Puterea, bucuria şi dragostea pe care le primim dacă ţinem legămintele

Linda K. Burton

preşedinta generală a Societăţii de Alinare

Vă invit pe fiecare să ne gândim la cât de mult Îl iubim pe Salvator folosind ca unitate de măsură bucuria cu care ţinem legămintele pe care le-am făcut.

Aş dori să încep prin a împărtăşi o povestire care-mi umple inima de emoţii.

Într-o seară, un om şi-a chemat cele cinci oi în staul să înnopteze. Familia lui îl privea cu mare interes în timp ce le chema simplu, „Veniţi!”, şi toate cele cinci capete se ridicau imediat şi se întorceau către el. Patru oi au luat-o la fugă spre el. Cu multă bunătate şi blândeţe, el le-a mângâiat pe fiecare dintre cele patru oi pe cap. Oile îi cunoşteau glasul şi îl iubeau.

Însă cea de-a cincea oaie nu a venit fugind. Era o oaie tânără şi mare pe care, în urmă cu câteva săptămâni, stăpânul ei o dăduse, deoarece spunea că era sălbatică, îndărătnică şi mereu le conducea pe celelalte oi pe căi greşite. Noul stăpân a acceptat oaia şi, câteva zile, a priponit-o în câmpul lui ca să o înveţe să stea liniştită. El a învăţat-o cu răbdare să-l iubească şi să le iubească pe celelalte oi, până când, în cele din urmă, oaia avea numai o funie scurtă în jurul gâtului ei şi nu mai era legată de par.

În acea seară, în timp ce familia se uita la el, bărbatul s-a apropiat de oaia care stătea la marginea câmpului şi i-a spus din nou cu blândeţe: „Vino! Nu mai eşti legată. Eşti liberă”. Apoi, şi-a întins braţul cu dragoste, a pus mâna pe capul ei şi a mers împreună cu ea şi cu celelalte oi spre staul.¹

În spiritul acestei povestiri, mă rog ca Duhul Sfânt să ne ajute să învăţăm împreună în această seară despre ţinerea legămintelor. A face şi a ţine legăminte înseamnă a alege să ne luăm o obligaţie faţă de Tatăl nostru din Cer şi de Isus Hristos. Înseamnă a ne lua angajamentul de a-L urma pe Salvator. Înseamnă a avea încredere în El şi a dori să ne arătăm recunoştinţa pentru preţul pe care l-a plătit ca să ne elibereze prin darul infinit al ispăşirii.

Vârstnicul Jeffrey R. Holland a explicat că „un legământ este un contract spiritual care ne obligă, o promisiune solemnă în faţa lui Dumnezeu, Tatăl nostru, că vom trăi, vom gândi şi vom acţiona într-un anume fel − în felul Fiului Său, Domnul Isus Hristos. La rândul Lor, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt ne promit viaţa veşnică în toată splendoarea ei”². În acel contract care ne obligă, Domnul stabileşte termenii şi noi cădem de acord să-i respectăm. A face şi a ţine legăminte este o expresie a angajamentului nostru de a deveni mai asemănători Salvatorului.³ Idealul este să ne străduim să avem atitudinea exprimată cel mai bine în câteva cuvinte ale unuia dintre imnurile mele preferate: „Voi merge unde vei vrea Tu… Voi rosti ce vrei Tu, mereu… Voi fi aşa cum Tu doreşti”⁴.

De ce să facem şi să ţinem legăminte?

1. Ţinerea legămintelor întăreşte, împuterniceşte şi protejează.

Nefi a văzut în viziune binecuvântările mari pe care le acordă Domnul celor care ţin legăminte: „Şi s-a întâmplat că eu, Nefi, am văzut puterea Mielului lui Dumnezeu, cum se pogora… asupra celor care făcuseră legământ cu Domnul… iar ei erau înarmaţi cu dreptate şi cu puterea lui Dumnezeu în mare slavă”⁵.

Am cunoscut, de curând, o nouă prietenă dragă. Ea a mărturisit că, după ce şi-a primit înzestrarea în templu, s-a simţit întărită pentru a rezista ispitelor cu care se confruntase înainte.

