaginaţi-vă surprinderea şi bucuria mea când acel tată mi-a spus la Biserică faptul că pecetluirea a fost stabilită pe 3 aprilie. Aceea a fost ziua în care Ilie, profetul înălţat la cer, a fost trimis, în 1836, la templul Kirtland să ofere puterea de pecetluire lui Joseph Smith şi Oliver Cowdery. Acele chei sunt în Biserică astăzi şi vor continua până la sfârşitul vremii3.
Este aceeaşi autorizaţie divină dată de Domnul lui Petru, aşa cum El a promis: „Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri”4.
Venirea lui Ilie a binecuvântat pe toţi cei care deţin preoţia. Vârstnicul Harold B. Lee a clarificat acest lucru când a vorbit la conferinţa generală, citându-l pe profetul Joseph Fielding Smith. Ascultaţi cu atenţie: „Eu deţin preoţia; dumneavoastră, fraţilor prezenţi, deţineţi preoţia; am primit Preoţia lui Melhisedec – care a fost deţinută de Ilie, de alţi profeţi şi de Petru, Iacov şi Ioan. Deşi avem autoritatea de a boteza, deşi avem autoritatea de a ne aşeza mâinile pentru darul Duhului Sfânt şi de a-i rândui pe alţii şi de a face toate aceste lucruri, fără puterea de pecetluire nu am putea face nimic, căci nu ar avea nicio validitate cele ce am făcut”.
Preşedintele Smith a continuat:
„Rânduielile mai înalte, binecuvântările mai mari care sunt esenţiale pentru exaltare în împărăţia lui Dumnezeu şi care pot fi obţinute doar în anumite locuri, nu are niciun bărbat dreptul de a le înfăptui decât dacă primeşte autoritatea de a le realiza de la bărbatul care deţine cheile…
Nu este niciun bărbat pe faţa pământului care are dreptul de a merge şi administra oricare dintre rânduielile Evangheliei, decât preşedintele Bisericii, care deţine cheile şi le autorizează. El ne-a dat autoritatea; el a pus puterea de pecetluire în preoţia noastră, deoarece el deţine aceste chei”5.
Aceeaşi asigurare a venit din partea preşedintelui Boyd K. Packer când a scris despre puterea de pecetluire. Este o alinare pentru mine să ştiu că aceste cuvinte sunt adevărate, aşa cum va fi pentru familia pe care o voi pecetlui pe 3 aprilie: „Petru a fost cel care a deţinut cheile. Petru a fost cel care a deţinut puterea de pecetluire de a lega sau de a pecetlui pe pământ ori de a dezlega pe pământ, la fel urmând să fie şi în ceruri. Aceste chei aparţin preşedintelui Bisericii – profetului, văzătorului şi revelatorului. Acea putere sacră de pecetluire este deţinută acum de Biserică. Nimic altceva nu este privit cu mai multă contemplare sacră de către cei care cunosc importanţa acestei autorităţi. Nimic nu este protejat cu mai multă atenţie. Sunt relativ puţini bărbaţi care deţin această putere de pecetluire pe pământ la un moment dat – în fiecare templu sunt fraţi cărora li s-a dat puterea de pecetluire. Nimeni nu o poate primi decât de la profetul, văzătorul, revelatorul şi preşedintele Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă”6.
La venirea lui Ilie nu numai că puterea a fost dată preoţiei, ci inimile urmau a se întoarce: „Spiritul, puterea şi chemarea lui Ilie sunt ca voi să aveţi puterea de a deţine cheia revelaţiei, rânduielilor, oracolelor, puterilor şi înzestrărilor plinătăţii Preoţiei lui Melhisedec şi a împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ; şi să primiţi, să obţineţi şi să înfăptuiţi toate rânduielile ce aparţin împărăţiei lui Dumnezeu, chiar pentru a întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţi, chiar acelora care sunt în cer”7.
Acel sentiment al inimii lui întoarse, a venit deja la prietenul meu şi la familia sa. Poate veni la dumneavoastră în cadrul acestei adunări. Poate aţi văzut în mintea dumneavoastră, ca şi mine, chipul tatălui sau mamei dumneavoastră. Poate a fost o soră sau un frate. Poate a fost o fiică sau un fiu.
Ei pot fi în lumea spiritelor sau pe alte continente, departe de dumneavoastră. Dar bucuria vine datorită unui sentiment că legăturile cu aceştia sunt sigure, deoarece sunteţi sau puteţi fi legaţi de ei prin rânduielile preoţiei pe care Dumnezeu le va respecta.
