Veniţi, alăturaţi-vă nouă
Indiferent de împrejurările în care vă aflaţi, de istoria personală sau de tăria mărturiei pe care o aveţi, există loc pentru dumneavoastră în această Biserică.
A fost odată un bărbat care a visat că se afla într-o sală mare unde erau adunate toate religiile din lume. El şi-a dat seama că fiecare religie avea multe lucruri care păreau de dorit şi de valoare.
El a întâlnit un cuplu drăguţ care reprezenta Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă şi a întrebat: „Dumneavoastră ce le cereţi membrilor voştri?”.
„Noi nu cerem nimic”, au răspuns membrii cuplului. „Însă Domul ne cere să consacrăm totul.”
Cei doi au continuat şi au explicat despre chemările din cadrul Bisericii, despre învăţământul de acasă şi învăţământul prin vizite, despre misiuni cu timp deplin, despre seri săptămânale în familie, despre munca în templu, despre serviciile pentru asigurarea bunăstării şi cele umanitare şi despre însărcinările de a preda.
„Îi plătiţi pe oamenii voştri pentru toată munca pe care o depun?”, a întrebat bărbatul.
„O, nu!”, a explicat cuplul. „Ei îşi oferă timpul de bunăvoie, fără bani.”
„De asemenea”, a continuat cuplul, „la fiecare şase luni, membrii îşi petrec un sfârşit de săptămână participând la sau vizionând 10 ore de conferinţă generală”.
„Zece ore în care oamenii ţin cuvântări?”, s-a mirat bărbatul.
„Dar adunările săptămânale ale Bisericii dumneavoastră? Cât durează ele?”
„Trei ore, în fiecare duminică!”
„O!”, a exclamat bărbatul. „Chiar fac membrii Bisericii dumneavoastră tot ce aţi spus?”
„Da, şi chiar mai mult. Noi nu am menţionat istoria familiei, taberele pentru tineret, adunările de devoţiune, studiul scripturilor, adunările de instruire a conducătorilor, activităţile săptămânale pentru tineret, seminarul de dimineaţa devreme, voluntariatul privind întreţinerea clădirilor Bisericii şi, desigur, legea Domnului cu privire la sănătate, postul în vederea ajutării celor săraci şi zeciuiala.”
Bărbatul a spus: „Acum sunt derutat. De ce ar dori cineva să se alăture unei asemenea Biserici?”.
Cuplul a zâmbit şi a spus: „Speram să ne adresaţi această întrebare”.
De ce ar dori cineva să se alăture unei asemenea Biserici?
Într-o perioadă în care multe biserici din lume au parte de scăderi semnificative ale numărului de membri, Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă – deşi mică în comparaţie cu multe biserici – este una dintre bisericile cu cea mai rapidă creştere din lume. Din septembrie 2013, Biserica are mai mult de 15 milioane de membri în toată lumea.
Sunt multe motive pentru acest lucru, dar îmi permiteţi să vă prezint câteva?
Biserica Salvatorului
În primul rând, această Biserică a fost restaurată în zilele noastre de către Isus Hristos Însuşi. Aici veţi găsi autoritatea de a acţiona în numele Său – de a boteza pentru iertarea păcatelor, de a conferi darul Duhului Sfânt şi de a pecetlui pe pământ şi în ceruri.1
Cei care se alătură acestei Biserici fac astfel deoarece Îl iubesc pe Salvatorul Isus Hristos şi doresc să-L urmeze. Ei găsesc bucurie în cunoaşterea faptului că Dumnezeu vorbeşte, din nou, omenirii. Când primesc rânduielile preoţiei şi fac legăminte cu Dumnezeu, ei pot simţi puterea Sa în vieţile lor.2 Când intră în templul sfânt, ei au sentimentul că se află în prezenţa Sa. Când citesc scripturile sfinte3 şi trăiesc conform învăţăturilor profeţilor Săi, ei se apropie mai mult de Salvatorul pe care-L iubesc foarte mult.
O credinţă activă
Un alt motiv este faptul că Biserica oferă ocazii de a face bine.
