Să dobândim înţelegerea de a acţiona
Dacă vrem să prosperăm şi nu să pierim, trebuie să ne vedem pe noi aşa cum ne vede Salvatorul.
La fel ca toţi părinţii buni, părinţii mei şi-au dorit un viitor strălucit pentru copiii lor. Tatăl meu nu era membru şi datorită împrejurărilor neobişnuite din acea vreme, părinţii mei s-au hotărât ca eu, împreună cu fraţii şi surorile mele, să părăsim insula noastră din Samoa Americană, din Pacificul de Sud, şi să ne mutăm în Statele Unite pentru a merge la şcoală.
Decizia de a fi departe de noi a fost una dificilă, în special pentru mama mea. Ei ştiau că vom avea încercări noi, deoarece urma să intrăm într-un mediu nou. Totuşi, cu credinţă şi hotărâre, au mers înainte cu planul lor.
Deoarece mama mea fusese crescută în Biserică, ea cunoştea principiile postului şi rugăciunii şi ambii mei părinţi au simţit că aveau nevoie de binecuvântările cerului pentru a-i ajuta pe copiii lor. Având această dorinţă, ei au stabilit o zi pe săptămână în care să postească şi să se roage pentru noi. Planul lor era să îi pregătească pe copiii lor pentru un viitor strălucit. Ei au acţionat conform acestui plan şi şi-au exercitat credinţa căutând binecuvântările Domnului. Prin post şi rugăciune, ei au primit asigurarea, alinarea şi pacea că totul va fi bine.
Cum putem, în timpul încercărilor din vieţile noastre, să dobândim înţelegerea necesară pentru a face lucrurile care ne vor aduce mai aproape de Salvator? Vorbind despre înţelegere, cartea Proverbele ne învaţă acest adevăr: „Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu” (Proverbele 29:18). Dacă vrem să prosperăm şi nu să pierim, trebuie să ne vedem pe noi aşa cum ne vede Salvatorul.
Salvatorul a văzut mai mult la acei pescari pe care El i-a chemat să Îl urmeze decât au văzut ei la început; El a văzut ce fel de oameni puteau să devină. El cunoştea bunătatea şi potenţialul lor şi a acţionat prin a-i chema. La început nu au avut experienţă, dar pe măsură ce L-au urmat pe Isus, au văzut exemplul Său, au simţit învăţăturile Lui şi au devenit ucenicii Săi. A existat un moment în care câţiva dintre ucenicii Săi L-au părăsit pentru că lucrurile pe care le auziseră erau grele pentru ei. Ştiind că şi alţii ar putea pleca, Isus i-a întrebat pe cei doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?” (Ioan 6:67). Răspunsul lui Petru ne arată că el se schimbase şi înţelesese cine era Salvatorul. „La cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice” (Ioan 6:68), a răspuns el.
Dobândind această înţelegere, acei ucenici credincioşi şi devotaţi au fost capabili să facă lucruri dificile când au călătorit să predice Evanghelia şi să întemeieze Biserica, după ce Salvatorul a plecat. În cele din urmă, unii dintre ei au făcut sacrificiul suprem pentru mărturiile lor.
Sunt şi alte exemple în scripturi de persoane care au dobândit o înţelegere a Evangheliei şi apoi au acţionat conform acesteia. Profetul Alma a dobândit această înţelegere când l-a auzit pe Abinadi predicând cu îndrăzneală şi depunându-şi mărturia în faţa regelui Noe. Alma a acţionat conform învăţăturilor lui Abinadi şi a mers să predice lucrurile pe care le învăţase, botezând pe mulţi care au crezut în cuvintele sale (vezi Mosia 17:1–4; 18:1–16). Pe când îi persecuta pe sfinţii din vechime, apostolul Pavel a fost convertit pe drumul spre Damasc şi apoi a acţionat predicând şi depunând mărturie despre Hristos (vezi Faptele Apostolilor 9:1–6, 20–22, 29).
În zilele noastre, mulţi tineri băieţi, tinere fete şi cupluri în vârstă au răspuns chemării profetului lui Dumnezeu de a sluji în misiuni. Datorită credinţei lor în faptul că pot face mult bine ca misionari, ei îşi părăsesc cu credinţă şi curaj căminele şi tot ceea ce le este familiar. În timp ce pun în practică planul lor de a sluji, ei binecuvântează vieţile multora şi, în acelaşi timp, fac o schimbare în viaţa lor. În timpul ultimei conferinţe generale, preşedintele Monson ne-a mulţumit pentru slujirea pe care o acordăm unii altora şi ne-a reamintit de responsabilitatea de a-L ajuta pe Dumnezeu să îi binecuvânteze pe copiii Săi aici, pe pământ (vezi „Până când ne vom revedea”, Liahona, nov. 2011, p. 108). Urmarea acestui îndemn a fost emoţionantă, căci membrii Bisericii au acţionat conform viziunii sale
Înainte ca Salvatorul să plece, ştiind că noi vom avea nevoie de ajutor, a spus: „Nu vă voi lăsa orfani” (Ioan 14:18). El i-a învăţat pe ucenicii Săi că: „Mângâietorul, adică Duhul Sfânt pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14:26). Acesta este acelaşi Duh Sfânt care ne poate da putere şi ne poate motiva să facem lucrurile pe care Salvatorul, profeţii şi apostolii din zilele noastre ni le spun.
