Nu am ştiut de ce eram acolo
Amber Cheney, Alabama, S.U.A.
Ilustraţie de Kathleen Petersen
Mama mea şi cu mine tocmai încheiasem rugăciunea noastră de seara. Ne-am îmbrăţişat şi ne-am spus „te iubesc”. Apoi, am mers în dormitorul meu. Când am pus mâna pe clanţă, am simţit o impresie puternică cum că, în ziua următoare, mama mea avea să moară.
Mintea şi inima mea încercau să se împotrivească acestui gând. Nu-mi puteam imagina că mamei mele urma să i se întâmple ceva rău. Totul avea să fie bine.
Odată intrată în cameră, am îngenuncheat în rugăciune şi i-am spus Tatălui Ceresc că impresia despre mama mea nu putea fi adevărată. L-am rugat frumos să ia acest gând de la mine, dar acesta nu mi-a ieşit din minte. M-am întors în camera părinţilor mei şi i-am spus mamei că mai doream încă o îmbrăţişare şi un pupic înainte de a merge la culcare. Ne-am spus din nou „te iubesc” şi m-am întors în camera mea. Am adormit foarte greu în seara aceea.
A doua zi dimineaţa, când m-am trezit, eram agitată. Din fericire, mama mea era acolo, fericită şi sănătoasă. Dar sentimentul acela sâcâitor că ceva nu era în regulă nu-mi dădea pace. În cadrul adunării de împărtăşanie din acea zi, mama s-a ridicat şi a depus o mărturie frumoasă.
După adunarea de împărtăşanie, ea s-a dus să predea clasei sale de la Societatea Primară şi eu am mers la Şcoala de duminica. Am avut încă o impresie, de data aceasta, să mă ridic şi să plec de la Şcoala de duminica. Nu am vrut să atrag atenţia, însă ceva m-a tras de pe scaun şi m-a îndemnat afară. În câteva minute, eram în clasa mamei mele de la Societatea Primara, ascultând-o cum predă. Nu am ştiut de ce eram acolo, dar am ştiut că era locul în care trebuia să fiu.
Mai târziu în acea după-amiază, când ne aflam acasă la fratele meu, mama mea s-a uitat fix în ochii mei pentru ultima oară şi s-a prăbuşit şi a decedat din cauza unui ebolism pulmonar. Având motivele Lui şi fiind plin de compasiune, Tatăl Ceresc Îl trimisese pe Duhul Sfânt să mă pregătească. Acele îndemnuri mi-au oferit mai mult timp cu mama mea decât aş fi avut dacă aş fi ignorat glasul slab şi liniştit.
Niciodată nu simţisem dragostea Tatălui meu Ceresc atât de evident cum am simţit-o în preajma morţii mamei mele. Cât suntem de binecuvântaţi să avem un Tată în Ceruri care ne iubeşte atât de mult, încât ne dă darul special al Duhului Sfânt!