Plângerile lui Ieremia − feriţi-vă de robie!

Vârstnicul Quentin L. Cook

din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli

Provocarea noastră este să evităm robia de orice fel, să-L ajutăm pe Domnul să-i adune pe cei aleşi şi să ne sacrificăm pentru generaţia care se ridică.

La începutul căsniciei noastre, soţia mea, Mary, şi cu mine am hotărât ca, în măsura posibilităţilor, să ieşim împreună la diferite activităţi. Am dorit, de asemenea, să fim chibzuiţi cu privire la cheltuirea banilor pentru asemenea evenimente. Lui Mary îi place muzica şi, cu siguranţă, a fost îngrijorată că eu voi vrea să mergem mai mult la meciuri, aşa că a negociat că vom merge la două comedii muzicale, opere muzicale sau activităţi culturale pentru fiecare meci la care am plătit intrarea.

La început, nu mi-a plăcut partea cu opera dar, de-a lungul timpului, mi-am schimbat părerea. Îndeosebi, au început să-mi placă operele de Giuseppe Verdi^.1 În această săptămână, se împlinesc 200 de ani de la naşterea sa.

În tinereţea sa, Verdi a fost fascinat de profetul Ieremia şi, în anul 1842, la vârsta de 28 de ani, a devenit celebru cu opera Nabucco, acest titlu fiind forma italiană prescurtată a numelui Nebucadneţar, împăratul Babilonului. Această operă conţine concepte luate din cărţile lui Ieremia, Plângerile lui Ieremia şi Psalmii din Vechiul Testament. Opera include perioada cuceririi Ierusalimului şi luării în captivitate şi robie a evreilor. Verdi s-a inspirat din Psalmul 137 atunci când a compus emoţionantul şi înălţătorul „Chorus of Hebrew Slaves (Corul sclavilor evrei)”. În rezumat, primele versete ale acestui psalm ne comunică un lucru cutremurător: în timp ce erau în captivitate, evreii plângeau pe malurile râurilor Babilonului – din cauza tristeţii, ei nu puteau să cânte cântecele Sionului.

Scopul meu este de a trece în revistă mai multe forme de înrobire şi de subjugare. Voi compara unele circumstanţe din zilele noastre cu cele din zilele lui Ieremia, înainte de căderea Ierusalimului. În timp ce ridic acest glas de avertizare, sunt recunoscător că majoritatea membrilor Bisericii evită cu neprihănire comportamentul care L-a jignit pe Domnul în timpul lui Ieremia.

Profeţiile şi plângerile lui Ieremia sunt importante pentru sfinţii din zilele din urmă. Ieremia şi Ierusalimul din zilele lui reprezintă cadrul evenimentelor din primele capitole ale Cărţii lui Mormon. Ieremia a fost contemporan cu profetul Lehi.² Domnul l-a înştiinţat pe Ieremia într-un mod impresionant cu privire la prerânduirea lui: „Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem prooroc al neamurilor”³.

Lehi a avut o chemare, o misiune şi o însărcinare diferite din partea Domnului. El nu a fost chemat în tinereţe, ci când a ajuns la maturitate. La început, glasul său a fost unul de avertizare însă, după ce a declarat cu credinţă acelaşi mesaj ca Ieremia, Domnul i-a poruncit lui Lehi să-şi ia familia şi să plece în pustiu.⁴ Făcând astfel, Lehi şi-a binecuvântat nu doar familia, ci i-a binecuvântat pe toţi oamenii.

În anii dinaintea distrugerii Ierusalimului⁵, mesajele pe care Domnul le-a dat lui Ieremia sunt de neuitat. El a spus:

„Poporul Meu şi-a schimbat slava, cu ceva care nu este de niciun ajutor…

M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri crăpate… care nu ţin apă”⁶.

În legătură cu dezastrele care urmau să se abată asupra locuitorilor din Ierusalim, Domnul Şi-a exprimat tristeţea astfel: „[Pentru ei], secerişul a trecut, vara s-a isprăvit, şi [ei] tot nu [sunt mântuiţi]”⁷.