Pe măsură ce ţinem legămintele noastre, primim, de asemenea, curaj şi tărie pentru a ne ajuta să purtăm greutăţile unul altuia. O soră cu inima zdrobită avea un fiu care se confrunta cu o provocare care ar fi putut duce la moarte. Datorită încrederii ei în surorile de la Societatea de Alinare care ţineau legăminte, ea le-a invitat cu curaj să postească şi să se roage pentru fiul ei. O altă soră a relatat cât de mult şi-ar fi dorit să fi cerut astfel de rugăciuni de la surorile ei. Cu ani în urmă, fiul ei avusese probleme. Ea şi-ar fi dorit să le fi invitat pe surori să-i ajute familia să poarte acea povară! Salvatorul a spus: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii”⁶.

O, dragi surori, avem poveri de purtat şi poveri de împărţit. O invitaţie de a purta greutăţile una alteia este o invitaţie de a ţine legămintele pe care le-am făcut. Sfatul pe care Lucy Mack Smith l-a dat primelor surori de la Societatea de Alinare este mult mai relevant astăzi decât a fost vreodată: „Trebuie să ne preţuim una pe alta, să veghem una asupra celeilalte, să ne alinăm una pe cealaltă şi să dobândim instruire pentru ca să putem să stăm toate în cer împreună”⁷. Aceasta este cea mai bună modalitate de a ţine legăminte şi a desfăşura învăţământul prin vizite!

Cartea lui Mormon ne aminteşte că însuşi profetul Alma a trebuit să ducă povara de a avea un fiu rebel. Dar Alma a fost binecuvântat cu fraţi şi surori în Evanghelie, care erau profund convertiţi la Domnul şi care învăţaseră ceea ce însemna să poarte poverile unii altora. Cunoaştem versetul din Mosia, care vorbeşte despre credinţa puternică din rugăciunile lui Alma pentru fiul său. Însă în cronică se arată că „Domnul a auzit rugăciunile poporului Său, precum şi rugăciunile slujitorului Său, Alma”⁸.

Ştim că Domnul se bucură mereu „pentru sufletul care se pocăieşte”⁹, dar dorinţa noastră cea mai mare este să-i vedem pe copiii noştri urmând sfatul preşedintelui Henry B. Eyring de a „începe devreme şi a fi consecvenţi” în stabilirea şi ţinerea legămintelor.¹⁰ Nu demult, în cadrul unui consiliu al preoţiei şi al organizaţiilor auxiliare, s-a adresat o întrebare sinceră care ne-a pus pe gânduri: ne putem aştepta de la copiii de opt ani să ţină legămintele pe care le fac? Sfătuindu-ne împreună, cineva a sugerat că un mod prin care îi pregătim pe copii să facă şi să ţină legămintele sfinte de la botez este acela de a-i ajuta să înveţe să facă şi să respecte o promisiune simplă.

Părinţii credincioşi sunt îndreptăţiţi să ştie cum să predea pentru a satisface nevoile copiilor lor. Pe măsură ce părinţii caută să primească revelaţii personale şi acţionează în conformitate cu ele, se sfătuiesc, slujesc şi propovăduiesc principii simple ale Evangheliei, vor avea putere să-şi întărească şi să-şi protejeze familiile. Şi alţi membri ai familiei pot ajuta. Bunicul meu scump ne-a învăţat importanţa respectării promisiunilor printr-un cântec simplu. Acesta suna cam aşa: „Înainte să promiţi ceva, gândeşte-te bine cât este de important. Apoi, după ce-ai promis, scrie promisiunea pe tăbliţa inimii tale. Scrie-o pe tăbliţa inimii tale”. Bunicul ne-a învăţat acel cântecel cu dragoste, convingere şi putere, pentru că bunicul şi-a scris promisiunile pe tăbliţa inimii lui.

Cunosc o mamă înţeleaptă care îi include în mod intenţionat pe copiii ei în eforturile sale de a-şi ţine legămintele. Ea poartă cu bucurie poverile vecinilor, ale prietenilor şi ale membrilor episcopiei − şi-i alină pe cei care au nevoie de alinare. Nu a fost surprinzător faptul că fetiţa ei a venit de curând să ceară ajutor pentru a şti cum să o consoleze pe prietena ei a cărei tată tocmai decedase. Aceea a fost o situaţie perfectă pentru ca mama ei să o înveţe că, prin dorinţa ei de a-şi consola prietena, fetiţa îşi respecta legămintele făcute la botez. Cum ne putem aştepta de la copii să facă şi să ţină legămintele din templu dacă nu ne aşteptăm de la ei să ţină primul legământ pe care îl fac − legământul de la botez?

