Din Paris în Sapporo
Locuim în părți diferite ale lumii, dar am simțit aceeași bucurie când s-a construit un templu aproape de noi.
Numele meu este Rachel. Locuiesc aproape de Templul Paris, Franța.
Templul este foarte important pentru familia noastră. Înainte să se construiască Templul Paris, noi călătoream împreună cu familia la Templul Frankfurt, Germania, de câteva ori pe an. Făceam 10 ore dus-întors.
Ne-a plăcut mult să vedem cum se construia noul templu. În fiecare săptămână, după adunările Bisericii, părinții noștri treceau cu mașina pe lângă șantier să vedem cum avansau lucrările. La început, muncitorii au dărâmat o clădire veche și au săpat o groapă mare. Apoi, au început să construiască templul cărămidă cu cărămidă. Curând, Casa Domnului a fost isprăvită!
Frații și surorile mele suntem entuziasmați să mergem la templu într-o bună zi. Sora mea cea mai mare, Esther, va putea să înfăptuiască prima botezuri pentru cei morți. Suntem cu toții nerăbdători să ne vină rândul să mergem. Iubim templul și suntem fericiți să avem unul chiar în orașul nostru!
Numele meu este Koshi.
Eu locuiesc aproape de Templul Sapporo, Japonia. Mi-a plăcut mult să stau la fereastra casei mele și să mă uit cum era construit templul.
În timpul casei deschise, am invitat un bun prieten să vină cu noi. Totul i s-a părut foarte frumos.
Îmi place să mă gândesc că ziua dedicării templului este ca ziua de naștere a acestuia. Acea zi a coincis cu ziua mea de naștere. Și cu ziua președintelui Monson! Părinții mei și cu mine am fost în templu când acesta a fost dedicat.
Sunt atât de recunoscător să locuiesc aproape de templu. După o zi grea la școală, pot să trec prin curtea templului în drum spre casă. Când sunt acolo, simt dragostea Tatălui meu Ceresc pentru mine. Aștept cu nerăbdare să pot merge înăuntru să înfăptuiesc botezuri și, mai târziu, să mă căsătoresc acolo.