2017
Chemarea primilor apostoli ai restaurării
October 2017


Chemarea primilor apostoli ai restaurării

În data de 8 februarie 1835, Joseph Smith le-a cerut fraților Brigham și Joseph Young să-i cânte. Profetul a primit apoi revelația că era timpul să fie chemați primii doisprezece apostoli1.

Joseph Smith i-a cerut lui Brigham să trimită o înștiințare prin care se anunța că în următoarea sâmbătă urma să aibă loc o conferință. El i-a spus lui Brigham că avea să fie unul dintre cei doisprezece2.

Sfinții s-au adunat șase zile mai târziu. Joseph Smith a afirmat că unul dintre scopurile principale ale întâlnirii era ca cei trei martori ai Cărții lui Mormon – Oliver Cowdery, David Whitmer și Martin Harris – „să aleagă ca apostoli doisprezece bărbați din Biserică”3. Oliver și David primiseră anterior această misiune în luna iunie a anului 1829, dar, deși „Îl căutaseră pe Domnul prin post și rugăciune” pentru a-i identifica pe cei doisprezece, nu era încă timpul potrivit4. Acum, Joseph a afirmat că sosise timpul.

Cei doisprezece (în ordinea prezentată în cadrul adunării) au fost: Lyman Johnson, în vârstă de 23 de ani; Brigham Young, în vârstă de 33 de ani; Heber C. Kimball, în vârstă de 33 de ani; Orson Hyde, în vârstă de 30 de ani; David W. Patten, în vârstă de 35 de ani; Luke Johnson, în vârstă de 27 de ani; William E McLellin, în vârstă de 29 de ani; John F. Boynton, în vârstă de 23 de ani; Orson Pratt, în vârstă de 23 de ani; William Smith, în vârstă de 23 de ani; Thomas B. Marsh, în vârstă de 34 de ani; și Parley P. Pratt, în vârstă de 27 de ani. Cu toții slujiseră anterior în misiune. Opt dintre ei îl însoțiseră pe Joseph Smith în expediția Tabăra Sionului cu o vară în urmă5.

După desemnarea lor, fiecare dintre apostoli a fost rânduit6. Binecuvântările lor din cadrul rânduielii au fost pline de promisiuni privind succesul muncii misionare. Heber C. Kimball și-a amintit mai târziu că binecuvântările „au prezis multe lucruri care aveau să se întâmple, că urma să avem puterea de a-i vindeca pe cei bolnavi, de a alunga diavoli, de a readuce la viață pe cei morți, de a reda vederea celor orbi… de a muta munții și toate aceste lucruri ne vor fi date prin numele lui Isus Hristos”7.

De asemenea, Oliver Cowdery a subliniat dificultățile cu care aveau să se confrunte: „Fiți pregătiți în orice moment să faceți un sacrificiu în viețile voastre, dacă Dumnezeu l-ar cere pentru progresul și clădirea cauzei Sale”. Oliver i-a încurajat pe apostoli să caute cunoașterea personală despre Isus Hristos, pentru ca ei să poată depune cu siguranță mărturie despre existența Sa: „Nu încetați niciodată să luptați până nu Îl vedeți pe Dumnezeu în fața voastră”8.

Începând cu luna mai a anului 1835, apostolii au întreprins multe misiuni de prozelitism pentru Biserică și, de asemenea, au binecuvântat mulți oameni prin conducerea lor generală.

Note

  1. Vezi History, 1838-1856 (Manuscript History of the Church), volumul B-1 [1 septembrie 1834 – 2 noiembrie 1838], anexă, nota A, pagina 1, josephsmithpapers.org.

  2. Vezi Joseph Young, History of the Organization of the Seventies (1878), p. 1.

  3. „Minutes, Discourses, and Blessings, 14–15 February 1835”, în Scrierile lui Joseph Smith, documente, volumul 4: aprilie 1834 – septembrie 1835, p. 224–228.

  4. „Minutes and Blessings, 21 February 1835”, în Scrierile lui Joseph Smith, documente, volumul 4: aprilie 1834 – septembrie 1835, p. 242, 243.

  5. Cei patru care nu au făcut parte din tabără erau David W. Patten, Thomas B. Marsh, William E. McLellin și John F. Boynton.

  6. Doar nouă dintre cei doisprezece au fost prezenți la adunarea din 14 februarie 1835. Parley P. Pratt a fost rânduit pe 21 februarie 1835, în timp ce Thomas B. Marsh și Orson Pratt au fost rânduiți pe 26 aprilie 1835.

  7. „Extracts from H. C. Kimball’s Journal”, Times and Seasons, 15 apr. 1845, p. 868.

  8. „Minutes and Blessings, 21 February 1835”, în Scrierile lui Joseph Smith, documente, volumul 4: aprilie 1834 – septembrie 1835, p. 244.