Noi vorbim despre Hristos
Nu este prea târziu pentru o a doua șansă
Autoarea locuiește în Virginia, S.U.A.
Tatăl uneia dintre elevele mele care nu învăța prea bine i-a spus fiicei sale: „Nu este prea târziu să reușești”. Domnul ne transmite același mesaj.
Ilustrație de Kelley McMorris
Sandra era o elevă din clasa mea de engleză pentru avansați. După câteva săptămâni de la începutul anului, ea nu își făcuse nicio temă și niciun proiect. Ea doar visa cu ochii deschiși în bancă. Inventa scuze pentru neîndeplinirea sarcinilor și nu dădea dovadă nici de atitudinea, nici de dorința de a munci necesare într-un curs atât de solicitant.
Consilierul ei și cu mine am decis să facem o ședință cu Sandra, tatăl ei și alți câțiva profesori pentru a stabili ce trebuia făcut: trebuia să renunțe la cursurile avansate și să le urmeze pe cele standard? Lucrul cel mai important la care ne gândeam cu toții era: puteam găsi o cale pentru a o ajuta pe Sandra să reușească?
Crezând că Sandrei i se oferiseră multe șanse de a reuși, dar că ea alesese să eșueze, m-am dus la ședință simțindu-mă foarte descurajată. În sinea mea, îmi doream ca ea să decidă să renunțe la clasa mea pentru ca eu să nu trebuiască să îmi mai fac griji pentru ea. Simțeam că făcusem tot ceea ce mi-a stat în putință și că era deja prea târziu.
Pe parcursul întâlnirii, limbajul trupului Sandrei a arătat faptul că și ea se îndoia de abilitatea ei de a reuși. Ea se uita fix la masă în timp ce eu povesteam despre eșecul ei de la ora de engleză. În timp ce profesorul ei de istorie a confirmat faptul că Sandra rămânea corigentă și la ora lui, ea s-a adâncit în scaun și am putut să văd lacrimi curgându-i pe obraji.
Având compasiune, le-am explicat ei și tatălui ei că, dacă Sandra dorea să reușească la aceste materii solicitante, trebuia să își schimbe comportamentul care o băgase atât de adânc în această groapă și că avea să fie foarte dificil.
Un mesaj de la tatăl ei
Atunci consilierul s-a întors către tatăl Sandrei, un om cu puțină educație care părea să se simtă inconfortabil în mediul școlar. Consilierul l-a întrebat dacă are întrebări pentru profesori. El a spus că nu are și ne-a mulțumit pentru ceea ce făcuserăm pentru Sandra. Dar apoi a spus că are ceva să-i spună fiicei sale.
M-am speriat. Luasem parte la ședințe cu părinți și profesori în care părinții și-au criticat copiii în fața profesorilor și consilierilor pentru lenea, neatenția și lipsa lor de motivație. Mă pregăteam să o aud din nou.
Ceea ce am auzit în schimb m-a luat prin surprindere. Tatăl umil al Sandrei s-a întors spre fiica sa în vârstă de 16 ani, înlăcrimată și copleșită de rușine și regret, și i-a spus: „Nu este prea târziu. Nu este prea târziu să reușești. Chiar nu este prea târziu”.
Am plecat de la acea întâlnire recunoscătoare pentru reacția sa plină de dragoste, dar îngrijorată din cauza faptului că el nu avea nicio idee despre ceea ce trebuia să facă fiica sa în acel moment pentru a trece clasa. Părea imposibil. Am aflat ulterior că ea luase hotărârea să renunțe la clasa de istorie, dar nu și la clasa mea de engleză.
Mai târziu, în acea zi, în timp ce am îngenuncheat gândindu-mă la greșelile mele și cerându-i iertare Tatălui Ceresc, am înțeles cât de multe am învățat de la tatăl Sandrei. Nesiguranța și sentimentele de neputință din viața mea m-au făcut deseori să mă întreb dacă eram demnă sau dacă meritam o a doua șansă. În acele momente, Domnul, asemenea tatălui Sandrei, a ales să nu mă mustre ci, în schimb, să mă asigure: „Nu este prea târziu, fiica mea. Nu este prea târziu”.
Mesajul Evangheliei
De câte ori am crezut în mesajul dușmanului că nu mai este nicio speranță pentru noi? Dar profeții ne învață altceva. Isaia a spus: „Să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând” (Isaia 55:7). Mormon își adaugă mărturia: „Dar ori de câte ori ei s-au pocăit și au căutat iertare cu intenții adevărate, au fost iertați” (Moroni 6:8). Bucuria Evangheliei vine din faptul că nu este niciodată prea târziu. Pentru că, de câte ori căutăm iertare, ispășirea Domnului ne va permite să o luăm de la început.
Sandra, având motivația să o ia de la început, a făcut schimbări importante încetul cu încetul. Transformarea nu a fost ușoară – a fost necesar un efort zilnic pentru a depăși obiceiurile ei rele – dar ea a văzut recompensa eforturilor ei în timp ce notele ei se îmbunătățeau treptat.
Din perspectiva Evangheliei, nota noastră finală nu va ține cont de cât de mult ne-am îndepărtat de Biserică. Ci Domnul va judeca viețile noastre în funcție de direcția în care ne îndreptăm, de modul în care ne-am pocăit și de cât de mult ne-am bazat pe ispășirea Domnului.
În înțelegerea mea limitată, m-am îndoit de capacitatea Sandrei de a depăși greșelile din trecutului ei. În schimb, Tatăl nostru perfect nu Își pierde niciodată speranța în capacitatea copiilor Săi de a dobândi mântuirea fiind perfecționați în Hristos. Nu contează cât de mult ne-am îndepărtat, El întotdeauna va avea grijă de fiecare în parte. Domnul ne cere să nu mai rătăcim ca străini în păcat, ci să-L căutăm cu speranță și să ne bucurăm de binecuvântările ispășirii Sale infinite. Cu adevărat, nu este niciodată prea târziu.