Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu
Ar fi mult mai bine dacă toţi oamenii ar fi mai conştienţi de dragostea şi puterea divină a lui Dumnezeu şi ar exprima acea recunoştinţă faţă de El.
Dragi fraţi şi surori, vă mulţumim pentru sprijinul şi devotamentul dumneavoastră. Ne exprimăm recunoştinţa şi dragostea pentru fiecare dintre dumneavoastră.
De curând, sora Nelson şi cu mine ne-am bucurat de frumuseţea unui peşte tropical aflat într-un mic acvariu privat. Peşti viu coloraţi şi într-o varietate de forme şi mărimi înotau repede înainte şi înapoi. Am întrebat-o pe angajata din apropiere: „Cine asigură mâncarea pentru aceşti peşti frumoşi?”.
Ea a răspuns: „Eu”.
Apoi, am întrebat: „Ţi-au mulţumit vreodată?”.
Ea a răspuns: „Încă nu!”.
M-am gândit la unii oameni pe care îi cunosc care, la fel, uită de Creatorul lor şi de adevărata lor „pâine a vieţii”1. Ei trăiesc zi de zi fără a fi conştienţi de Dumnezeu şi de bunătatea Lui faţă de ei.
Ar fi mult mai bine dacă toţi oamenii ar fi mai conştienţi de dragostea şi puterea divină a lui Dumnezeu şi ar exprima acea recunoştinţă faţă de El. Amon ne-a învăţat: „Să dăm mulţumiri [lui Dumnezeu], căci El face dreptate întotdeauna”2. Gradul nostru de recunoştinţă este o măsură a dragostei noastre faţă de El.
Dumnezeu este Tatăl spiritelor noastre3. El are un trup glorificat, perfect, din carne şi oase4. Noi am trăit alături de El în cer înainte de a ne naşte5. Iar când El ne-a creat fizic, noi am fost creaţi după înfăţişarea lui Dumnezeu, fiecare având un trup al său6.
Gândiţi-vă la hrana noastră fizică. Este, cu adevărat, trimisă din cer. Necesarul de aer, mâncare şi apă, ne vin toate ca daruri din partea unui Tată Ceresc iubitor. Pământul a fost creat pentru a veni în sprijinul acestei scurte călătorii prin viaţa muritoare7. Ne-am născut având capacitatea de a creşte, a iubi, a ne căsători şi a forma familii.
Căsătoria şi familia sunt rânduite de Dumnezeu. Familia este cea mai importantă unitate socială în viaţa muritoare şi în eternitate. Datorită măreţului plan al fericirii întocmit de Dumnezeu, familiile pot fi pecetluite în temple şi se pot pregăti să se întoarcă să trăiască veşnic în prezenţa Sa sfântă. Aceasta este viaţa veşnică! Ea împlineşte dorinţele cele mai profunde ale sufletului uman – dorinţa firească a cuiva de a fi alături la nesfârşit de membrii dragi ai familiei.
Noi suntem parte a scopului Său divin: „Lucrarea Mea şi slava Mea”, a spus El, este „să realizez nemurirea şi viaţa veşnică a omului”8. Pentru a putea atinge aceste obiective „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”9. Acel act a fost o manifestare divină a dragostei lui Dumnezeu. „[El] n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.”10
Misiunea Fiului Său, Isus Hristos, este esenţială în planul veşnic a lui Dumnezeu11. El a venit să mântuiască pe copiii lui Dumnezeu12. Datorită ispăşirii lui Hristos, învierea (sau nemurirea) au devenit o realitate13. Datorită ispăşirii, viaţa veşnică a devenit o posibilitate pentru toţi aceia care vor fi demni. Isus a explicat astfel:
„Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.
Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată”14.
Pentru ispăşirea Domnului şi pentru darul Lui al învierii – pentru acest mesaj sublim de Paşte – mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu!
