Nepoţilor mei
Există o poruncă principală care ne va ajuta să facem faţă încercărilor şi să avem o familie fericită.
În acest an, primele două nepoate ale noastre se vor căsători. În câţiva ani, este posibil ca nu mai puţin de 10 dintre verii şi verişoarele lor să ajungă la momentul din viaţa lor în care îşi vor întemeia familii, ceea ce este minunat.
Acest gând minunat m-a făcut să meditez cu atenţie atunci când mi-au cerut sfaturi cu privire la căsătorie. În esenţă, ele m-au întrebat: „Ce alegeri îmi vor aduce fericire?”. Şi pe de altă parte: „Ce alegeri mi-ar aduce nefericire?”.
Tatăl Ceresc a făcut ca fiecare dintre noi să fie diferit. Niciunul dintre noi nu are exact aceleaşi experienţe. Nicio familie nu este la fel. Aşadar, nu este surprinzător că este dificil să oferim sfaturi despre cum să găsim fericire în viaţa de familie. Totuşi, iubitorul Tată Ceresc a stabilit acelaşi drum către fericire pentru toţi copiii Săi. Indiferent care sunt trăsăturile noastre de caracter sau care vor fi experienţele noastre, există un singur plan al fericirii. Acel plan presupune să ţinem toate poruncile lui Dumnezeu.
Pentru noi toţi, inclusiv pentru nepoţii şi nepoatele mele care se gândesc la căsătorie, există o poruncă principală care ne va ajuta să facem faţă încercărilor şi să avem o familie fericită. Se aplică tuturor relaţiilor, indiferent de împrejurări. Se repetă peste tot în scripturi şi în învăţăturile profeţilor din zilele noastre. Iată sfatul Domnului, pe care îl găsim în Biblie, pentru toţi care doresc să trăiască împreună pentru totdeauna într-o fericire plină de iubire:
„Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare:
«Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?».
Isus i-a răspuns: «Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.
Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.
Iar a doua, asemenea ei, este: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
În aceste două porunci se cuprinde toată legea şi prorocii»”1.
Din această afirmaţie simplă, nu este dificil să rezum tot ceea ce am învăţat despre ce alegeri trebuie să facem pentru a avea fericire în familii. Încep cu întrebarea: „Ce alegeri m-au făcut să-L iubesc pe Domnul cu toată inima mea, cu tot sufletul meu şi cu tot cugetul meu?”. Pentru mine, au fost acelea care m-au ajutat să simt bucuria care vine datorită iertării prin intermediul ispăşirii Domnului.
Cu mulţi ani în urmă, am botezat un tânăr în Albuquerque, New Mexico, căruia i-am propovăduit împreună cu colegul meu. L-am scufundat pe tânăr în apă şi, apoi, l-am ridicat. Cred că era cât mine de înalt, pentru că mi-a vorbit direct la ureche. În timp ce apa din bazin şi lacrimile îi curgeau pe faţă, a spus cu bucurie în glas: „Sunt curat, sunt curat”.
Aceleaşi lacrimi de fericire le-am văzut în ochii unei femei care şi-a amintit cuvintele unui apostol al lui Dumnezeu. După un interviu amănunţit şi plin de dragoste, el îi spusese: „Te iert în numele Domnului. El îţi va oferi siguranţa iertării Sale la timpul Său şi în felul Său”. Şi El i-a oferit-o.
Am văzut motivul pentru care Domnul poate spune că, atunci când păcatele sunt iertate, El nu-Şi mai aminteşte de ele. Prin puterea ispăşirii, oameni pe care îi cunosc bine şi îi iubesc au devenit oameni noi, iar efectele păcatului au fost şterse. Inima mea s-a umplut de dragoste pentru Salvator şi pentru iubitorul Tată care L-a trimis.