Dumnezeu a intenţionat ca bărbaţii şi femeile să fie liberi să aleagă între bine şi rău. Atunci când trăsătura predominantă a unei culturi sau naţiuni devine alegerea răului, există consecinţe grave atât în viaţa muritoare, cât şi în viaţa de apoi. Oamenii pot fi înrobiţi sau pot deveni dependenţi nu numai faţă de substanţe dăunătoare, ci şi faţă de filosofiile nocive care creează dependenţă şi care îi îndepărtează de un trai neprihănit.

Întoarcerea de la preaslăvirea Dumnezeului cel Adevărat şi Viu la preaslăvirea de dumnezei falşi, precum bogăţia şi faima, împreună cu un comportament nedemn duc la robie în toate formele sale perfide. Acestea includ robia spirituală, fizică şi intelectuală iar, uneori, duc la distrugere. Ieremia şi Lehi au propovăduit, de asemenea, că cei neprihăniţi trebuie să-L ajute pe Domnul să-Şi întemeieze Biserica şi împărăţia şi să adune Israelul împrăştiat.⁸

Aceste mesaje au fost repetate şi accentuate de-a lungul secolelor, în toate dispensaţiile. Ele stau la baza restaurării Evangheliei lui Isus Hristos în această ultimă dispensaţie.

Sclavia evreilor şi risipirea triburilor lui Israel, inclusiv a celor zece triburi, sunt evenimente importante demne de luat în seamă în restaurarea Evangheliei. Cele zece triburi pierdute au constituit împărăţia de nord a Israelului şi au fost duse în robie în Asiria în anul 721 î.H. Ele au fost duse în ţările din nord.⁹ În cel de-al zecelea articol de credinţă, ni se spune: „Noi credem în adunarea adevărată a lui Israel şi în restaurarea celor zece triburi”¹⁰. Credem, de asemenea, că, având în vedere legământul pe care l-a făcut Domnul cu Avraam, vor fi binecuvântaţi nu doar cei care fac parte din descendenţa lui Avraam, ci şi toţi oamenii de pe pământ. Aşa cum a declarat vârstnicul Russell M. Nelson, adunarea „nu depinde de locul în care trăieşti; depinde de angajamentul individual. Oamenii pot fi «aduşi la cunoaşterea Domnului» [3 Nefi 20:13] fără a-şi părăsi ţara”¹¹.

Doctrina noastră este clară: „Domnul a împrăştiat şi a lovit cele douăsprezece triburi ale Israelului [din pricina] nedreptăţii şi a revoltei lor. Totuşi, Domnul S-a folosit, de asemenea, de împrăştierea poporului Său ales printre neamurile lumii pentru a binecuvânta aceste neamuri”¹².

Învăţăm lecţii de mare valoare din această perioadă tragică. Trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a evita păcatul şi revolta care duc la robie.¹³ Ne dăm seama, de asemenea, că un trai neprihănit este o condiţie obligatorie pentru a ajuta la lucrarea Domnului de adunare a celor aleşi şi la adunarea propriu-zisă a lui Israel.

Robia, subjugarea, dependenţele şi înrobirea sunt de multe feluri. Există robie fizică, dar poate exista, de asemenea, pierderea sau prejudicierea libertăţii morale de a alege, care ne poate împiedica progresul. Ieremia explică clar faptul că nedreptatea şi revolta au fost principalele motive ale distrugerii Ierusalimului şi luării în captivitate în Babilon.¹⁴

Există şi alte feluri de robii care sunt tot atât de distrugătoare pentru spiritul omului. Se poate abuza de libertatea morală de a alege în multe moduri.¹⁵ Voi menţiona patru dintre acestea, extrem de dăunătoare în cultura de astăzi.