Darurile fizice
Tatăl nostru Ceresc Îşi iubeşte copiii15. El a binecuvântat pe fiecare cu daruri fizice şi spirituale. Permiteţi-mi să vorbesc despre fiecare. Când cântaţi „Copil al Domnului”, gândiţi-vă la darul Lui pentru dumneavoastră, la propriul trup fizic. Multele caracteristici uimitoare ale trupului dumneavoastră vă atestă „firea dumnezeiască”16.
Fiecare organ al trupului dumneavoastră este un dar minunat de la Dumnezeu. Fiecare ochi are o lentilă cu focalizare automată. Nervii şi muşchii controlează doi ochi pentru a crea o singură imagine tridimensională. Ochii sunt conectaţi la creier, care înregistrează imaginile văzute.
Inima dumneavoastră este o pompă incredibilă17. Are patru valve fragile care controlează direcţia curgerii sângelui. Aceste valve se deschid şi se închid de peste 100.000 de ori pe zi – de 36 de milioane de ori pe an. Totuşi, dacă nu sunt afectate de boală, ele pot rezista unui astfel de stres la nesfârşit.
Gândiţi-vă la sistemul de autoapărare al trupului. Pentru a-l feri de răni, el percepe durerea. Ca răspuns la infecţie, el generează anticorpi. Pielea oferă protecţie. Ne avertizează împotriva rănilor ce pot fi cauzate de căldura sau frigul excesiv.
Trupul reînnoieşte celulele moarte şi reglează nivelurile propriilor ingrediente vitale. Trupul vindecă tăieturile, vânătăile şi oasele fracturate. Capacitatea lui de reproducere este un alt dar sacru de la Dumnezeu.
Să ne amintim faptul că nu este nevoie de un trup perfect pentru a ne atinge destinul divin. De fapt, unele dintre cele mai plăcute spirite sunt găzduite de trupuri firave sau imperfecte. Puterea spirituală mare este adesea dezvoltată de oameni cu probleme fizice, mai concret, fiindcă ei au o problemă.
Oricine studiază trupul uman cu siguranţă a „văzut pe Dumnezeu mişcându-se în măreţia şi în puterea Sa”18. Deoarece trupul este supus legii divine, orice vindecare se datorează supunerii faţă de legea pe care se bazează acea binecuvântare19.
Totuşi, unii oameni cred în mod eronat că aceste caracteristici fizice au apărut din întâmplare sau sunt rezultatul unei explozii de undeva. Adresaţi-vă întrebarea: „Poate o explozie într-o tipografie să producă un dicţionar?”. Cu siguranţă că nu prea. Dar dacă ar fi aşa, nu ar putea niciodată întregi paginile rupte sau să producă o nouă ediţie!
Dacă posibilitatea trupului de a funcţiona normal, a se vindeca, regla şi regenera ar exista fără a avea limită, viaţa ar continua aici în mod perpetuu. Da, am fi împotmoliţi aici pe pământ! Fiind îndurător cu noi, Creatorul nostru a făcut posibil ca să îmbătrânim şi ne-a dat alte procese care, în ultimă instanţă, vor duce la moartea noastră fizică. Moartea, ca şi naşterea, este o parte a vieţii. Scripturile ne învaţă că „nu a fost potrivit ca omul să fie salvat de la această moarte vremelnică, căci aceasta ar distruge marele plan al fericirii”20. Întoarcerea la Dumnezeu prin poarta pe care o numim moarte, este o bucurie pentru cei care Îl iubesc şi sunt pregătiţi să-L întâlnească21. În cele din urmă, va veni vremea când fiecare „[spirit şi corp] vor fi reunite în forma lor perfectă; membrele şi încheieturile vor fi refăcute într-o formă potrivită”22, fără a mai fi separate vreodată. Pentru aceste daruri fizice, mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu!
Darurile spirituale
Fiind important, trupul serveşte ca tabernacol pentru spiritul veşnic al unei persoane. Spiritele noastre au existat în împărăţia premuritoare23 şi vor continua să trăiască după ce trupul moare24. Spiritul dă trupului mişcare şi personalitate25. În această viaţă şi în cea de după, spiritul şi trupul, când sunt împreună, devin un suflet viu cu o valoare divină.
