Fiţi convertiţi
Adevărata convertire are loc în timp ce continuaţi să acţionaţi conform doctrinelor despre care ştiţi că sunt adevărate şi ţineţi poruncile, în fiecare zi, în fiecare lună.
Dragi fraţi şi surori, mă simt foarte umilă pentru ocazia pe care o am de a sta la acest pupitru unde au stat atât de mulţi dintre eroii din viaţa mea. Doresc să vă împărtăşesc câteva dintre sentimentele inimii mele şi mă adresez în mod special tinerilor.
Unul dintre marii eroi din Vechiul Testament a fost războinicul-profet Iosua. El a oferit această invitaţie fiilor lui Israel, pe care i-a condus: „Alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi; … cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului”1. Prin declaraţia sa, Iosua, dă dovadă de convertire adevărată la Evanghelie. Pentru Iosua şi pentru noi toţi, convertirea la principiile Evangheliei are loc pe măsură ce trăim în neprihănire în acord cu principiile Evangheliei şi suntem fideli legămintelor făcute cu Domnul.
Doresc să împărtăşesc o povestire despre convertire din istoria familiei mele; convertirea unei alte eroine de-a mea. Numele său este Agnes Hoggan şi atât ea, cât şi soţul ei s-au alăturat Bisericii în Scoţia, în anul 1861. Deoarece au fost persecutaţi în ţara lor natală, ei au imigrat în America împreună cu copiii lor. Câţiva ani mai târziu, Agnes a rămas văduvă având opt copii de crescut şi a muncit din greu pentru a-i hrăni şi îmbrăca. Fiica sa, Isabelle, în vârstă de 12 ani, a avut norocul de a fi angajată ca menajeră la o familie bogată, care nu aparţinea Bisericii.
Isabelle locuia în casa lor spaţioasă şi ajuta la îngrijirea copiilor mai mici ai acestora. Mama ei primea un mic salariu în fiecare săptămână pentru munca ei. Curând, Isabelle a fost acceptată ca membră a familiei şi a început să beneficieze de multe dintre aceleaşi privilegii, cum ar fi lecţii de dans, purtarea de îmbrăcăminte frumoasă şi spectacole de teatru. Acest aranjament a continuat timp de patru ani, până când familia pentru care muncea Isabelle a fost transferată în alt stat. Părinţii s-au ataşat atât de mult de Isabelle încât au abordat-o pe mama ei, Agnes, şi i-au cerut permisiunea de a o adopta în mod legal. Părinţii au promis că îi vor oferi o educaţie bună, că vor avea grijă ca ea să se căsătorească cu un bărbat respectabil şi că ea va moşteni parte din averea lor împreună cu ceilalţi copii ai lor. De asemenea, au promis că vor continua să-i plătească salariul lui Agnes.
Această mamă văduvă, răzbind cu greu în mijlocul încercărilor, a avut de luat o decizie grea, dar nu a ezitat nicio clipă. Ascultaţi cuvintele nepoatei sale, scrise mulţi ani mai târziu: „Dacă dragostea sa nu a fost cea care a determinat-o să refuze, ea a avut un motiv şi mai bun – ea venise din Scoţia şi îndurase suferinţe şi încercări pentru Evanghelie şi nu intenţiona, dacă era posibil, să permită unui copil de-al ei să piardă ceea ce ea dobândise străbătând un drum atât de lung”2. Acea familie bogată a folosit fiecare argument posibil şi chiar Isabelle a plâns şi a implorat pentru a i se permite să plece, dar Agnes a rămas fermă. După cum vă puteţi imagina, Isabelle, în vârstă de 16 ani, a simţit că viaţa ei era ruinată.
Isabelle Hoggan este stră-străbunica mea, iar eu sunt profund îndatorată pentru mărturia şi convingerea care au ars atât de puternic în inima mamei ei, încât nu i-au permis să dea apartenenţa fiicei ei la Biserică la schimb pentru promisiuni lumeşti. Astăzi, sutele de urmaşi ai ei care se bucură de binecuvântările apartenenţei la Biserică sunt beneficiarii credinţei ferme şi convertirii la Evanghelie ale lui Agnes.
Dragi tineri prieteni, trăim în vremuri grele, iar deciziile pe care trebuie să le luaţi zilnic sau chiar în fiecare oră, au consecinţe veşnice. Deciziile pe care le luaţi zilnic determină ceea ce vi se va întâmpla mai târziu. Dacă nu aveţi încă o mărturie fermă şi o convingere despre faptul că Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă este împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, acum este momentul să acţionaţi pentru a dobândi acea convingere. Amânarea eforturilor necesare pentru a dobândi acea convingere poate fi periculoasă pentru sufletul vostru.
