Să predăm în modul Salvatorului
Elefantul din sala de clasă
Adunările consiliului învățătorilor nu sunt doar pentru a schimba modul în care predăm; ele schimbă modul în care învățăm.
Mzwakhe Sitole întâmpină o problemă. În calitate de președinte al Școlii de duminica la nivel de episcopie, el are responsabilitatea dată de Dumnezeu de a ajuta la îmbunătățirea învățării și predării Evangheliei în episcopia sa.1
Dar membrii episcopiei sale din Johannesburg, Africa de Sud, provin din medii foarte diferite și au așteptări diferite. Unii sunt educați, alții nu. Mulți au fost învățați că elevul trebuie să asculte, nu să vorbească. Pentru alții, faptul de a înțelege că atât bărbații, cât și femeile trebuie să fie implicați în procesul de predare la biserică și acasă este o provocare culturală dificilă.
„Avem, de asemenea, oameni care vorbesc limbi diferite”, a spus fratele Sitole. „Dar Spiritul vrea să îi îndemne pe fiecare.”
Anul trecut, când au fost introduse adunările consiliului învățătorilor și Să predăm în modul Salvatorului, episcopiile și ramurile din întreaga Biserică au început să țină consiliile învățătorilor pentru a discuta, a învăța și a pune în practică ce înseamnă să predea în modul Salvatorului.
Atunci, fratele Sitole a început să înțeleagă în ce mod adunările consiliului învățătorilor ar putea să-i binecuvânteze episcopia. Diferențele culturale puteau fi abordate, participarea la clase putea crește și perspectivele diferite ale membrilor puteau deveni binecuvântări.
Asemenea multora din toată lumea, fratele Sitole a realizat că Domnul nu folosește adunările consiliului învățătorilor doar pentru a schimba modul în care predăm. El le folosește, de asemenea, pentru a schimba modul în care învățăm.
Un elefant cu o modificare
Una dintre descoperirile cele mai interesante pentru fratele Sitole a fost că, în timp ce învățătorii le permit cursanților să participe în procesul lor de învățare, ei beneficiază de viziunea extinsă pe care o oferă perspectivele diferite.
Fratele Sitole a înțeles acest lucru în timpul unei adunări a consiliului învățătorilor, când un membru al episcopiei a împărtășit pilda orbilor și a elefantului, dar puțin diferit. Pilda povestește cum șase bărbați orbi descriu fiecare un elefant în moduri diferite (un picior este ca un stâlp, coada este ca o frânghie, trompa este ca un burlan de apă și așa mai departe) pentru că fiecare atingea o parte diferită.2
„Dar să presupunem că elefantul reprezintă predarea Evangheliei”, spune fratele Sitole. „Atunci trebuie să permitem fiecărui membru al clasei să împărtășească perspectiva sa, astfel încât împreună să ajungem la o înțelegere comună a modului în care Evanghelia ne binecuvântează pe toți.”
De aceea, învățătorii din episcopia fratelui Sitole stau mereu în jurul unei mese în timpul adunării consiliului învățătorilor – pentru a înlesni discuțiile. „Acest lucru ne amintește că opinia fiecăruia trebuie luată în considerare”, spune el.
Potrivit nevoilor lor
În Tokyo, Japonia, Natsuko Soejima se îndoia de faptul că va putea fi o învățătoare bună. „Când am fost chemată ca învățătoare a Școlii de duminica pentru tineri, i-am spus episcopului că mi-e teamă”, a spus ea. „Dar el a spus că acea chemare este de la Dumnezeu, așa că am acceptat-o.”
Ca grup, clasa o intimida din cauza provocărilor individuale pe care le aveau cursanții. Doi dintre tineri aveau probleme cu auzul. Unii dintre membrii clasei care se mutaseră în Japonia din alte țări vorbeau numai limba engleză. De asemenea, se temea de diferența de vârstă dintre ea și membrii clasei ei.
Apoi, la adunarea consiliului învățătorilor, sora Soejima a găsit un răspuns. „Am vorbit despre iubirea pentru fiecare membru al clasei, faptul de a le învăța numele, rugându-ne pentru fiecare și predând – îndrumați de Spirit – potrivit nevoilor lor”, a spus ea, „deci am început să fac aceste lucruri”. A mai făcut ceva ce a învățat la consiliu: „Am folosit un limbaj care să le transmită cursanților iubirea mea.
Rezultatul? Inima mea s-a schimbat. Am început să simt afecțiune pentru cursanții mei. Îmi păsa de cei care lipseau și mă rugam și pentru ei. Imediat ce o lecție se termina, începeam să mă pregătesc pentru următoarea pentru a avea timp să mă gândesc la ocaziile de predare. Eram extrem de fericită”
Răspunsuri concrete
Brad Wilson, un președinte al Școlii de duminica din Minnesota, S.U.A., se asigură că învățătorii nu pleacă de la adunarea consiliului învățătorilor până nu discută despre cum se vor schimba datorită lucrurilor pe care le-au învățat.
„Urmăm planul din Să predăm în modul Salvatorului”, spune fratele Wilson. „Discutăm despre experiențele învățătorilor, apoi discutăm despre unul dintre subiectele propuse. În calitate de coordonator, adresez întrebările și fac un rezumat a ceea ce s-a spus. Apoi, punem în aplicare ceea ce am învățat. Ne împărțim în grupuri mici și discutăm: „Ce voi face diferit datorită adunării noastre de astăzi?”.