În primul rând, dependenţele, care prejudiciază libertatea de a alege, se află în contradicţie cu crezurile morale şi distrug sănătatea. Ele duc la robie. Impactul pe care îl au drogurile şi alcoolul, imoralitatea, pornografia, jocurile de noroc, subjugarea financiară şi alte nenorociri care se abat asupra celor aflaţi în robie şi asupra societăţii a luat o amploare aproape incomensurabilă.

În al doilea rând, unele dependenţe sau înclinaţii care nu sunt, în mod normal, rele ne pot face să irosim timp preţios care, altfel, ar putea fi folosit pentru a înfăptui obiective virtuoase. Acestea pot include utilizarea excesivă a reţelelor de socializare, jocurile video şi electronice, sportul, recreerea şi multe altele.¹⁶

Modul în care ne facem timp pentru familie este una dintre problemele cele mai importante cu care se confruntă aproape fiecare societate. În perioada în care eram singurul membru al Bisericii din firma noastră de avocaţi, o avocată mi-a explicat că se simţea ca un jongler care încearcă să ţină trei mingi în aer în acelaşi timp. O minge era cariera ei de avocată, a doua era căsnicia ei şi a treia erau copiii ei. Simţea că nu va avea niciodată timp pentru ea. Era foarte îngrijorată din pricină că una dintre mingi era tot timpul la pământ. Am sugerat să ne întâlnim ca grup şi să discutăm care sunt priorităţile noastre. Am stabilit că motivul principal pentru care munceam era să ne întreţinem familiile. Am fost de acord că a câştiga mai mulţi bani nu era nici pe departe la fel de important ca familiile noastre, însă am recunoscut că a oferi servicii clienţilor pe cât de bine puteam era un lucru esenţial. După aceea, am discutat despre lucrurile pe care le făceam la serviciu, care nu erau necesare şi care ne împiedicau să acordăm timp suficient familiei. Exista tendinţa de a petrece mai mult timp la locul de muncă decât era necesar?¹⁷ Am decis că ţelul nostru urma să fie crearea unui mediu favorabil familiilor atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Să fim exemple bune în protejarea timpului petrecut cu familia!

În al treilea rând, forma cea mai răspândită de pierdere a libertăţii în zilele noastre, la fel cum a fost de-a lungul istoriei, o reprezintă crezurile ideologice sau politice care sunt în contradicţie cu Evanghelia lui Isus Hristos. Înlocuirea adevărului Evangheliei cu filosofiile oamenilor ne poate îndepărta de simplitatea mesajului Salvatorului. Când apostolul Pavel a vizitat Atena, a încercat să propovăduiască despre învierea lui Isus Hristos. Citim despre eforturile sale în Faptele apostolilor: „Căci toţi atenienii şi străinii, care stăteau în Atena, nu-şi petreceau vremea cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou”¹⁸. Când mulţimea şi-a dat seama de natura religioasă simplă a mesajului lui Pavel, care nu era nou, l-a respins.

Acest lucru este similar cu ceea ce se întâmplă în zilele noastre, când adevărurile Evangheliei sunt deseori respinse sau distorsionate pentru a le face mai atrăgătoare sau compatibile cu tendinţele culturale şi cu filozofiile intelectuale actuale. Dacă nu suntem atenţi, putem fi acaparaţi de aceste tendinţe şi putem deveni robi din punct de vedere intelectual. Acum există multe voci care le spun femeilor cum să trăiască.¹⁹ Deseori, ele se contrazic. Ne îngrijorează mai mult filozofiile care critică sau slăbesc respectul pentru femeile care aleg să facă sacrificiile necesare pentru a fi mame, învăţătoare, educatoare sau prietenele copiilor.

