Glasuri ale sfinților din zilele din urmă

Ei au plantat o sămânță în inima mea

Marta Algarve

Santa Catarina, Brazilia

Ilustrație de Rafael López

De unde am venit? Ce fac aici? Unde voi merge după această viață?

Când aveam 29 de ani, aceste întrebări îmi tot veneau în minte. Părinții mei muriseră. Am jelit pierderea primului meu copil nou născut. Am avut alți trei copii pe care i-am crescut și o viață plină de încercări.

Domnul a început să răspundă la întrebările mele când El a îndrumat două tinere misionare către casa mea. Când le-am invitat înăuntru, ele m-au întrebat dacă era ceva ce simțeam că lipsește din viața mea. Le-am spus despre părinții mei și fiul meu. Le-am spus că eu cred că nu ar fi drept să ai copii și să formezi o familie dacă totul s-ar sfârși odată cu moartea. Am întrebat dacă îi voi vedea vreodată pe părinții mei și pe fiul meu.

Ele au spus: „Marta, poți fi alături de familia ta pentru totdeauna”.

Inima mi s-a umplut de bucurie. Am dorit să aflu mai multe. La următoarea lor vizită, m-au învățat mai multe despre Evanghelia lui Isus Hristos. Mi-au dat un exemplar al Cărții lui Mormon și m-au îndemnat să o citesc și să-L întreb pe Dumnezeu dacă este cuvântul Său. Am acceptat provocarea lor. Când m-am rugat, răspunsul lui Dumnezeu a venit clar precum o rază de soare. Am știut în inima mea că era adevărată.

Din păcate, când am început să merg la un loc de muncă nou, am pierdut legătura cu misionarele. În lunile care au urmat, căsnicia mea s-a încheiat și am încercat să încep o nouă viață alături de copii.

În cele din urmă, m-am recăsătorit. Într-o zi, soțul meu mi-a spus că îi lipsea faptul de a-L avea pe Dumnezeu în viața sa. Am hotărât să mergem la biserica la care mergea înainte. Când am intrat în clădire, am văzut un exemplar al Cărții lui Mormon pe o masă în foaier. Era aceeași biserică despre care aflasem înainte! Mi-a plăcut Spiritul pe care L-am simțit acolo. Când am plecat, l-am întrebat pe soțul meu cum puteam să fiu botezată.

El a spus: „Trebuie ca misionarii să-ți predea”.

„Mi-au predat acum cinci ani!”, am răspuns.

Copiilor mei și mie ne-au fost predate lecțiile. Ziua botezului nostru a fost cea mai fericită zi din viața noastră.

După câțiva ani, am simțit că ar trebui să le spun surorilor care mi-au predat prima dată că m-am alăturat Bisericii. Pe Facebook, am găsit un grup de misionari care au fost în misiune în Misiunea Santa Maria, Brazilia. Acolo era și una dintre surorile care mi-au predat. I-am trimis o cerere de prietenie și i-am spus cine eram, cum am devenit membră a Bisericii, că familia noastră a fost pecetluită în templu și că fiul meu slujea acum în misiune cu timp deplin. I-am spus că toate aceste lucruri au fost posibile deoarece ea și colega ei au plantat sămânța Evangheliei restaurate în inima mea.