Locurile voastre sfinte

Ann M. Dibb

a doua consilieră în Preşedinţia Generală a Tinerelor Fete

Fie că sunt aşezări geografice sau momente din timp, [locurile voastre sfinte] sunt la fel de sacre şi au putere incredibilă de a întări.

Tema adunărilor comune ale Tinerilor Băieţi şi Tinerelor Fete, în anul 2013, a fost luată din Doctrină şi legăminte, secţiunea 87. Această instrucţiune se găseşte în trei secţiuni distincte; în mod evident, îndemnul este important. El explică modul în care putem primi protecţie, tărie şi pace în vremuri neliniştite. Instrucţiunea inspirată este: „Staţi în locuri sfinte şi nu vă clintiţi”¹.

Meditând la această temă, nu pot decât să mă întreb: „Care sunt «[locurile] sfinte» la care se referă Tatăl Ceresc?”. Preşedintele Ezra Taft Benson ne-a sfătuit: „Locurile sfinte sunt templele noastre, capelele noastre, căminele noastre şi ţăruşii Sionului, care sunt… «pentru apărare şi pentru refugiu»”². Pe lângă aceste locuri, cred că fiecare dintre noi poate găsi mai multe locuri sfinte. Este natural ca, în primul rând, să ne gândim la cuvântul loc ca la un mediu fizic sau o așezare geografică. Totuşi, potrivit dicţionarului, un loc poate fi „o condiţie distinctă, poziţie sau stare de spirit”³. Aceasta înseamnă că locurile sfinte pot, de asemenea, include momente de timp − momente în care Duhul Sfânt ne mărturiseşte, momente în care simţim dragostea Tatălui Ceresc sau momente în care primim răspuns la rugăciunile noastre. Mai mult, eu cred că de fiecare dată când aveţi curajul să apăraţi ceea ce este drept, în special în situaţii în care nimeni altcineva nu face asta, vă creaţi un loc sfânt.

De-a lungul vieţii scurte dar măreţe a lui Joseph Smith, el cu adevărat a „[stat] în locuri sfinte” şi nu s-a clintit. Când a fost adolescent, s-a simţit tulburat de tumultul religios din comunitatea lui şi a vrut să ştie care dintre toate bisericile era adevărată. Zona împădurită din apropierea casei sale a devenit un loc sfânt pentru el când a îngenuncheat printre copaci şi a rostit prima sa rugăciune cu glas tare. Rugăciunea sa a primit răspuns şi sfinţii din zilele din urmă de astăzi numesc acea pădure Dumbrava sacră.

Tinerele Fete din lume stau în locuri sfinte în mijlocul naturii în taberele Tinerelor Fete. O conducătoare mi-a împărtăşit experienţa unei tinere fete. Această fată era mai puţin activă şi a fost puţin sceptică în legătură cu experienţa spirituală pe care ar fi putut să o aibă în pădure. După prima zi în tabără, i-a spus conducătoarei: „Mă simt foarte bine, dar, vă rog, am putea evita să vorbim despre Spirit? Am venit în tabără să mă bucur de natură, să fiu cu prietenele mele şi să mă distrez!” Cu toate acestea, la finalul adunării de mărturii, aceeaşi fată a recunoscut, cu lacrimi în ochi: „Nu vreau să merg acasă. Cum pot păstra ceea ce simt acum, acest Spirit, cu mine tot timpul?”. Ea descoperise un loc sfânt.

Un alt loc sfânt din viaţa lui Joseph Smith a fost propriul său dormitor. Acest lucru poate fi greu de crezut pentru că, la fel ca mulţi dintre voi, el împărţea dormitorul cu fraţii lui. Acesta a devenit un loc sfânt când Joseph s-a rugat cu credinţă mare, cu umilinţă şi cu o cerinţă specială. El a explicat: „După ce m-am urcat în pat pentru noapte, m-am adresat în rugăciune şi implorare Atotputernicului Dumnezeu să-mi ierte toate păcatele şi slăbiciunile mele”⁴. Cei trei ani care trecuseră de când Joseph avusese viziunea în Dumbrava sacră nu fuseseră uşori. Joseph în vârstă de şaptesprezece ani îndurase batjocură, fusese ridiculizat şi intimidat. Însă în acea noapte, în dormitorul lui Joseph a apărut îngerul Moroni, drept răspuns la rugăciunea sa. Joseph a primit cunoaştere şi mângâiere. În acea noapte, dormitorul lui a devenit un loc sfânt.