Am primit acea binecuvântare minunată încurajând oameni îndureraţi la care ţin să se îndrepte spre Salvator pentru a primi alinare, alinarea pe care numai El o poate oferi. Acesta este motivul pentru care îi îndemn pe cei pe care îi iubesc să accepte şi să îndeplinească cu credinţă şi sârguinţă chemările ce le sunt oferite în Biserică. Această alegere este una dintre principalele chei pentru a avea fericire în familie.
Presiunile la care suntem supuşi în fiecare perioadă din vieţile noastre ne pot ispiti să respingem sau să neglijăm chemările de a-I sluji Salvatorului. Acest lucru poate pune viaţa noastră, a soţului sau soţiei şi a familiilor noastre în pericol spiritual. Unele dintre acele chemări pot părea lipsite de importanţă, dar viaţa mea şi a familiei mele s-au schimbat în bine datorită faptului că am acceptat chemarea să predau într-un cvorum al diaconilor. Am simţit dragostea acelor diaconi pentru Salvator şi dragostea Sa pentru ei.
Am văzut cum acest lucru s-a întâmplat în viaţa unui fost preşedinte de ţăruş şi de misiune, în chemarea lui de a consilia un cvorum al învăţătorilor. Cunosc un alt frate care a fost episcop şi, apoi, autoritate a zonei-Cei Şaptezeci şi de care Domnul a avut nevoie pentru a ajuta un băiat din cvorumul învăţătorilor, care a fost rănit într-un accident. Minunile care au avut loc ca urmare a acelei slujiri au influenţat multe vieţi, inclusiv pe a mea, şi au întărit dragostea lor pentru Salvator.
În timp ce slujim altora, vom cere cu siguranţă tovărăşia Duhului Sfânt. Când Îi slujim cu succes Domnului, au mereu loc miracole pe care noi nu le-am putea îndeplini de unii singuri. Părintele al cărui copil are o atitudine foarte rebelă ştie că acest lucru este adevărat, la fel cum ştie şi învăţătoarea vizitatoare abordată de o femeie care căuta alinare după ce soţul îi spusese că o va părăsi. Ambii slujitori sunt recunoscători că s-au rugat în acea dimineaţă Domnului să le ofere tovărăşia Duhului Sfânt.
Numai având tovărăşia Duhului Sfânt putem spera să fim uniţi ca parteneri egali într-o căsătorie lipsită de dispute. Am văzut în ce fel acea tovărăşie este crucială pentru a avea o căsătorie fericită. Miracolul de a deveni uniţi necesită ajutorul cerului şi timp. Ţelul nostru este de a trăi împreună pentru totdeauna în prezenţa Tatălui Ceresc şi a Salvatorului nostru.
Tatăl meu şi mama mea erau foarte diferiţi unul de altul. Mama era cântăreaţă şi artistă. Tatăl meu adora chimia. În timpul unui concert simfonic, mama a fost surprinsă când tata s-a ridicat şi s-a pregătit să plece înainte de aplauze. Mama l-a întrebat unde pleca. Răspunsul lui a fost oferit cu toată sinceritatea: „Păi, s-a terminat, nu-i aşa?”. Doar influenţa blândă a Duhului Sfânt l-a adus în primul rând, acolo cu ea şi l-a readus înapoi la concerte de nenumărate ori.
Mama a locuit în New Jersey timp de 16 ani, pentru ca tatăl meu să poată întreţine familia făcând cercetare şi predând chimia. Pentru ea, faptul de a fi despărţită de mama ei rămasă văduvă şi de sora ei rămasă necăsătorită care avuseseră grijă de ea la vechea fermă a familiei lor a fost un sacrificiu. Ambele au murit în timp ce mama locuia departe, în New Jersey. Acelea au fost singurele momente în care am văzut-o pe mama plângând.
Câţiva ani mai târziu, tatălui meu i s-a oferit un loc de muncă în Utah. A întrebat-o pe mama, din nou, cu toată sinceritatea: „Mildred, ce crezi că ar trebui să fac?”.
