Chemarea primilor apostoli ai restaurării
În data de 8 februarie 1835, Joseph Smith le-a cerut fraților Brigham și Joseph Young să-i cânte. Profetul a primit apoi revelația că era timpul să fie chemați primii doisprezece apostoli1.
Joseph Smith i-a cerut lui Brigham să trimită o înștiințare prin care se anunța că în următoarea sâmbătă urma să aibă loc o conferință. El i-a spus lui Brigham că avea să fie unul dintre cei doisprezece2.
Sfinții s-au adunat șase zile mai târziu. Joseph Smith a afirmat că unul dintre scopurile principale ale întâlnirii era ca cei trei martori ai Cărții lui Mormon – Oliver Cowdery, David Whitmer și Martin Harris – „să aleagă ca apostoli doisprezece bărbați din Biserică”3. Oliver și David primiseră anterior această misiune în luna iunie a anului 1829, dar, deși „Îl căutaseră pe Domnul prin post și rugăciune” pentru a-i identifica pe cei doisprezece, nu era încă timpul potrivit4. Acum, Joseph a afirmat că sosise timpul.
Cei doisprezece (în ordinea prezentată în cadrul adunării) au fost: Lyman Johnson, în vârstă de 23 de ani; Brigham Young, în vârstă de 33 de ani; Heber C. Kimball, în vârstă de 33 de ani; Orson Hyde, în vârstă de 30 de ani; David W. Patten, în vârstă de 35 de ani; Luke Johnson, în vârstă de 27 de ani; William E McLellin, în vârstă de 29 de ani; John F. Boynton, în vârstă de 23 de ani; Orson Pratt, în vârstă de 23 de ani; William Smith, în vârstă de 23 de ani; Thomas B. Marsh, în vârstă de 34 de ani; și Parley P. Pratt, în vârstă de 27 de ani. Cu toții slujiseră anterior în misiune. Opt dintre ei îl însoțiseră pe Joseph Smith în expediția Tabăra Sionului cu o vară în urmă5.
După desemnarea lor, fiecare dintre apostoli a fost rânduit6. Binecuvântările lor din cadrul rânduielii au fost pline de promisiuni privind succesul muncii misionare. Heber C. Kimball și-a amintit mai târziu că binecuvântările „au prezis multe lucruri care aveau să se întâmple, că urma să avem puterea de a-i vindeca pe cei bolnavi, de a alunga diavoli, de a readuce la viață pe cei morți, de a reda vederea celor orbi… de a muta munții și toate aceste lucruri ne vor fi date prin numele lui Isus Hristos”7.
De asemenea, Oliver Cowdery a subliniat dificultățile cu care aveau să se confrunte: „Fiți pregătiți în orice moment să faceți un sacrificiu în viețile voastre, dacă Dumnezeu l-ar cere pentru progresul și clădirea cauzei Sale”. Oliver i-a încurajat pe apostoli să caute cunoașterea personală despre Isus Hristos, pentru ca ei să poată depune cu siguranță mărturie despre existența Sa: „Nu încetați niciodată să luptați până nu Îl vedeți pe Dumnezeu în fața voastră”8.
Începând cu luna mai a anului 1835, apostolii au întreprins multe misiuni de prozelitism pentru Biserică și, de asemenea, au binecuvântat mulți oameni prin conducerea lor generală.