Deoarece spiritul unei persoane este foarte important, dezvoltarea acestuia are însemnătate veşnică. El este întărit când comunicăm prin rugăciune umilă cu Tatăl nostru Ceresc iubitor26.
Trăsăturile după care vom fi judecaţi într-o zi sunt toate spirituale27. Acestea includ dragostea, virtutea, integritatea, compasiunea şi slujirea celorlalţi28. Spiritul dumneavoastră, alături de trup şi găzduit de acesta, este apt de a dezvolta şi manifesta aceste trăsături în moduri vitale pentru progresul dumneavoastră veşnic29. Progresul spiritual este obţinut prin paşii credinţei, pocăinţei, botezului, darului Duhului Sfânt şi îndurării până la sfârşit, inclusiv prin rânduielile înzestrării şi pecetluirii din templul sfânt30.
Aşa cum trupul necesită zilnic mâncare pentru a supravieţui, spiritul, de asemenea, are nevoie de hrană. Spiritul este hrănit de adevărul veşnic. Anul trecut am sărbătorit a 400-a aniversare de la traducerea Bibliei de către regele James. Şi avem Cartea lui Mormon de aproape 200 de ani. Este acum tradusă în întregime sau selecţiuni în 107 limbi. Datorită acestora şi altor scripturi preţioase, ştim că Dumnezeu este Tatăl nostru Veşnic şi că Fiul Său, Isus Hristos, este Salvatorul şi Mântuitorul nostru. Pentru aceste daruri spirituale, mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu!
Darurile Evangheliei
Ştim că profeţii din multe dispensaţii, cum ar fi Adam, Noe, Moise şi Avraam, au predat cu toţii despre divinitatea Tatălui nostru Ceresc şi a lui Isus Hristos. Dispensaţia din vremea noastră a fost introdusă de Tatăl Ceresc şi Isus Hristos când Ei au apărut profetului Joseph Smith în 1820. Biserica a fost organizată în 1830. Acum, după 182 de ani, rămânem sub legământ de a duce Evanghelia la „fiecare naţiune, neam, limbă şi popor”31. Când facem astfel, atât cei care dăruiesc, cât şi cei care primesc, vor fi binecuvântaţi.
Noi avem responsabilitatea de a învăţa pe copiii Lui şi de a deştepta în ei o conştientizare a lui Dumnezeu. Demult, regele Beniamin a spus:
„Credeţi în Dumnezeu; credeţi că El este şi că El a creat toate lucrurile, atât în cer, cât şi pe pământ; credeţi că El are toată înţelepciunea şi toată puterea, atât în cer, cât şi pe pământ…
Credeţi că trebuie să vă pocăiţi de păcate şi să renunţaţi la ele şi să vă umiliţi în faţa lui Dumnezeu; şi cereţi cu sinceritatea inimii voastre ca El să vă ierte; şi acum, de credeţi toate aceste lucruri, aveţi grijă să le faceţi”32.
Dumnezeu este acelaşi ieri, azi şi în vecii vecilor, însă noi, nu. În fiecare zi, ni se oferă provocarea de a accesa puterea ispăşirii ca astfel să ne putem schimba cu adevărat, să devenim mai asemănători lui Hristos şi să fim demni de darul exaltării şi să trăim veşnic alături de Dumnezeu, de Isus Hristos şi de familiile noastre33. Pentru aceste puteri, privilegii şi daruri ale Evangheliei, mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu!
Mărturisesc că El trăieşte, că Isus este Hristosul şi că aceasta este Biserica Lui, restaurată în aceste zile din urmă pentru a-şi împlini destinul divin. Astăzi, suntem conduşi de preşedintele Thomas S. Monson, pe care îl iubim şi susţinem cu toată inima noastră, precum îi susţinem şi pe consilierii săi şi pe cei Doisprezece Apostoli ca profeţi, văzători şi revelatori. Eu mărturisesc astfel în numele sacru al lui Isus Hristos, amin.