Vârstnicul S. Gifford Nielsen
din Cei Şaptezeci
Vârstnicul Stanley Gifford Nielsen este pasionat de atletism, însă sportul nu este cel mai important lucru din viaţa sa. El consideră că echilibrul este vital şi că Evanghelia este temelia fericirii, atât în prezent, cât şi în eternitate.
Născut în luna octombrie a anului 1954 şi avându-i ca părinţi pe Harry şi Lois Nielsen, el a locuit în Provo, Utah, SUA, până când a absolvit facultatea. Părinţii săi l-au învăţat un sistem de valori bazate pe Evanghelie care i-a îndrumat viaţa.
După ce a avut parte de o accidentare gravă care i-a încheiat cariera fotbalistică din timpul facultăţii, vârstnicul Nielsen a spus că a învăţat că cele mai importante lucruri în viaţă nu pot fi distruse de o accidentare.
După o recuperare reuşită, el a jucat pe postul de coordonator în National Football League (Liga Naţională de Fotbal), însă cariera sa a luat sfârşit după trei ani. El a fost ridiculizat în public. A fost o perioadă de introspecţie şi de descoperire a ceea ce credea cu adevărat. „Am învăţat că Salvatorul nu te abandonează niciodată, indiferent de situaţie”, a spus vârstnicul Nielsen, care locuieşte acum în Sugar Land, Texas.
Dacă ar exista o referinţă scripturală conform căreia a încercat să-şi modeleze viaţa, aceasta ar fi Matei 5:14–16: „Voi sunteţi lumina lumii… Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri”.
„Domnul Îşi întinde braţele către dumneavoastră”, a spus vârstnicul Nielsen. „Iubiţi-L trăind conform Evangheliei.”
În timpul facultăţii, a cunoscut-o pe Wendy Olson. S-au căsătorit în Templul Provo, din Utah, la data de 23 aprilie 1975. El şi-a luat licenţa în comunicaţii la Universitatea Brigham Young. A fost coordonator în echipa Houston Oilers şi director sportiv pentru postul de televiziune KHOU înainte să fie chemat să slujească în cadrul Bisericii cu timp deplin.
Tată a şase copii, vârstnicul Nielsen a slujit în calitate de învăţător la seminar, de preşedinte al Tinerilor Băieţi, de preşedinte al Cvorumului Vârstnicilor, de episcop şi de preşedinte de ţăruş. În momentul când a fost chemat să slujească în Primul Cvorum al celor Şaptezeci, el slujea în calitate de autoritate a zonei-Cei Şaptezeci.