2017
Cinci lecții pentru tinerii adulți de la niște apostoli tineri
October 2017


Cinci lecții pentru tinerii adulți de la niște apostoli tineri

Ce putem învăța astăzi din experiențele primilor apostoli ai restaurării?

Ei aveau vârsta cuprinsă între 23 și 35 de ani, cu toate acestea, au ajutat la schimbarea lumii. Primii apostoli ai Bisericii restaurate au fost tineri. Unii s-au simțit nepotriviți. Unii au făcut greșeli. Însă, toți au realizat lucruri remarcabile. Mai jos sunt cinci lecții pe care le putem învăța din experiențele lor.

1. Nu trebuie să simțiți că sunteți suficient de buni pentru a fi suficient de buni

Imagine
Heber C. Kimball

Ilustrații de Elizabeth Thayer

Heber C. Kimball s-a simțit nepotrivit când și-a primit chemarea să slujească în cadrul Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, în februarie 1835. El fusese membru al Bisericii mai puțin de trei ani și avea doar 33 de ani.

„Era mult peste așteptările mele”, a spus Heber mai târziu.1 Însă el a fost dornic să accepte chemarea, iar în binecuvântarea de rânduire i s-a spus că „multe milioane” vor fi „convertite datorită influenței sale”2.

În calitate de apostol, a slujit în două misiuni pline de succes în Anglia. A convertit foarte multe persoane ai căror urmași pot fi de ordinul milioanelor astăzi. Pentru Heber, faptul de a merge înainte chiar și atunci când a simțit că avea puțin de oferit i-a binecuvântat atât pe el, cât și pe mulți alții.

2. Ne definesc deciziile, nu împrejurările

Imagine
Thomas B. Marsh

Thomas B. Marsh a fugit de acasă, din New Hampshire, la vârsta de 14 ani. A muncit ca fermier în Vermont; ca ospătar în Albany, New York; la un hotel din orașul New York; apoi, ca servitor pe Long Island. Circumstanțele lui au fost instabile până când s-a întâlnit și s-a căsătorit cu Elizabeth Godkin.

El și cu Elizabeth, în cele din urmă, au fost îndrumați de Spirit spre vestul statului New York. Acolo, au auzit de Cartea lui Mormon. Thomas a văzut exemplare ale primelor 16 pagini după ce au fost tipărite și tipograful i-a permis să citească tiparul de probă. Crezând că acea carte era de la Dumnezeu, Thomas a ales să se alăture Bisericii. A fost botezat în data de 3 septembrie 1830.3

Thomas a propovăduit Evanghelia în diverse zone. A îndurat suferințe când sfinții au fost dați afară din Ținutul Jackson, Missouri, în noiembrie 1833. A fost unul dintre primii membri ai Înaltului Consiliu din Missouri când acesta a fost organizat în iulie 1834. După ce a fost chemat în calitate de apostol la vârsta de 34 de ani, a slujit în calitate de președinte al Cvorumului Celor Doisprezece Apostoli. Deși, la început, l-a apărat cu sinceritate pe Joseph Smith de disidenți, Thomas însuși, în cele din urmă, a devenit dezamăgit. În anul 1838, el a ales să părăsească Biserica.4

De la Thomas Marsh putem învăța că circumstanțele instabile nu trebuie să ne țină departe de binecuvântările Evangheliei – sau de a binecuvânta viețile altora.

3. Aveți grijă: nimeni nu este prea bun ca să cadă

Imagine
Lyman Johnson

Lyman Johnson a fost cel mai tânăr dintre cei chemați – la momentul respectiv, el avea 23 de ani și patru luni. A fost rânduit înalt preot la doar câteva zile după ce a împlinit 20 de ani, în anul 1831, și deja slujise în mai multe misiuni pentru Biserică. În timp ce slujea într-una dintre acele misiuni, a rostit o cuvântare despre care se spune că a fost „una dintre cele mai puternice mărturii cu privire la misiunea lui Joseph Smith și măreața lucrare din zilele din urmă”.5

Din nefericire, slujirea lui Lyman în calitate de apostol nu a durat mult. În timpul instabilității economice din Kirtland, Ohio, în anul 1837, s-a întors împotriva lui Joseph Smith. Lyman a fost excomunicat în anul 1838.

În pofida faptului că putea propovădui atât de bine, în pofida oficiului pe care îl deținea în Biserică, Lyman tot s-a îndepărtat. Brigham Young a spus că Lyman a recunoscut, mai târziu, că ar fi dorit să mai poată să creadă în Evanghelie: „Eram plin de bucurie și veselie… Eram fericit atât ziua, cât și noaptea… Dar acum, este întuneric, durere, regret și nefericire extremă”6.