Adevărata convertire înseamnă mai mult decât doar a cunoaşte principiile Evangheliei şi presupune chiar mai mult decât doar a avea o mărturie despre acele principii. Este posibil să avem o mărturie despre Evanghelie fără să o trăim. Să fim convertiţi cu adevărat înseamnă să acţionăm în acord cu ceea ce credem şi să îi permitem acestui lucru să producă „o schimbare mare în noi sau în inimile noastre”3. În broşura Fideli credinţei, noi învăţăm următorul lucru: „Convertirea este un proces, nu un eveniment. Deveniţi convertiţi în urma eforturilor drepte de a-L urma pe Salvator”4. Sunt necesare timp, efort şi muncă. Stră-stră-străbunica mea a avut o convingere puternică despre faptul că Evanghelia era mai importantă pentru copiii ei decât tot ceea ce avea de oferit lumea din punct de vedere al avuţiei şi confortului, datorită faptului că ea sacrificase, îndurase şi trăise conform Evangheliei. Convertirea ei a fost rezultatul trăirii în acord cu principiile Evangheliei şi al sacrificiului oferit pentru aceasta.
Este necesar să trecem prin acelaşi proces dacă dorim să dobândim acelaşi fel de angajament. Salvatorul ne-a învăţat: „Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu, sau dacă Eu vorbesc de la Mine”5. Uneori încercăm să facem lucrurile invers. De exemplu, putem aborda lucrurile în felul următor: Voi trăi bucuros legea zeciuielii, dar mai întâi trebuie să ştiu dacă este adevărată. Probabil că ne şi rugăm pentru a dobândi o mărturie despre legea zeciuielii şi sperăm că Domnul ne va binecuvânta cu acea mărturie înainte ca noi să fi completat vreodată un formular pentru zeciuială. Lucrurile nu funcţionează aşa. Domnul Se aşteaptă ca noi să ne exercităm credinţa. Este necesar să plătim în mod consecvent o zeciuială integrală şi onestă pentru a dobândi o mărturie despre zeciuială. Acelaşi model se aplică tuturor principiilor Evangheliei indiferent dacă este vorba despre legea castităţii, principiul decenţei, Cuvântul de înţelepciune sau legea postului.
Doresc să împărtăşesc un exemplu despre modul în care trăirea în acord cu un principiu ne ajută să devenim convertiţi la acel principiu. În anii 60, eram tânără fată şi singura membră a Bisericii din liceul meu. Era o perioadă revoluţionară caracterizată prin respingerea principiilor morale tradiţionale, consumarea de droguri şi o mentalitate de felul „orice este permis”. Mulţi dintre colegii mei erau oameni buni, dar au fost uşor atraşi de senzaţia provocată de această nouă moralitate, care era de fapt vechea imoralitate. Părinţii şi învăţătorii mei mă învăţaseră, la biserică, importanţa faptului de a-mi trata cu respect trupul, de a-mi păstra mintea curată şi, cel mai important, de a mă încrede în poruncile Domnului. Am luat decizia de a evita anturaje în care ştiam că se consumă alcool şi de a sta departe de tutun şi droguri. Acest lucru a însemnat că, adesea, eram exclusă de la petreceri şi rareori mergeam la întâlniri. Consumul de droguri devenea din ce în ce mai comun în rândul tinerilor, iar pericolele nu erau atât de cunoscute cum sunt astăzi. Mai târziu, mulţi dintre colegii mei au suferit leziuni permanente la nivelul creierului din pricina drogurilor sau au devenit dependenţi. Am fost recunoscătoare că în căminul meu fusesem învăţată să trăiesc conform Cuvântului de înţelepciune şi am dobândit o mărturie profundă despre acel principiu al Evangheliei pe măsură ce mi-am exercitat credinţa şi am trăit în acord cu el. Sentimentul plăcut de care am avut parte datorită faptului că am trăit în acord cu un principiu adevărat al Evangheliei a fost confirmarea Spiritul Duhului Sfânt că acel principiu era adevărat. Acela este momentul în care adevărata convertire începe.