Vârstnicul Richard G. Scott a observat: „Una dintre cele mai mari binecuvântări pe care o putem oferi lumii este puterea unui cămin clădit pe învăţăturile lui Hristos în care Evanghelia este propovăduită, unde legămintele sunt onorate şi dragostea abundă”¹¹. Care sunt unele moduri prin care putem crea un astfel de cămin pentru a-i pregăti pe copiii noştri să facă şi să ţină legămintele din templu?

Putem afla împreună ceea ce înseamnă să fii demn de o recomandare pentru templu.
Putem afla împreună cum să ascultăm glasul Duhului Sfânt. Deoarece înzestrarea din templu este primită prin revelaţie, trebuie să învăţăm acea îndemânare esenţială.
Putem afla împreună cum să învăţăm prin simboluri, începând cu sfintele simboluri ale împărtăşaniei.
Putem afla împreună de ce trupul este sfânt, de ce i se spune uneori templu şi ce legătură are îmbrăcămintea decentă şi aspectul îngrijit cu natura sacră a îmbrăcămintei din templu.
Putem afla din scripturi despre planul fericirii. Cu cât suntem mai familiarizaţi cu planul Tatălui Ceresc şi cu ispăşirea, cu atât preaslăvirea din templu va avea mai mare însemnătate pentru noi.
Putem învăţa împreună povestirile strămoşilor noştri, putem cerceta istoria familiei, înregistra şi efectua munca în templu pentru cei dragi care au decedat.
Putem descoperi împreună înţelesul cuvintelor precum înzestrare, rânduială, pecetluire, preoţie, chei şi alte cuvinte legate de preaslăvirea din templu.
Putem să-i învăţăm pe copii că mergem la templu pentru a face legăminte cu Tatăl Ceresc − şi că le ţinem după ce ne întoarcem acasă!¹²

Să ne amintim conceptul „bine, mai bine şi cel mai bine” atunci când predăm.¹³ Este bine să-i învăţăm pe copiii noştri despre templu. Este mai bine să-i pregătim şi să ne aşteptăm de la ei să facă şi să ţină legăminte. Este cel mai bine să le arătăm prin exemplul nostru că noi ne lipim cu bucurie de propriile noastre legăminte de la botez şi din templu! Dragi surori, ne dăm noi seama de rolul nostru vital în lucrarea de salvare când îi hrănim spiritual pe copiii noştri, le predăm şi-i pregătim să progreseze de-a lungul cărării legămintelor? Vom primi puterea de a face aceste lucruri pe măsură ce onorăm şi ţinem legămintele pe care le-am făcut.

2. Ţinerea legămintelor este esenţială pentru adevărata fericire.

Preşedintele Thomas S. Monson ne-a învăţat: „Legămintele sacre trebuie onorate iar fidelitatea faţă de acestea este o cerinţă pentru fericire”¹⁴. În 2 Nefi, citim: „Şi s-a întâmplat că noi am trăit în fericire”¹⁵. Mai devreme, în acelaşi capitol, aflăm că Nefi, împreună cu poporul său, tocmai construiseră un templu. Erau cu siguranţă oameni care-şi onorau bucuroşi legămintele! Şi în Alma citim: „Dar iată, niciodată nu a fost un timp mai fericit pentru poporul lui Nefi, din zilele lui Nefi, decât în zilele lui Moroni”¹⁶. De ce? Din nou, aflăm dintr-un verset anterior că ei „erau credincioşi în ţinerea poruncilor Domnului”¹⁷. Oamenii care ţin legămintele sunt oameni care ţin poruncile!

Îmi place versetul care spune: „Şi acum, când oamenii au auzit aceste cuvinte [însemnând cuvintele care descriau legământul botezului], ei au bătut din palme de bucurie şi au exclamat: Aceasta este dorinţa inimilor noastre”¹⁸. Îmi place reacţia lor. Ei au dorit, cu bucurie, să facă şi să ţină legăminte!

Într-o duminică, o soră mai tânără a exclamat bucuroasă: „Voi lua din împărtăşanie astăzi!”. Când a fost ultima oară când ne-am bucurat de acest privilegiu? Şi cum demonstrăm acest lucru? Facem acest lucru amintindu-ne întotdeauna de Salvator şi ţinând întotdeauna poruncile Sale, inclusiv ţinerea sfântă a zilei Sale de sabat. Facem acest lucru amintindu-ne întotdeauna de El, rugându-ne întotdeauna singuri şi împreună cu familia, studiind scripturile în fiecare zi şi desfăşurând săptămânal seri în familie. Iar când ne este distrasă atenţia sau când neglijăm aceste lucruri importante, ne pocăim şi o luăm de la capăt.