Ea a spus: „Henry, fă ce crezi că este cel mai bine”.
A refuzat oferta. A doua zi dimineaţă ea i-a scris o scrisoare pe care îmi doresc să o fi păstrat. Îmi amintesc că i-a spus: „Nu o deschide aici. Du-te la birou şi deschide-o acolo”. Începea cu un reproş. Cu mulţi ani înainte tatăl meu îi promisese că, dacă va putea vreodată, o va duce să locuiască lângă familia ei. A fost surprins de reacţia ei plină de supărare. Nu îşi amintise de dorinţa inimii ei. El a trimis imediat un mesaj prin care a acceptat oferta.
A spus: „Mildred, de ce nu mi-ai spus?”.
Ea a răspuns: „Ar fi trebuit să îţi aminteşti”.
El a vorbit mereu despre acea decizie de a se muta în Utah ca fiind a sa, niciodată ca despre un sacrificiu în cariera sa profesională. Ei trăiseră miracolul de a deveni uniţi. Ar fi fost mai bine dacă tata şi-ar fi amintit prin Duhul Sfânt de promisiunea pe care o făcuse cu mulţi ani înainte. Dar a permis Duhului Sfânt să-i înmoaie inima, astfel încât alegerea ei a devenit a lui.
Tatăl Ceresc anticipează totul perfect, ne cunoaşte pe fiecare dintre noi şi ne cunoaşte viitorul. Ştie prin ce dificultăţi vom trece. El L-a trimis pe Fiul Său să sufere pentru a şti cum să ne ajute în toate încercările noastre.
Ştim că Tatăl Ceresc are copii de spirit în această lume, care uneori aleg păcatul şi foarte multă nefericire. De aceea L-a trimis pe Întâiul Său Născut să fie Mântuitorul nostru, care a fost actul suprem de iubire. De aceea trebuie să ne aşteptăm că va fi nevoie de ajutorul lui Dumnezeu şi de timp pentru a ne perfecţiona pentru viaţa veşnică, pentru a trăi alături de Tatăl nostru.
Viaţa de familie ne va pune la încercare. Acesta este unul dintre motivele pentru care Dumnezeu ne oferă darul vieţii muritoare – să ne întărească trecând prin încercări. Acest lucru va fi cu precădere adevărat în viaţa de familie, unde găsim mare bucurie şi trecem prin mari tristeţi şi încercări care, uneori, par a fi mai presus de puterea noastră de a le face faţă.
Preşedintele George Q. Cannon a spus următorul lucru despre felul în care Dumnezeu ne-a pregătit pe dumneavoastră şi pe mine pentru încercările prin care vom trece: „Nu este niciunul printre noi care să nu fi primit din dragostea lui Dumnezeu. Nu este niciunul printre noi de care Lui să nu-I fi păsat sau pe care să nu-l fi tratat cu blândeţe. Nu este niciunul printre noi pe care El nu doreşte să-l salveze şi pentru care nu a pregătit un mijloc de salvare. Nu este niciunul printre noi de care îngerii Săi să nu se îngrijească. Putem fi neînsemnaţi şi demni de dispreţ în ochii noştri şi în ochii altora, dar adevărul rămâne acelaşi, că suntem copiii lui Dumnezeu şi că El dă, într-adevăr, îngerilor Săi – fiinţe invizibile care au putere şi autoritate – însărcinări cu privire la noi, iar ei veghează asupra noastră şi ne păstrează în grija lor”2.
Ceea ce a predat preşedintele Cannon este adevărat. Veţi avea nevoie de acea încredinţare, la fel cum şi eu am avut nevoie de ea şi m-am bazat pe ea.
M-am rugat cu credinţă ca oameni pe care-i iubesc să caute şi să simtă puterea ispăşirii. M-am rugat cu credinţă ca oameni cu rol de îngeri să le vină în ajutor şi le-au venit.