4. Supunerea nu asigură o viață ușoară, dar merită

Imagine
Parley P. Pratt

După ce Parley P. Pratt a fost rânduit apostol, Oliver Cowdery, unul dintre cei desemnați să ajute la selectarea apostolilor, i-a dat o însărcinare specifică lui Parley, spunând că „va avea parte de aceleași dificultăți în îndeplinirea acestei slujiri precum apostolii din vechime”. A spus că Parley va avea de îndurat „temnițe și închisori întunecate”, dar asemenea circumstanțe nu trebuie să-l descurajeze deoarece încercările îi vor da posibilitatea „să primească slava” pe care Domnul o avea pentru el.7

Aceste lucruri s-au împlinit în viața lui Parley. Din când în când, a trăit într-o sărăcie cruntă. A fost ridiculizat în timp ce propovăduia Evanghelia. A fost întemnițat în anii 1838 și 1839 cu acuzații care au avut legătură cu dificultățile de care aveau parte membrii Bisericii în Missouri. Totuși, Parley a avut parte și de binecuvântările promise de Oliver. La scurt timp după eliberarea lui din închisoare, a scris: „Suntem bine, și am prosperat foarte mult în Domnul, după toată suferința noastră”8.

5. Vârsta nu contează atât de mult precum credința

Imagine
Orson Pratt

Orson Pratt, fratele lui Parley, a fost următorul ca vârstă după Lyman Johnson. Rânduit la vârsta de 23 de ani, era cu doar câteva săptămâni mai în vârstă decât Lyman Johnson. Slujirea pe care Orson deja o oferea Bisericii ne oferă un exemplu excelent cu privire la felul în care tinerii adulți pot fi o forță în bine.

Orson a fost botezat în data de 19 septembrie 1830 – ziua în care a împlinit 19 ani. La scurt timp după aceea, Joseph Smith a primit o revelație pentru el în care se spunea că Orson era fiul lui Dumnezeu, că fusese binecuvântat pentru că crezuse și că responsabilitatea lui era să propovăduiască Evanghelia (vezi D&L 34:3-6). Prin urmare, Orson a slujit în numeroase misiuni, inclusiv una cu Lyman Johnson în anul 1832, timp în care au botezat aproape 100 de persoane și au rânduit mai mulți vârstnici.

Când Orson a fost chemat apostol, el nu se afla în Kirtland. În data de 23 aprilie 1835, în orașul Columbus, a aflat că în 26 aprilie trebuia să fie prezent la o adunare în Kirtland.

Neștiind scopul adunării, el s-a dus imediat. Fără să știe că fusese chemat în calitate de apostol, a intrat în timp ce congregația „se ruga și dorea ca el să sosească”9. Simțind susținerea sfinților, Orson a acceptat chemarea.

Ca apostol, el a pregătit o broșură care cuprindea prima relatare tipărită despre Prima Viziune a lui Joseph Smith. În calitate de pionier în anul 1847, a păstrat o înregistrare detaliată despre călătoria spre vest. El a scris, de asemenea, multe broșuri pentru munca misionară și a fost un apărător puternic al Cărții lui Mormon.

Astăzi este diferit… sau nu?

În multe moduri, tinerii adulți de astăzi sunt diferiți de cei din anul 1835. Și, totuși, aceste lecții îi pot ajuta astăzi pe tinerii adulți în eforturile lor de a trăi la nivelul potențialului lor. Iată rezumatul:

  • chiar dacă vă simțiți nepotriviți, mergeți înainte;

  • toată lumea are parte de încercări. Le puteți birui pe ale voastre;

  • veți fi mai fericiți dacă rămâneți activi în Biserică;

  • rămâneți dedicați. Fiți supuși și credincioși. Binecuvântările vor veni;

  • aveți ceva important de oferit. Domnul Se bazează pe voi.

Note

  1. „Extracts from H. C. Kimball’s Journal”, Times and Seasons, 15 apr. 1845, p. 868.

  2. „Minutes, Discourse, and Blessings, 14–15 February 1835”, în The Joseph Smith Papers, Documents, Volumul 4: aprilie 1834 – septembrie 1835, redactată de Matthew C. Godfrey și alții (2016), p. 229.

  3. Vezi „History of Thos. Baldwin Marsh”, The Deseret News, 24 mart. 1858, p. 18.

  4. Vezi „History of Thos. Baldwin Marsh”, The Deseret News, 24 mart. 1858, p. 18; Kay Darowski, „The Faith and Fall of Thomas Marsh”, în Revelations in Context: The Stories behind the Sections of the Doctrine and Covenants, redactori Matthew McBride și James Goldberg. (2016), p. 57–59.

  5. Edward W. Tullidge, Tullidge’s Histories (1889), vol. 2 (supliment), p. 175.

  6. Brigham Young, Discourse, 17 iunie 1877, în Journal of Discourses, 19:41.

  7. Oliver Cowdery, în „Minutes and Blessings, 21 February, 1835”, în Joseph Smith Papers, Documents, Volume 4: April 1834 – September 1835, p. 240–241.

  8. „Letter from Parley P. Pratt, 22 November 1839”, josephsmithpapers.org/paper-summary/letter-from-parley-p-pratt-22-november-1839/1.

  9. „Extracts from H. C. Kimball’s Journal”, Times and Seasons, 15 apr. 1845, p. 869.

Tipărește