Terminaţi cursa cu torţa aprinsă

Preşedintele Dieter F. Uchtdorf

al doilea consilier în Prima Preşedinţie

În Grecia antică, alergătorii concurau într-o cursă de tip ştafetă, numită lampadedromia.¹ În cadrul acesteia, alergătorii ţineau în mână o torţă şi o dădeau mai departe următorului alergător până când ultimul membru al echipei trecea de linia de sosire.

Premiul nu era acordat echipei care alerga cel mai repede – era acordat primei echipe care ajungea la linia de sosire cu torţa aprinsă.

Există o lecţie profundă aici, pe care au predat-o profeţii din vechime şi cei moderni: deşi este important să începem cursa, este cu atât mai important să o încheiem cu torţa aprinsă.

Solomon a început în forţă

Marele rege Solomon este un exemplu de persoană care a început în forţă. Când era tânăr, el Îl „iubea pe Domnul şi se ţinea de obiceiurile tatălui său David” (1 Împăraţi 3:3). Dumnezeu a fost mulţumit de el şi a spus: „Cere ce vrei să-ţi dau” (1 Împăraţi 3:5).

În loc să ceară bogăţii sau viaţă lungă, Solomon a cerut „o inimă pricepută, ca să judece pe poporul [Său], să deosebească binele de rău” (1 Împăraţi 3:9).

Domnului i-a plăcut acest lucru atât de mult încât l-a binecuvântat pe Solomon nu doar cu înţelepciune, ci şi cu bogăţie nemăsurată şi viaţă lungă.

Cu toate că Solomon era, într-adevăr, foarte înţelept şi a făcut multe lucruri măreţe, el nu a terminat în forţă. Din nefericire, mai târziu în viaţa lui, „Solomon a făcut ce este rău înaintea Domnului, şi n-a urmat în totul pe Domnul” (1 Împăraţi 11:6).

Să ne terminăm cursa

De câte ori am început ceva şi nu am terminat? Diete? Programe de antrenament? Angajamente de a citi zilnic din scripturi? Decizii de a fi ucenici mai buni ai lui Isus Hristos?

De câte ori ne fixăm ţeluri în ianuarie şi le ţinem cu hotărâre neclintită câteva zile, săptămâni sau chiar luni, doar ca să ne dăm seama că, în octombrie, flacăra angajamentului nostru este mai rece ca gheaţa?

Într-o zi, am dat peste o poză amuzantă cu un câine stând lângă o bucată de hârtie pe care o rupsese în bucăţele. Pe hârtie era scris: „Certificat de absolvire a instructajului canin”.

Uneori şi noi suntem aşa.

Avem intenţii bune; începem în forţă; vrem să fim cei mai buni. Dar, la sfârşit, uităm de ţelurile noastre.

Este natura omului să se împiedice, să eşueze şi, uneori, să dorească să abandoneze cursa. Însă, în calitate de ucenici ai lui Isus Hristos, noi ne-am luat angajamentul nu doar să începem cursa, ci şi să o terminăm – şi să o terminăm cu torţa încă aprinsă. Salvatorul le-a promis ucenicilor Săi: „Dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit” (Matei 24:13).

Permiteţi-mi să parafrazez ceea ce a promis Salvatorul în zilele noastre: dacă ţinem poruncile Sale şi terminăm cursa cu torţa aprinsă, vom avea viaţă veşnică, cel mai mare dar dintre toate darurile lui Dumnezeu (vezi D&L 14:7; vezi, de asemenea, 2 Nefi 31:20).

Lumina care nu se stinge niciodată

Câteodată, după ce ne împiedicăm, cădem sau renunţăm, ne descurajăm şi credem că lumina noastră s-a stins şi că am pierdut cursa. Dar, depun mărturie că lumina lui Hristos nu poate fi stinsă. Ea străluceşte în noaptea cea mai întunecată şi ne va ajuta să ne redobândim hotărârea şi dedicarea dacă ne plecăm inimile spre El (vezi1 Împăraţi 8:58).

Indiferent cât de des sau cât de tare cădem, lumina lui Hristos străluceşte neîncetat. Şi chiar în noaptea cea mai întunecată, dacă facem doar un pas către El, lumina Sa va alunga umbrele şi ne va reaprinde sufletul.

Această cursă a uceniciei nu este un sprint; este un maraton. Şi nu are prea multă importanţă cât de repede alergăm. De fapt, singura cale de a pierde cursa este abandonul.

Atât timp cât continuăm să ne ridicăm şi să ne îndreptăm către Salvator, torţele noastre vor rămâne aprinse şi vom câştiga cursa.

Pentru că torţa nu ne reprezintă pe noi sau lucrurile pe care le facem.

Ea Îl reprezintă pe Salvatorul lumii.

Şi lumina aceasta nu poate fi stinsă niciodată. Este o Lumină care alungă întunericul, vindecă răni şi rămâne puternică chiar şi în timpul celor mai mari suferinţe şi a celor mai grele momente.

Este o Lumină care depăşeşte înţelegerea.

Fie ca noi toţi să ajungem la capătul cărării pe care am început să mergem. Şi, cu ajutorul Salvatorului şi Mântuitorului nostru, Isus Hristos, vom termina fericiţi şi cu torţele aprinse.