Deţinătorii Preoţiei lui Melhisedec, care sunt taţi în familii pecetluite, au fost învăţaţi ce trebuie să facă. Nu a fost şi nici nu va fi în familia dumneavoastră un lucru la fel de important ca binecuvântările pecetluirii. Nu este altceva mai important decât respectarea legămintelor căsătoriei şi ale familiei pe care le-aţi făcut sau le veţi face în templele lui Dumnezeu.
Modul prin care trebuie să facem acest lucru este limpede. Datorită supunerii şi sacrificiului nostru, Spiritul Sfânt al făgăduinţei trebuie să pecetluiască legămintele noastre din templu pentru a putea fi obţinute în lumea ce va veni. Preşedintele Harold B. Lee a explicat ce înseamnă a fi pecetluit de Spiritul Sfânt al făgăduinţei, citându-l pe vârstnicul Melvin J. Ballard: „Putem înşela oamenii, însă nu putem înşela pe Duhul Sfânt, iar binecuvântările noastre nu vor fi veşnice decât dacă acestea, de asemenea, sunt pecetluite de Spiritul Sfânt al făgăduinţei. Duhul Sfânt este cel care citeşte gândurile şi inimile oamenilor şi îşi dă acordul de pecetluire pentru binecuvântările rostite asupra capetelor lor. Apoi aceasta este obligatorie, în vigoare şi este în întregime valabilă”8.
Când sora Eyring şi cu mine am fost pecetluiţi în templul Logan, Utah, eu nu am înţeles atunci deplina însemnătate a acelei promisiuni. Încă încerc să înţeleg toată însemnătatea ei însă, soţia mea şi cu mine, am decis la începutul căsătoriei noastre, în urmă cu aproape 50 de ani, să invităm Duhul Sfânt cât de mult putem în viaţa şi în familia noastră.
Fiind un tânăr tată, pecetluit în templu şi cu inima îndreptată spre soţia mea şi noua mea familie, m-am întâlnit prima dată cu preşedintele Joseph Fielding Smith. În camera de consiliu a Primei Preşedinţii, unde fusesem invitat, am primit o mărturie sigură absolută când preşedintele Harold B. Lee m-a întrebat, arătând spre preşedintele Smith care stătea lângă mine: „Credeţi că acest om poate fi profetul lui Dumnezeu?”.
Preşedintele Smith abia intrase în încăpere şi nu apucase să spună vreun cuvânt. Sunt veşnic recunoscător că am putut răspunde datorită a ceea ce am simţit în inimă că „ştiu că el este”, şi am ştiut la fel de sigur că el deţinea puterea de pecetluire a preoţiei pentru întreg pământul, aşa cum ştiam că soarele strălucea.
Acea experienţă a conferit multă putere cuvintelor sale pentru soţia mea şi pentru mine când, într-o sesiune a conferinţei din 6 aprilie 1972, preşedintele Joseph Fielding Smith a dat următorul sfat: „Este voia Domnului de a întări şi păstra unitatea familiei. Le cerem insistent taţilor să-şi ocupe locul binemeritat de cap al familiei. Le cerem mamelor să susţină şi să sprijine pe soţii lor şi să fie o lumină pentru copiii lor”9.
Daţi-mi voie să sugerez patru lucruri pe care le puteţi face ca taţi deţinători ai preoţiei pentru a vă ridica şi a vă conduce familia înapoi acasă pentru a fi alături de Tatăl Ceresc şi de Salvator.
Primul lucru, dobândiţi şi menţineţi o mărturie sigură că avem cheile preoţiei şi sunt deţinute de preşedintele Bisericii. Rugaţi-vă zilnic în privinţa aceasta. Răspunsul va veni printr-o hotărâre crescândă de a vă conduce familia prin sentimente de speranţă şi cu o mai mare bucurie când slujiţi. Veţi fi mai voios şi mai optimist, o binecuvântare pentru soţia şi familia dumneavoastră.
Al doilea lucru necesar este să vă iubiţi soţia. Va fi nevoie de credinţă şi de a fi umili ca să puneţi nevoile ei asupra celor personale în încercările vieţii. Aveţi responsabilitatea să asiguraţi şi să hrăniţi familia alături de ea, în timp ce slujiţi altora. Acest lucru poate uneori să vă epuizeze toată energia şi puterea pe care le aveţi. Vârsta înaintată şi boala pot spori nevoile soţiei dumneavoastră. Dacă şi atunci alegeţi să puneţi fericirea ei deasupra fericirii personale, vă promit că dragostea dumneavoastră faţă de ea va spori.