Ron Goodson, un instructor al cvorumului diaconilor din aceeași episcopie, spune că este impresionat de modul în care fratele Wilson „antrenează” consiliul. „Vorbim despre cum ar preda Salvatorul”, spune el. „Apoi, în timp ce simți Spiritul, te gândești: «Ar trebui să încerc asta cu membrii clasei mele». Faptul de a te gândi la Salvator te face să îți schimbi abordarea. Nu te mai gândești: «Trebuie să pregătesc o lecție», ci «De ce anume au nevoie acești diaconi și cum pot ajuta pentru ca ei să primească acel lucru»?”.
Își amintește că a scris în jurnalul său: „Am participat la adunarea consiliului învățătorilor astăzi și iată ce trebuie să fac”. De fapt, întreg jurnalul este plin de astfel de notițe. Acum, el se pregătește în avans: „Încep devreme și primesc îndemnuri toată săptămâna”. El îi întreabă pe diaconi ce se întâmplă în viețile lor: „Dacă îi cunosc mai bine, îi pot ajuta într-un mod mai eficient”. Și îi invită pe diaconi să ajute la predare: „În timp ce ei fac acest lucru, și ei învață mai bine”3.
Am continuat să cânt
„La consiliul nostru, am vorbit despre modul în care muzica poate invita Spiritul”, a spus Jocelyn Herrington, o învățătoare de la Societatea Primară din aceeași episcopie din Minnesota. „Mai târziu predam copiilor din clasa Rază de soare. M-am gândit: «O să cânt în timp ce ei colorează și va fi frumos». Am început să cânt și toți s-au oprit și m-au ascultat. Așa că am continuat să cânt. Acest lucru a invitat Spiritul și când am terminat ei erau cuminți așteptând ca eu să vorbesc. Am vorbit despre aceasta și [la consiliu], despre depunerea mărturiei atunci când se ivește ocazia. Așa că mi-am depus mărturia folosind cuvinte pe care ei le puteau înțelege”.
Sora Herrington spune că apreciază faptul că învățătorii de la Societatea Primară sunt incluși în adunările consiliului învățătorilor. „Vorbim despre cum îi învățăm pe adulți”, spune ea, „dar apoi fratele Wilson spune: «Dar cum predăm tinerilor? Cum predăm copiilor?». El ne reamintește că toate vârstele sunt prezente.
De la consiliu la consiliu
Adam Martin, președinte la nivel de țăruș al Școlii de duminica din Calgary, Alberta, Canada, spune că el apreciază sugestiile venite din partea consiliului episcopiei. „Președinta Societății de Alinare sau președintele Cvorumului Vârstnicilor spune: «Ne-ar plăcea ca învățătorii să se concentreze asupra acestui lucru» și discutăm despre aceasta la întâlnirea consiliului învățătorilor”, spune el.
Când au început adunările consiliului învățătorilor, învățătorii nu știau sigur la ce să se aștepte, așa că el a trimis o mulțime de invitații personale și a prezentat materialele de instruire de pe teaching.lds.org. „Acum, adunările au loc cu regularitate”, spune el. „Ei știu că este un loc unde se discută despre ceea ce se întâmplă.”
O adunare recentă s-a concentrat pe ascultarea Spiritului. „Am vorbit despre a ne pregăti bine fără teama de a preda toată lecția”, a spus el. O soră a spus că simțea mereu nevoia să vorbească despre fiecare punct din planul său de lecție. Puteai vedea că ea a înțeles că nu este necesar să predai totul când am vorbit despre faptul de a căuta inspirație în timp ce conduci o discuție.”
Găsind soluții împreună
Fiecare situație de predare include propriile ocazii, provocări și posibile binecuvântări. De aceea, consiliile sunt eficiente, deoarece fac posibil ca învățătorii, cu ajutorul Spiritului, să caute și să găsească răspunsuri la provocările lor concrete.
Geoffrey Reid, președinte al Școlii de duminica din Arizona, S.U.A., spune că adunările consiliului învățătorilor funcționează cel mai bine când învățătorii înțeleg că scopul adunărilor este acela de a se sfătui: „Atunci ei văd că se pot ajuta unii pe ceilalți”.
Țărușul, spune el, se concentrează pe faptul de a ajuta învățătorii să nu se mai gândească: „Mă descurc bine?”, ci: „Cum este primit mesajul?”.
Marisa Canova, învățătoare la Societatea Primară din țăruș, spune că răspunzând la îndemnul pe care l-a simțit la consiliul învățătorilor, îi încurajează acum pe cursanții ei din clasa Cutezătorul 8 să se roage unii pentru ceilalți. A fost eficient, dar s-ar putea să nu funcționeze la fel pentru o clasă pentru adulți. „Faptul de a ne ruga pentru fiecare membru dintr-o clasă mare de doctrină a Evangheliei ar putea fi copleșitor”, spune ea. „Din fericire, acei învățători spun: «Cum credeți că putem să ne adaptăm pentru clasa noastră?». Și găsim soluții împreună”.
„Ceea ce apreciez la adunările consiliului învățătorilor”, spune ea, „este că oferă timp pentru a reflecta asupra a ceea ce facem și asupra modului în care o facem. Este util să ai sprijin și recomandări, simțind că toți lucrează spre același scop. De asemenea, îmi plac diferitele perspective pe care mai mulți oameni le aduc în discuție. Mă ajută să iau în considerare lucruri la care cu siguranță nu m-aș fi gândit singură.”
Pe măsură ce participăm și împărtășim la adunările consiliului învățătorilor, viziunea noastră asupra elefantului numit „predarea Evangheliei” începe să devină mai clară. Asemenea fratelui Sitole din Africa, mulți membri din Biserică descoperă că abilitatea noastră de a preda în modul Salvatorului se îmbunătățește nu numai prin modul în care predăm, ci și prin modul în care învățăm.