Să crezi în Dumnezeu este ceva demn de toată laudă, dar cei mai mulţi oameni doresc să facă mai mult decât să asculte predicile inspirate sau „[să viseze] la casa [lor] ce sus [vor] avea”4. Ei doresc să-şi exercite credinţa. Ei doresc să-şi suflece mânecile şi să se angajeze în această cauză măreaţă.
Şi aceste lucruri se întâmplă când ei ni se alătură – au multe ocazii să-şi transforme talentele, compasiunea şi timpul în lucrări bune. Deoarece nu avem cler local plătit în congregaţiile noastre din toată lumea, membrii noştri realizează, ei înşişi, munca de slujire. Ei sunt chemaţi prin inspiraţie. Uneori ne oferim voluntari; alteori suntem „desemnaţi voluntari”. Noi nu considerăm însărcinările ca fiind poveri, ci ocazii de a împlini legămintele pe care le facem cu bucurie, de a sluji lui Dumnezeu şi copiilor Săi.
Binecuvântări preţioase
Al treilea motiv pentru care oamenii se alătură Bisericii se datorează faptului că viaţa trăită ca ucenic al lui Hristos duce la binecuvântări preţioase.
Vedem botezul ca punctul de plecare în călătoria noastră de ucenic. Drumul nostru zilnic alături de Isus Hristos duce la pace şi la un scop în această viaţă, precum şi la profundă bucurie şi salvare veşnică în lumea care va veni.
Cei care urmează cu credinţă această cale evită multe capcane, dureri şi regrete în viaţă.
Cei săraci în duh şi cu inima curată găsesc aici mari comori de cunoştinţe.
Cei care suferă sau sunt îndureraţi găsesc aici tămăduire.
Cei împovăraţi de păcate găsesc iertare, libertate şi odihnă.
Către cei care renunţă
Căutarea adevărului a condus milioane de oameni spre Biserica lui Isus Hristos din Zilele din Urmă. Cu toate acestea, sunt unii care părăsesc Biserica pe care odinioară au iubit-o.
Cineva ar putea întreba: „Dacă Evanghelia este atât de minunată, de ce pleacă unii?”.
Uneori, ne gândim că este din cauza faptului că au fost jigniţi sau au fost leneşi ori păcătoşi. În realitate, nu este atât de simplu. De fapt, nu este doar un motiv care să fie valabil pentru diversele situaţii.
Unii dintre membrii noştri dragi se întreabă de ani de zile dacă să se separe sau nu de Biserică.
În această Biserică, unde libertatea personală de a alege este de mare preţ, în această Biserică restaurată prin intermediul unui tânăr băiat care avea întrebări şi căuta răspunsuri, noi îi respectăm pe cei care caută în mod sincer adevărul. Ni se frânge inima când călătoria lor îi duce departe de Biserica pe care o iubim şi de adevărul pe care noi l-am găsit, dar le respectăm dreptul de a-L preaslăvi pe Dumnezeul Atotputernic aşa cum îi îndeamnă propria conştiinţă, exact cum pretindem acest privilegiu pentru noi înşine.5
Întrebări fără răspuns
Unii se luptă cu întrebări fără răspuns despre lucruri care au fost făcute sau spuse în trecut. Noi recunoaştem deschis că, în cei aproape 200 de ani ai istoriei Bisericii – împreună cu o succesiune neîntreruptă de evenimente pline de inspiraţie, onorabile şi promotoare de credinţă – au fost unele lucruri spuse sau făcute care îi determină pe oameni să aibă îndoieli.
Uneori se ridică întrebări deoarece, pur şi simplu, noi nu avem încă toate informaţiile şi avem nevoie doar de puţin mai multă răbdare. Când, în cele din urmă, întregul adevăr va fi cunoscut, lucruri care nu aveau sens înainte vor fi rezolvate spre mulţumirea noastră.
Uneori există o diferenţă de opinie cu privire la ceea ce înseamnă „faptele”. O întrebare care creează îndoieli în mintea unor oameni, poate, după o cercetare atentă, să clădească credinţă în alţii.