Dumnezeu a pregătit mijloace pentru a salva pe fiecare dintre copiii Săi. Pentru unii, acest lucru implică să locuiască cu un bunic sau o bunică, cu un frate sau o soră care-i iubeşte indiferent ce fac.
Cu mulţi ani în urmă, un prieten de-al meu mi-a vorbit despre bunica sa. A avut o viaţă foarte activă şi a fost mereu credincioasă Domnului şi Bisericii Sale. Totuşi, unul dintre nepoţii ei a ales să fie delicvent. În cele din urmă, a fost trimis la închisoare. Prietenul meu şi-a amintit că bunica lui, în timp ce conducea pe autostradă, în drum spre închisoare pentru a-şi vizita nepotul, avea lacrimi în ochi şi se ruga cu durere: „Am încercat să duc o viaţă bună. De ce, de ce trebuie să am acest nepot îndărătnic care pare să-şi fi distrus viaţa?”.
În mintea ei, a venit acest răspuns: „Ţi l-am dat ţie, deoarece am ştiut că îl vei iubi indiferent de ceea ce va face”.
Cu toţii avem de învăţat o lecţie minunată din aceasta. Într-o lume din ce în ce mai ticăloasă, drumul nu va fi uşor pentru părinţii şi bunicii iubitori şi pentru toţi slujitorii lui Dumnezeu. Nu putem forţa copiii lui Dumnezeu să aleagă calea spre fericire. Dumnezeu nu poate face acest lucru, deoarece ne-a dat libertatea de a alege.
Tatăl Ceresc şi Fiul Său Preaiubit îi iubesc pe toţi copiii lui Dumnezeu, indiferent ce aleg să facă sau ce devin. Salvatorul a plătit preţul pentru toate păcatele, indiferent de cât de odioase sunt. Deşi trebuie să se facă dreptate, ni se oferă ocazia de a primi milă fără ca aceasta să jefuiască dreptatea.
Alma i-a vorbit despre această speranţă fiului său, Corianton, cu aceste cuvinte: „De aceea, potrivit dreptăţii, planul mântuirii nu putea să fie împlinit decât cu condiţia ca omul să se pocăiască în această stare de încercare, da, această stare de pregătire; căci, dacă aceste condiţii nu sunt împlinite, atunci mila nu ar putea să se înfăptuiască decât dacă ar distruge lucrarea dreptăţii. Acum, lucrarea dreptăţii nu ar putea să fie distrusă; dacă ar fi aşa, atunci Dumnezeu nu ar mai fi Dumnezeu”3.
Aşadar, mesajul meu pentru nepoţii mei şi pentru fiecare dintre noi care încearcă să întemeieze familii eterne este că, pentru cei credincioşi, fericirea este garantată. Înainte de a fi lumea, iubitorul Tată Ceresc şi Preaiubitul Său Fiu i-au iubit pe cei despre care ştiau că se vor rătăci şi au lucrat cu ei. Dumnezeu îi va iubi veşnic.
Aveţi avantajul de a şti că au învăţat planul salvării din învăţăturile pe care le-au primit în viaţa premuritoare. Dumneavoastră şi ei aţi fost suficient de credincioşi pentru a vi se permite să veniţi în lume, pe când alţii nu au fost.
Cu ajutorul Duhului Sfânt ne vom aminti toate adevărurile. Nu îi putem forţa pe alţii să simtă influenţa Duhului Sfânt, dar putem face astfel încât să o vadă în vieţile noastre. Putem prinde mereu curaj din încredinţarea că am simţit cândva, cu toţii, bucuria de a fi împreună ca membri ai familiei iubite ai Tatălui Ceresc. Cu ajutorul lui Dumnezeu, cu toţii putem simţi din nou acea speranţă şi acea bucurie. Mă rog ca acest lucru să se împlinească pentru fiecare dintre noi, în numele Domnului Isus Hristos, amin.