Pe măsură ce punem în practică învăţăturile conducătorilor, dobândim o mai mare înţelegere a planului Salvatorului pentru noi. În timpul acestei conferinţe, noi am primit sfaturi inspirate de la profeţi şi apostoli. Studiaţi învăţăturile lor şi meditaţi asupra lor în inimile dumneavoastră în timp ce căutaţi Spiritul Duhului Sfânt să vă ajute să înţelegeţi cum să puneţi în practică aceste învăţături în viaţa dumneavoastră. Având acea înţelegere în minte, exercitaţi-vă credinţa şi acţionaţi conform sfatului lor.
Căutaţi şi studiaţi scripturile cu mintea deschisă pentru a primi mai multă lumină şi cunoaştere de pe urma mesajului lor. Meditaţi asupra lor şi permiteţi-le să vă inspire. Apoi, acţionaţi în acord cu inspiraţia primită.
Aşa cum am învăţat în cadrul familiei, noi acţionăm atunci când postim şi ne rugăm. Alma a vorbit despre post şi rugăciune ca fiind o modalitate de a obţine o mărturie când a spus: „Am postit şi m-am rugat multe zile ca să cunosc aceste lucruri eu însumi” (Alma 5:46). Şi noi ajungem să cunoaştem cum să trecem prin încercările din vieţile noastre prin post şi rugăciune.
Avem parte de lucruri grele în vieţile noastre care, uneori, ne pot diminua înţelegerea şi credinţa de a face lucrurile care trebuie. Devenim atât de preocupaţi încât, uneori, ne simţim copleşiţi şi incapabili de a mai face altceva. Chiar dacă fiecare dintre noi este diferit, eu cred cu umilinţă că noi toţi trebuie să ne îndreptăm atenţia către Salvator şi învăţăturile Sale. Ce a văzut El la Petru, Iacov şi Ioan şi la ceilalţi apostoli care să Îl facă să Îi invite să Îl urmeze? La fel ca şi în cazul lor, Salvatorul cunoaşte potenţialul nostru. Va fi nevoie de acelaşi fel de credinţă şi curaj pe care le-au avut primii apostoli pentru a ne redirecţiona atenţia către lucrurile care contează cel mai mult în procesul de a dobâni fericire şi mare bucurie.
Când studiem viaţa Salvatorului şi învăţăturile Sale, Îl vedem în mijlocul oamenilor predând, rugându-Se, înălţând spiritual şi vindecând. Atunci când încercăm să fim ca El şi să facem lucrurile pe care le vedem că le face, începem să vedem potenţialul nostru. Cu ajutorului Duhul Sfânt veţi fi binecuvântaţi cu înţelegere pentru a face mai mult bine. Vor începe să aibă loc schimbări şi veţi pune ordine în viaţa dumneavoastră, ordine care vă va binecuvânta pe dumneavoastră şi familia dumneavoastră. În timpul slujirii Sale printre nefiţi, Salvatorul a întrebat: „Ce fel de oameni trebuie să fiţi voi?”. El a răspuns: „Tot aşa cum sunt Eu” (3 Nefi 27:27). Avem nevoie de ajutorul Său pentru a deveni asemenea Lui, iar El ne-a arătat calea: „De aceea, cereţi şi veţi primi; bateţi şi vi se va deschide; căci acela care cere primeşte, iar aceluia care bate i se va deschide” (3 Nefi 27:29).
Ştiu că, pe măsură ce ajungem să ne vedem aşa cum Salvatorul ne vede şi să acţionăm în acord cu această înţelegere, vieţile noastre vor fi binecuvântate în feluri neaşteptate. Datorită viziunii pe care au avut-o părinţii mei, viaţa mea nu a fost binecuvântată doar cu experienţe educaţionale, dar am fost pus în împrejurări în care am găsit şi acceptat Evnaghelia. Şi, mai mult, am învăţat importanţa de a avea părinţi buni şi credincioşi. Simplu spus, viaţa mea s-a schimbat pentru totdeauna.
Aşa cum înţelegerea părinţilor mei i-a făcut să postească şi să se roage pentru bunăstarea copiilor lor şi aşa cum apostolii din vechime L-au urmat pe Salvator ghidaţi de înţelegerea lor, aceeaşi înţelegere ne poate inspira şi ajuta şi pe noi să acţionăm. Dragi fraţi şi surori, suntem un popor care, în trecut, a dobândit înţelegere şi a avut credinţa şi curajul de a acţiona conform acesteia. Uitaţi-vă cât de departe am ajuns şi la binecuvântările pe care le-am primit! Credeţi că El vă va binecuvânta cu o mai bună înţelegere în viaţa dumneavoastră şi curajul de a acţiona.
Vă depun mărturia mea despre Salvator şi dorinţa Sa ca noi să ne întoarcem la El. Pentru a face aceasta, trebuie să avem credinţă – să Îl urmăm şi să devenim ca El. În diferitele momente din vieţile noastre, El Îşi întinde braţul şi ne invită:
„Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară” (Matei 11:29–30).
Aşa cum Salvatorul a văzut un mare potenţial în ucenicii Săi din vechime, El vede acelaşi lucru în noi. Să ne vedem aşa cum Salvatorul ne vede. Mă rog ca noi să avem acea înţelegere şi credinţa şi curajul de a acţiona, în numele lui Isus Hristos, amin.