Sora Spafford mi-a vorbit mie

Sandy Howson, Ohio, S.U.A.

Într-o seară, târziu, mă jucam un joc cu restaurante pe internet când soţul meu a intrat şi mi-a spus că merge la culcare.

„Vin şi eu imediat”, i-am spus.

„Voi crede când voi vedea”, a spus el.

Mă jucam un joc în care găteam mâncare virtuală într-un restaurant virtual pentru nişte clienţi virtuali. M-am uitat la ecranul calculatorului şi am spus: „De fapt, mâncarea va fi gata în 15 minute”.

În timp ce aşteptam, am luat în mână cartea Daughters in My Kingdom: The History and Work of Relief Society, care stătea pe biroul meu de când o primisem la Societatea de Alinare. Am început să citesc prefaţa. Pe pagina a treia, am citit următoarele cuvinte spuse de Belle S. Spafford, a noua preşedintă generală a Societăţii de Alinare.

„Cred că femeia obişnuită din ziua de azi”, a scris ea, „ar face bine să-şi estimeze interesele, să-şi evalueze activităţile în care este implicată şi, apoi, să facă paşii necesari pentru a-şi simplifica viaţa, punând lucrurile de importanţă mare pe primul loc, punând preţ pe lucrurile pentru care recompensa va fi cea mai mare şi mai de durată şi lăsând deoparte activităţile mai puţin productive” (2011, p. xiii).

În afară de scripturi, niciodată nu am citit nimic care să mă emoţioneze atât de tare. Această femeie care murise cu mai bine de 30 de ani în urmă îmi vorbea mie. Cuvintele ei sunt probabil mai relevante astăzi decât au fost atunci când le-a spus.

Am ştiut imediat că nu aveam să mă mai joc niciodată jocuri pe internet. Am oprit calculatorul, am mers la culcare şi i-am spus soţului meu despre decizia pe care am luat-o. A doua zi, nici măcar nu am pornit calculatorul. În schimb, am calculat câte ore irosisem jucând acele jocuri în fiecare zi.

Am înmulţit trei ore pe zi cu 365 (de zile într-un an) şi am împărţit la 24 (de ore într-o zi). Am fost uimită să aflu că irosisem 45,62 de zile pe an. Acele ore şi zile preţioase nu mai pot fi recuperate. Le-aş fi putut petrece citind din scripturi, petrecându-mi timpul cu soţul şi cu copiii mei, slujind altora sau îndeplinindu-mi cu credinţă şi sârguinţă chemările.

Autorităţile Generale vorbesc deseori despre acest subiect în timpul conferinţei generale. Cu toate acestea, nu am înţeles niciodată mesajul lor cu adevărat şi am crezut că nu mi se aplică mie.

Sunt recunoscătoare că Duhul Sfânt m-a ajutat să-mi dau seama că Autorităţile Generale – şi Belle S. Spafford – mi-au vorbit mie.