Greşeli ale oamenilor imperfecţi
Şi, pentru a fi complet sincer, au fost momente când membri sau conducători ai Bisericii au făcut, pur şi simplu, greşeli. S-ar putea să fi fost lucruri, spuse sau făcute, care nu erau în armonie cu valorile, principiile sau doctrinele noastre.
Presupun că Biserica ar fi perfectă doar dacă ar fi administrată de fiinţe perfecte. Dumnezeu este perfect şi doctrina Sa este pură. Dar El lucrează prin noi – copiii Săi imperfecţi – şi oamenii imperfecţi fac greşeli.
În pagina de titlu a Cărţii lui Mormon, citim: „Şi acum, dacă există erori, ele sunt greşelile oamenilor; de aceea, nu condamnaţi lucrurile lui Dumnezeu, ca să fiţi găsiţi fără pată la scaunul de judecată al lui Hristos”6.
Aşa a fost dintotdeauna şi va fi aşa până în ziua perfectă când Hristos va domni în persoană pe pământ.
Nu este bine că unii s-au poticnit din cauza greşelilor făcute de oameni. Dar, în pofida acestei situaţii, adevărul etern al Evangheliei restaurate care se găseşte în Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă nu este pătat, diminuat sau distrus.
Ca apostol al Domnului Isus Hristos şi ca unul care a luat parte personal în consiliile şi lucrările acestei Biserici, depun mărturie solemnă că nicio decizie importantă care afectează această Biserică sau pe oamenii ei nu este luată vreodată fără a căuta cu sinceritate inspiraţia, îndrumarea şi aprobarea Tatălui nostru Etern. Aceasta este Biserica lui Isus Hristos. Dumnezeu nu va permite ca Biserica Sa să se abată de la calea stabilită, nici să nu reuşească să-şi îndeplinească destinul divin.
Este loc pentru dumneavoastră
Dumneavoastră, celor care v-aţi separat de Biserică, vă spun, dragii mei prieteni, că este loc pentru dumneavoastră aici.
Veniţi şi adăugaţi talentele, darurile şi energiile dumneavoastră la cele ale noastre. Drept rezultat, noi toţi vom deveni mai buni.
Unii s-ar putea să întrebe: „Dar ce fac cu îndoielile mele?”
Este firesc să existe întrebări – sămânţa mică a unei întrebări sincere a încolţit şi a devenit, adesea, un copac mare al înţelegerii. Sunt puţini membri ai Bisericii care, într-un moment sau altul, să nu fi avut întrebări serioase sau delicate. Unul dintre scopurile Bisericii este acela de a hrăni spiritual şi de a cultiva sămânţa credinţei – uneori chiar în solul nisipos al îndoielii şi incertitudinii. Credinţa este speranţa în lucrurile care nu se văd, dar care sunt adevărate.7
De aceea, dragii mei fraţi şi dragile mele surori – dragii mei prieteni, vă rog, în primul rând îndoiţi-vă de îndoielile dumneavoastră, înainte de a vă îndoi de credinţa dumneavoastră.8
Unii ar putea spune: „Eu nu mă potrivesc cu dumneavoastră, cei din Biserică”.
Dacă aţi putea vedea în inimile noastre, probabil v-aţi da seama că vă potriviţi mai bine decât credeţi. Aţi putea fi surprinşi să aflaţi că avem dorinţe, probleme şi speranţe asemănătoare cu ale dumneavoastră. Trecutul sau educaţia dumneavoastră ar putea părea diferite de ceea ce percepeţi la mulţi sfinţi din zilele din urmă, dar acest lucru poate fi o binecuvântare. Dragi fraţi şi surori, dragi prieteni, avem nevoie de talentele şi perspectivele dumneavoastră unice. Diversitatea persoanelor şi a grupurilor de pe tot globul este o forţă a acestei Biserici.
Unii ar putea spune: „Nu cred că aş putea trăi la nivelul standardelor dumneavoastră”.
Cu atât mai mult aveţi motive să veniţi! Biserica are menirea de a hrăni spiritual pe cei imperfecţi, pe cei care au greutăţi şi pe cei trudiţi. Ea este plină de oameni care doresc din toată inima să ţină poruncile, chiar dacă n-au ajuns încă să le stăpânească în totalitate.