Al treilea lucru, cereţi tuturor membrilor familiei să se iubească unii pe alţii. Preşedintele Ezra Taft Benson ne-a învăţat:
„Din perspectiva eternităţii, salvarea este o chestiune de familie…
Înainte de toate, copiii trebuie să ştie şi să simtă că sunt iubiţi, doriţi şi apreciaţi. Ei trebuie să fie asiguraţi des de acest lucru. În mod evident, acesta este un rol pe care părinţii trebuie să-l îndeplinească şi, cel mai adesea, mama se descurcă cel mai bine”10.
Însă o altă sursă crucială a sentimentului că eşti iubit este dragostea din partea altor copii din familie. Grija constantă a fraţilor şi surorilor unul faţă de celălalt va apărea numai prin efortul repetat al părinţilor şi cu ajutorul lui Dumnezeu. Ştiţi că acest lucru este adevărat prin experienţa din propriile dumneavoastră familii. Şi este confirmat de fiece dată când citiţi despre conflictele în familie întâmpinate de oameni drepţi ca Lehi şi soţia lui, Saria, în consemnarea din Cartea lui Mormon.
Reuşitele pe care le-au avut ne pot oferi un ghid. Ei au predat Evanghelia lui Isus Hristos atât de bine şi cu stăruinţă încât copiii, ba chiar unii urmaşi de-a lungul generaţiilor, au avut inimile umile îndreptate spre Dumnezeu şi unii faţă de ceilalţi. De exemplu, Nefi şi alţii au scris şi au oferit ajutor şi sprijin membrilor familiei care le fuseseră duşmani. Uneori, Spiritul a înmuiat inimile a mii de oameni şi a înlocuit ura cu dragoste.
Un mod de a avea parte de succesele tatălui Lehi este prin felul în care ţineţi rugăciunea şi petreceţi timpul în familie, cum ar fi serile în familie. Oferiţi copiilor ocazii ca, atunci când se roagă, să se roage pentru ceilalţi din cerc care au nevoie de binecuvântări. Discerneţi repede începutul certurilor şi recunoaşteţi actele de slujire altruistă, în special între fraţi. Când se roagă şi slujesc unii pentru alţii, inimile vor fi înmuiate şi îndreptate unul către celălalt şi către părinţii lor.
A patra oportunitate de a vă conduce familia în felul Domnului apare când este nevoie de disciplină. Ne putem îndeplini obligaţia de a corecta în felul Domnului şi de a ne conduce copiii spre viaţa veşnică.
Vă veţi aminti cuvintele, dar poate că nu aţi văzut puterea lor în viaţa unui deţinător al Preoţiei lui Melhisedec care îşi pregăteşte familia să trăiască fiind la fel de sociabilă cum va fi şi în împărăţia celestială. Vă amintiţi cuvintele? Sunt atât de familiare:
„Nicio putere sau nicio influenţă nu trebuie să fie menţinută în virtutea preoţiei; decât prin convingere, prin răbdare îndelungată, prin bunătate şi blândeţe şi prin dragoste sinceră;
Prin blândeţe şi pură cunoaştere care vor lărgi considerabil sufletul, fără ipocrizie şi fără înşelăciune;
Mustrând cu severitate la timpul necesar, când sunt inspiraţi de Duhul Sfânt; şi, după aceea, arătându-i celuilalt pe care l-ai mustrat o dragoste sporită pentru ca el să nu te considere ca duşmanul său;
Pentru ca el să ştie că este mai tare credinţa ta decât legăturile morţii”11.
Şi, mai apoi, apare promisiunea de mare valoare pentru noi ca taţi în Sion: „Duhul Sfânt va fi tovarăşul tău permanent şi sceptrul tău un sceptru neschimbat al dreptăţii şi al adevărului; şi stăpânirea ta va fi o stăpânire nepieritoare şi, fără mijloace de constrângere, va curge spre tine în vecii vecilor”12.
Acesta este un standard înalt pentru noi, dar când ne controlăm temperamentul cu credinţă şi ne învingem mândria, Duhul Sfânt ne dă acordul Său, iar promisiunile şi legămintele sacre devin o certitudine.
Veţi reuşi prin credinţa dumneavoastră că Domnul a retrimis cheile preoţiei pe care încă le avem – având o legătură strânsă de dragoste cu soţia dumneavoastră, având ajutorul Domnului de a întoarce inimile copiilor dumneavoastră unul către celălalt şi către părinţii lor, şi având ca îndrumător dragostea de a îndrepta şi sfătui într-un mod care invită Spiritul.
Ştiu că Isus este Hristosul şi că este Salvatorul nostru. Mărturisesc că preşedintele Thomas S. Monson deţine şi exercită astăzi toate cheile preoţiei pe pământ. Îl iubesc şi îl susţin. Vă iubesc şi mă rog pentru dumneavoastră. În numele sacru al lui Isus Hristos, amin.