A face şi a ţine cu bucurie legămintele noastre oferă validitate şi viaţă rânduielilor esenţiale, sacre şi necesare salvării pe care trebuie să le primim pentru a dobândi „tot ceea ce are Tatăl.”¹⁹. Rânduielile şi legămintele sunt „evenimentele spirituale importante” la care a făcut referire preşedintele Henry B. Eyring când ne-a învăţat: „Sfinţii din zilele din urmă sunt un popor de legământ. Din ziua botezului, trecând prin evenimentele spirituale importante ale vieţii noastre, noi Îi facem promisiuni lui Dumnezeu şi El ne face promisiuni nouă. El Îşi ţine întotdeauna promisiunile oferite prin slujitorii Săi autorizaţi, dar testul crucial al vieţii noastre este acela de a vedea dacă noi vom face şi vom ţine legăminte cu El”²⁰.

3. Ţinerea legămintelor noastre demonstrează dragostea noastră pentru Salvator şi pentru Tatăl nostru din Cer.

Dintre toate motivele pentru care ar trebui să fim mai sârguincioşi în ţinerea legămintelor noastre, acest motiv este mai convingător decât oricare altul − dragostea. Legat de principiul dragostei, există un verset în Vechiul Testament care mă emoţionează. Cine nu ar fi emoţionat de povestea biblică de dragoste dintre Iacov şi Rahela: „Astfel Iacov a slujit şapte ani pentru Rahela; şi anii aceştia i s-au părut ca vreo câteva zile, pentru că o iubea”?²¹ Dragi surori, ţinem noi legămintele cu o astfel de dragoste profundă şi devotată?

De ce a fost Salvatorul dornic să ţină legământul pe care-l făcuse cu Tatăl şi să-Şi îndeplinească misiunea divină de a ispăşi pentru păcatele lumii? Din dragoste pentru Tatăl Său şi din dragoste pentru noi. De ce a fost Tatăl dornic să-L lase pe unicul Său Fiu, Fiul perfect, să sufere durere mai presus de orice descriere pentru a purta păcatele, supărările, bolile şi infirmităţile lumii şi tot ce este nedrept în această viaţă? Găsim răspunsul în următoarele cuvinte: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul lui Fiu”²².

„Dacă apreciem pe deplin numeroasele binecuvântări care ne revin prin intermediul mântuirii făcute pentru noi, nu există nimic din ceea ce ne-ar putea cere Domnul pe care noi nu l-am face cu entuziasm şi de bunăvoie”²³. Conform acestei declaraţii a preşedintelui Joseph Fielding Smith, ţinerea legămintelor este o formă de a ne exprima dragostea pentru ispăşirea infinită, de neconceput a Salvatorului şi Mântuitorului nostru şi dragostea perfectă a Tatălui nostru din Cer.

Vârstnicul Holland a sugerat: „Eu nu ştiu sigur care va fi experienţa noastră în ziua judecăţii, dar voi fi foarte surprins dacă, la un moment dat în timpul acelei conversaţii, Dumnezeu nu ne va adresa aceeaşi întrebare adresată de Hristos lui Petru: «Mă iubeşti?»”²⁴. În această seară, vă invit pe fiecare să ne gândim cât de mult Îl iubim pe Salvator folosind ca unitate de măsură bucuria cu care ţinem legămintele pe care le-am făcut. Salvatorul a spus: „Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, şi Mă voi arăta lui”²⁵. Câtă nevoie avem toţi ca Salvatorul să ni se manifeste cu regularitate în viaţa noastră de zi cu zi!

Să ne amintim că şi cei care au fost neascultători în trecut şi care, acum, se străduiesc, pot simţi atingerea mâinii Păstorului cel bun pe capetele lor şi auzi glasul Său, zicând: „Vino! Nu mai eşti legat. Eşti liber”. Salvatorul a spus: „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi”²⁶. El poate spune acest lucru pentru că Şi-a ţinut legămintele cu dragoste. Întrebarea este dacă noi ne vom ţine legămintele. Fie ca noi să înaintăm cu credinţă, bucurie în inimă şi o mare dorinţă de a ne ţine legămintele. În acest fel, ne demonstrăm dragostea pentru Tatăl nostru din Cer şi pentru Salvatorul nostru, despre care mărturisesc cu multă dragoste, în numele lui Isus Hristos, amin.