În urmă cu câteva luni am fost vizitaţi de două dintre cele mai tinere nepoate ale noastre − câte una în fiecare săptămână. Eu am fost acasă şi am deschis uşa. Soţia mea, Mary, era în altă încăpere. În ambele cazuri, după ce mi-au dat o îmbrăţişare, mi-au spus aproape acelaşi lucru. S-au uitat împrejur şi, apoi, au spus: „Îmi place acasă la bunica. Unde e bunica?”. Nu le-am spus, însă m-am gândit: „Nu este aceasta şi casa bunicului?”. Dar mi-am dat seama că şi familia mea, când eram băiat, mergea tot acasă la bunica. Mi-au venit în minte cuvintele unui cântec cunoscut: „Mergem acasă la bunica prin pădure, peste râu”.

Acum, permiteţi-mi să vă spun fără ezitare că sunt încântat de şansele la educaţie şi de orice şanse disponibile femeilor. Preţuiesc faptul că munca istovitoare şi curăţenia casei pe care trebuiau să le facă femeile au fost reduse în mai toată lumea datorită confortului modern şi că femeile îşi aduc contribuţii minunate în fiecare domeniu de activitate. Dar, dacă permitem culturii noastre să diminueze relaţia specială dintre copii şi mamele lor, bunicile lor şi alte femei care îi educă, vom ajunge să regretăm acest lucru.

În al patrulea rând, influenţele care încalcă principii religioase apărate în mod sincer pot duce la robie. Una dintre situaţiile cele mai neplăcute este aceea în care oameni neprihăniţi care se simt responsabili în faţa lui Dumnezeu pentru comportamentul lor sunt forţaţi să facă lucruri care vin în contradicţie cu ce le dictează conştiinţa − de exemplu, medicii sunt forţaţi să aleagă între a participa la avorturi ştiind că nu este o practică dreaptă şi a-şi pierde slujbele.

Membrii Bisericii reprezintă o minoritate relativ mică, chiar când sunt asociaţi cu oamenii care au atitudini asemănătoare. Este greu să schimbăm întreaga societate, dar trebuie să lucrăm să îmbunătăţim standardele morale care ne înconjoară. Sfinţii din zilele din urmă din fiecare ţară trebuie să fie buni cetăţeni, să participe în activităţi civice, să se informeze şi să voteze.

Totuşi, grija noastră principală trebuie să fie mereu aceea de a face orice sacrificiu necesar pentru a ne proteja familia şi pe cei din generaţia care se ridică.²⁰ Majoritatea dintre ei nu se află încă în robia ce rezultă de pe urma dependenţelor grave sau a ideologiilor false. Noi trebuie să-i pregătim pentru a trăi într-o lume care seamănă mult cu Ierusalimul în care au trăit Lehi şi Ieremia. Pe lângă aceasta, trebuie să-i pregătim să facă şi să ţină legăminte sacre şi să fie emisarii principali care Îl ajută pe Domnul să-Şi întemeieze Biserica şi să adune Israelul împrăştiat şi pe aleşii Domnului de peste tot.²¹ După cum se spune atât de frumos în Doctrină şi legăminte: „Cei drepţi vor fi adunaţi dintre toate naţiunile şi vor veni în Sion, cântând cântece de bucurie nepieritoare”²².

Provocarea noastră este să evităm robia de orice fel, să-L ajutăm pe Domnul să-i adune pe cei aleşi şi să ne sacrificăm pentru generaţia care se ridică. Trebuie să ne amintim întotdeauna că nu ne putem salva de unii singuri. Suntem eliberaţi prin dragostea, harul şi sacrificiul ispăşitor al Salvatorului. Când familia lui Lehi a plecat din Ierusalim, au fost conduşi de lumina Domnului. Dacă suntem fideli luminii Sale, ţinem poruncile Sale şi ne bazăm pe meritele Sale, vom evita robia spirituală, fizică şi intelectuală, precum şi plângerile din cauza rătăcirii în pustiul nostru spiritual, pentru că El are puterea să salveze.

Fie ca noi să evităm disperarea şi tristeţea pe care le simt cei prinşi în captivitate şi care nu se mai pot bucura să cânte cântecele Sionului. În numele lui Isus Hristos, amin.