În timp ce mă uitam la un mesaj mormon pentru tineri, am fost martoră la un alt dormitor care a devenit un loc sfânt. Mesajul video o prezintă pe Ingrid Delgado, o tânără fată din El Salvador, împărtăşind sentimentele ei cu privire la templu. Ea spune: „Este bine să ştim că avem un loc în care să ne putem îndepărta de lucrurile din lume, să primim rânduieli sacre şi să-i putem ajuta pe cei care nu le-au putut primi în această viaţă”. În timp ce vorbeşte, înregistrarea video o arată pe Ingrid citind din scripturi, înconjurată de afişe mormone, citate, cartea Progresul personal, fotografii cu familia ei şi cu templul şi da, animalele ei de pluş preferate⁵. Probabil, fără să-şi fi dat seama, şi-a creat propriul loc sfânt, departe de lucrurile lumii. Mă întreb de câte ori Ingrid a citit din scripturi, a simţit Spiritul şi a primit răspunsuri la rugăciunile ei în acest loc sfânt pe care şi l-a creat…

Un alt loc sfânt neaşteptat din viaţa lui Joseph Smith a fost închisoarea Liberty. Vârstnicul Jeffrey R. Holland a spus: „Nu a existat în viaţa lui Joseph o perioadă mai împovărată decât această încarcerare cumplită, ilegală şi nejustificată”. Vârstnicul Holland a continuat, explicând că închisoarea Liberty a fost numită „închisoarea-templu” datorită experienţelor sacre pe care profetul Joseph Smith le-a avut acolo⁶.

Este posibil ca unele dintre voi, tinere fete, să treceţi prin propria voastră închisoare Liberty, un loc în care sunteţi umilite, un loc în care nu simţiţi bunătate, un loc în care sunteţi batjocorite, intimidate, chinuite sau poate chiar rănite fizic. Vouă, eu vă ofer cuvintele vârstnicului Holland: „Puteţi avea experienţe sacre, revelatoare, profund instructive cu Domnul în cele mai cumplite experienţe din vieţile voastre… în timp ce înduraţi cele mai dureroase nedreptăţi, când vă confruntaţi cu greutăţi şi opoziţie care par mai greu de depăşit decât orice altă situaţie cu care v-aţi confruntat vreodată”⁷. Cu alte cuvinte, la fel ca profetul Joseph Smith, voi vă puteţi crea şi puteţi sta în locuri sfinte, chiar şi în momentele cele mai dificile prin care treceţi.

O tânără adultă, Kirsten, mi-a împărtăşit experienţa ei dureroasă. Liceul a fost pentru ea închisoarea Liberty. Din fericire, sala de repetiţii a formaţiei muzicale i-a oferit uşurare sufletească. Ea a spus: „Când păşeam în această încăpere, era ca şi cum aş fi păşit într-un loc sigur. Nu se făceau remarci batjocoritoare sau care ridiculizau, nu se folosea un limbaj blasfemator. În schimb, se auzeau cuvinte de încurajare şi de dragoste. Eram buni unii cu alţii. Era un loc fericit. Sala de repetiţii se umplea de Spirit în timp ce exersam şi cântam. Încăperea era aşa în special datorită influenţei instructorului formaţiei. Era un bun creştin. Îmi amintesc că liceul a fost un loc în care m-am purificat din punct de vedere spiritual. A fost greu, dar am învăţat să răspund pozitiv adversităţii. Voi fi mereu recunoscătoare pentru refugiul meu, locul meu sfânt, sala de repetiţii a formaţiei muzicale”⁸.