În Cartea lui Mormon, profetul Moroni, ne-a învăţat: „Eu aş vrea să arăt lumii că credinţa înseamnă lucruri care sunt nădăjduite, dar nevăzute; de aceea nu vă certaţi pentru că nu vedeţi, căci voi nu veţi primi nicio mărturie decât după încercarea credinţei voastre”6. În zilele noastre, când lumea pretinde satisfacţia imediată, adesea ne aşteptăm să fim răsplătiţi fără a trebui să muncim. Eu cred că Moroni ne spune că, mai întâi trebuie să muncim şi să ne exercităm credinţa trăind în acord cu Evanghelia şi, apoi, vom primi mărturie despre faptul că este adevărată. Adevărata convertire are loc în timp ce continuaţi să acţionaţi conform doctrinelor despre care ştiţi că sunt adevărate şi ţineţi poruncile, în fiecare zi, în fiecare lună.
Aceasta este o perioadă minunată pentru a fi tânăr în Biserică. Voi sunteţi primii care participă la planul de învăţământ pentru tineri Urmaţi-Mă (Come, Follow Me), unul dintre scopurile principale ale acestuia fiind convertirea voastră la Evanghelia Lui Isus Hristos. Este bine să vă amintiţi că, oricât de inspiraţi ar fi părinţii voştri şi conducătorii tinerilor, „[vouă] vă revine în primul rând responsabilitatea pentru convertirea personală. Nimeni nu poate deveni convertit în locul [vostru] şi nimeni nu vă poate forţa să vă convertiţi”7. Convertirea are loc atunci când suntem sârguincioşi în a ne rosti rugăciunile, în a ne studia scripturile, în a veni la Biserică şi în a fi demni să participăm la rânduielile din templu. Convertirea are loc atunci când punem în practică principiile drepte pe care le învăţăm în căminele noastre şi în sălile de clasă. Convertirea are loc atunci când trăim vieţi pure şi virtuoase şi ne bucurăm de tovărăşia Duhului Sfânt. Convertirea are loc pe măsură ce înţelegem ispăşirea lui Isus Hristos Îl recunoaştem ca fiind Salvatorul şi Mântuitorul al nostru şi permitem ispăşirii să aibă efect în viaţa noastră.
Convertirea voastră personală vă va ajuta pe măsură ce vă pregătiţi să faceţi legăminte în templu, să slujiţi în misiuni şi să vă întemeiaţi propriul cămin. Când sunteţi convertiţi, veţi avea dorinţa de a împărtăşi altora ceea ce aţi învăţat, iar încrederea şi abilitatea de a depune mărturie cu convingere şi putere în faţa altora vor creşte. Dorinţa de a împărtăşi altora Evanghelia şi încrederea de a depune mărturie cu îndrăzneală sunt rezultate fireşti ale convertirii reale. Salvatorul l-a învăţat pe Petru: „După ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi” 8.
Vă amintiţi de Iosua, războinicul-profet? După ce a fost convertit a muncit neobosit până la finalul vieţii sale pentru a-i aduce pe copiii lui Israel la Dumnezeu. În Vechiul Testament citim: „Israel a slujit Domnului în tot timpul vieţii lui Iosua”9. O persoană care a trăit experienţa convertirii adevărate se bazează pe puterea ispăşirii şi obţine salvarea pentru sufletul său, iar apoi îşi întinde braţele pentru a exercita o influenţă puternică asupra celor care o cunosc.
Trăirea conform Evangheliei şi faptul de a sta în locuri sfinte nu sunt mereu uşoare sau confortabile însă depun mărturie că merită osteneala! Domnul a sfătuit-o pe Emma Smith să „[lase] la o parte lucrurile acestei lumi şi să [caute] lucrurile unei lumi mai bune”10. Bănuiesc că nici măcar nu ne putem imagina cât de măreţe sunt „lucrurile unei lumi mai bune”!
Depun mărturie că avem un Tată Ceresc iubitor a cărui dorinţă măreaţă este aceea de a ne ajuta şi de a ne binecuvânta în eforturile noastre de a trăi în acord cu Evanghelia şi de a fi convertiţi. El a declarat limpede că scopul Său şi lucrarea Sa principale sunt „nemurirea şi viaţa veşnică”11 ale noastre. El doreşte să ne aducă acasă în prezenţa Sa. Depun mărturie că, pe măsură ce acţionăm conform doctrinelor Evangheliei şi le punem zilnic în practică, vom fi convertiţi şi acest lucru va fi calea prin care vom realiza mult bine în familiile noastre şi în lume. Fie ca noi toţi să fim binecuvântaţi în eforturile noastre zilnice de a îndeplini acel scop, este rugăciunea mea, în numele lui Isus Hristos, amin.