Până ce ne vom revedea

Calea spre siguranţă

Preşedintele Henry B. Eyring

primul consilier în Prima Preşedinţie

Extras din „Finding Safety in Counsel”, Liahona, iulie 1997, p. 23–25.

Unul dintre modurile prin care putem cunoaşte că o avertizare vine de la Domnul este invocarea legii martorilor, a martorilor autorizaţi.

Salvatorul doreşte fără întrerupere să ne conducă spre siguranţă. Şi modul în care ne arată calea este consecvent. El ne cheamă folosind mai multe căi pentru a se asigura că mesajul Său ajunge la cei dispuşi să îl accepte. Şi acele căi includ întotdeauna trimiterea mesajului prin gura profeţilor Săi ori de câte ori oamenii au fost demni pentru a avea profeţi ai lui Dumnezeu printre ei. Acei slujitori autorizaţi au întotdeauna responsabilitatea de a-i avertiza pe oameni, arătându-le calea spre siguranţă.

În toamna anului 1838, când persecuţiile s-au înteţit în nordul statului Missouri din S.U.A., profetul Joseph Smith i-a chemat pe toţi sfinţii să se adune la Far West pentru a fi în siguranţă. Mulţi se găseau în ferme izolate sau în colonii împrăştiate. El l-a sfătuit în mod specific pe Jacob Haun, fondatorul unei mici colonii numită Moara lui Haun. O cronică a acelor timpuri include următoarele: „Fratele Joseph trimisese vorbă prin Haun, proprietarul moarei, să le spună fraţilor care locuiau acolo să plece în Far West, însă dl. Haun nu a transmis mesajul” (Philo Dibble, în „Early Scenes in Church History”, în Four Faith Promoting Classics [1968], p. 90). Mai târziu, profetul Joseph Smith a consemnat în istoria personală: „Până în ziua de azi, Dumnezeu mi-a dat înţelepciune să-i salvez pe oamenii care mi-au ascultat sfatul. Niciunul dintre cei care [mi-au ascultat] sfatul nu a pierit” (History of the Church, 5:137). Apoi, profetul a consemnat tristul adevăr conform căruia, la Moara lui Haun, ar fi putut fi salvate vieţi nevinovate dacă sfatul lui ar fi fost primit şi urmat.

În vremurile noastre, noi am fost avertizaţi cu privire la locurile în care să găsim siguranţă, departe de păcat şi de tristeţe. Una dintre cheile recunoaşterii acestor avertizări este caracterul lor repetitiv. De exemplu, nu o dată, în cadrul acestor conferinţe generale, l-aţi auzit pe profetul nostru citându-l pe profetul precedent, fiind astfel al doilea martor şi, uneori, chiar al treilea. Apostolul Pavel a scris că „orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau a trei martori” (2 Corinteni 13:1). Unul dintre modurile prin care putem cunoaşte că o avertizare vine de la Domnul este invocarea legii martorilor, a martorilor autorizaţi. Când cuvintele profeţilor par să se repete, acest lucru trebuie să ne atragă atenţia şi să ne umple inima cu recunoştinţă pentru ocazia de a trăi în aceste vremuri binecuvântate…

Tatăl nostru Ceresc ne iubeşte. El L-a trimis pe Singurul Său Fiu Născut să fie Salvatorul nostru. El a ştiut că, în viaţa muritoare, noi urma să fim în mare pericol, cel mai grav derivând din ispitele unui duşman înfricoşător. Acesta este unul dintre motivele pentru care Salvatorul a pus la dispoziţie chei ale preoţiei, pentru ca aceia care au urechi de auzit şi credinţă de pus în practică să poată să meargă în locuri în care vor găsi siguranţă.