Aţi meditat în această seară la locurile voastre sfinte? Am rugat sute de tinere fete să-mi descrie locurile lor sfinte. Fie că sunt locuri geografice sau momente din timp, ele sunt la fel de sacre şi au putere incredibilă de a întări. Acestea sunt nouă dintre răspunsurile lor emoționante:

Unu: „când am fost în spital și-l ţineam în braţe pe frăţiorul meu nou-născut”.
Doi: „de fiecare dată când îmi citesc binecuvântarea patriarhală, simt că Tatăl meu Ceresc mă cunoaşte şi mă iubeşte”.
Trei: „ziua în care am împlinit 12 ani, tinerele fete din episcopie mi-au decorat uşa cu inimioare de hârtie⁹. M-am simţit iubită, acceptată şi fericită!”
Patru: „în timp ce citeam din scripturile mele într-o zi, o expresie «mi-a atras atenţia». Găsisem un răspuns la rugăciunile mele”.
Cinci: „Mergeam la o petrecere unde oamenii consumau alcool şi făceau alte lucruri de neacceptat. Spiritul mi-a spus să mă întorc şi să plec acasă. Aşa am făcut şi bineînțeles, au existat consecinţe care mi-au afectat situaţia socială. Totuşi, acel moment mi-a dat încrederea de care aveam nevoie să ştiu că puteam trăi conform Evangheliei”.
Şase: „în timpul împărtăşaniei, mă gândeam la ispăşire. Mi-am dat seama că trebuia să iert pe cineva pe care eram supărată. Alegerea mea de a ierta a fost o faptă pozitivă care urma să aducă ispăşirea în viața mea de zi cu zi”.
Şapte: „după ce am participat la lecţiile „Începuturi noi” împreună cu mama mea, ea m-a sărutat pe obraz şi mi-a spus că mă iubeşte. Aceasta era pentru prima oară când făcea acest lucru din câte îmi puteam aminti”.
Opt: „având asigurarea episcopului meu, am ştiut că promisiunea din scripturi este adevărată: «De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada»¹⁰. Am simţit speranţă şi am ştiut că puteam începe procesul lung de pocăinţă”.
Ultimul: „într-o seară, mi-am adunat curajul pentru a-mi împărtăşi sentimentele despre Evanghelie şi pentru a oferi Cartea lui Mormon celei care-mi era cea mai bună prietenă. Mai târziu, am avut privilegiul de a participa la botezul ei. Acum, noi mergem la Biserică împreună”.

Îmi permiteţi să vă împărtăşesc unul dintre locurile mele sfinte? Odată, mă simţeam copleşită, înspăimântată şi complet singură. M-am rugat, în gând: „Tată Ceresc, nu ştiu ce să fac. Te rog, te rog, ajută-mă!” Curând după aceea, o persoană a venit spre mine, în mod neaşteptat, şi-a pus mâna pe umărul meu şi mi-a vorbit cu sinceritate şi încurajare. În acel moment am simțit pace. Am simțit că mi s-a răspuns la rugăciune. Se schimbase totul. Cuvintele preşedintelui Spencer W. Kimball mi-au venit în minte: ,,Dumnezeu ne observă şi veghează asupra noastră. Dar, de obicei, El ne îndeplineşte nevoile prin intermediul unei alte persoane”¹¹. Pentru mine, acel loc devenise sfânt.

Dragi tinere fete, sunt nenumărate alte locuri sfinte pe care aş fi dorit să le împărtăşim unele celorlalte. Când vă întoarceţi acasă în această seară, vă încurajez să scrieţi în jurnalul vostru care sunt acele locuri pe care le recunoaşteţi şi vi le amintiţi. Îmi este foarte clar că mii dintre voi staţi în locuri sfinte. Aceste locuri vă oferă protecţie, tărie şi pace în timpuri neliniştite. Mărturiile voastre devin mai puternice datorită faptului că apăraţi adevărul şi neprihănirea în moduri glorioase.

Voi, tineretul nobil al Bisericii, sunteţi eroinele mele. Vă iubesc. Simt incredibila dragoste pe care Tatăl Ceresc o are pentru voi şi vă depun mărturie că Evanghelia lui Isus Hristos este adevărată. El aşteaptă, pregătit să vă sprijine când „staţi în locuri sfinte şi nu vă clintiţi”. Îl iubesc şi-l susţin pe preşedintele Thomas S. Monson, profetul nostru adevărat care ne încurajează. Spun aceste lucruri în numele lui Isus Hristos, amin.