Unii ar putea spune: „Cunosc un membru al Bisericii dumneavoastră care este ipocrit. N-aş putea să mă alătur vreodată unei Biserici care are ca membru pe cineva ca el”.
Dacă numiţi ipocrit pe cineva care nu reuşeşte să trăiască în mod perfect conform principiilor în care crede, atunci cu toţii suntem ipocriţi. Niciunul dintre noi nu este pe deplin atât de asemănător lui Hristos pe cât ştim că ar trebui să fim. Dar ne dorim în mod sincer să ne învingem greşelile şi tendinţa de a păcătui. Din toată inima şi din tot sufletul dorim să devenim mai buni cu ajutorul ispăşirii lui Isus Hristos.
Dacă acestea sunt dorinţele dumneavoastră, indiferent de împrejurările în care vă aflaţi, de istoria personală sau de tăria mărturiei pe care o aveţi, există loc pentru dumneavoastră în această Biserică. Veniţi, alăturaţi-vă nouă!
Veniţi, alăturaţi-vă nouă!
În pofida slăbiciunilor noastre omeneşti, sunt convins că veţi găsi printre membrii acestei Biserici multe dintre cele mai gingaşe suflete pe care această lume le are de oferit. Biserica lui Isus Hristos pare că-i atrage pe cei buni şi grijulii, pe cei cinstiţi şi harnici.
Dacă vă aşteptaţi să găsiţi aici oameni perfecţi, veţi fi dezamăgiţi. Dar dacă dumneavoastră căutaţi doctrina pură a lui Hristos, cuvântul lui Dumnezeu „care vindecă sufletul rănit”9 şi influenţa care sfinţeşte a Duhului Sfânt, atunci, aici, le veţi găsi. În această perioadă de declin al credinţei – în această perioadă în care foarte mulţi au sentimentul că se distanţează de dragostea lui Dumnezeu – aici veţi găsi oameni care tânjesc să-L cunoască şi să se apropie mai mult de Salvatorul lor slujind lui Dumnezeu şi semenilor lor, la fel ca şi dumneavoastră. Veniţi, alăturaţi-vă nouă!
Dumneavoastră nu vreţi să vă duceţi?
Îmi amintesc de o perioadă din viaţa Salvatorului când mulţi L-au abandonat.10 Isus i-a întrebat pe cei doisprezece ucenici ai Săi:
„Voi nu vreţi să vă duceţi?
«Doamne», I-a răspuns Simon Petru, «la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice»”11.
Sunt momente când avem de răspuns aceleiaşi întrebări. Vrem şi noi să ne ducem? Sau, ca şi Petru, ne ţinem bine de cuvintele vieţii eterne?
Dacă sunteţi în căutarea adevărului, scopului şi a unei modalităţi de a transforma credinţa în fapte; dacă sunteţi în căutarea unui loc căruia să-i aparţineţi: Veniţi, alăturaţi-vă nouă!
Dacă aţi părăsit credinţa pe care odată aţi acceptat-o: Veniţi înapoi din nou! Alăturaţi-vă nouă!
Dacă sunteţi tentaţi să renunţaţi, mai rămâneţi puţin. Este loc pentru dumneavoastră aici.
Vă rog insistent pe toţi cei care auziţi sau citiţi aceste cuvinte: Veniţi, alăturaţi-vă nouă! Veniţi şi daţi ascultare chemării bunului Hristos. Luaţi-vă crucea şi urmaţi-L.12
Veniţi, alăturaţi-vă nouă! Pentru că aici veţi găsi ceea ce este inestimabil.
Îmi depun mărturia că aici veţi găsi cuvintele vieţii eterne, cărarea spre pace, promisiunea mântuirii binecuvântate şi fericirea.
Mă rog sincer ca propria dumneavoastră căutare pentru aflarea adevărului să imprime în inima dumneavoastră dorinţa de a veni şi de a vă alătura nouă. În numele sacru al lui Isus Hristos, amin.