Templul Laie, Hawaii: un secol de adunare
Dedicat cu 100 de ani în urmă, Templul Laie, Hawaii a făcut posibil ca sfinții să se adune pentru a primi binecuvântările templului pe măsură ce Evanghelia a început să se răspândească în întreaga lume.
Schițe arhitecturale ale templului, de arhitecții Hyrum Pope și Harold W. Burton.
Una dintre marile misiuni ale Bisericii lui Isus Hristos în zilele din urmă este aceea de a oferi binecuvântările templului tuturor oamenilor, atât celor vii, cât și celor morți. Profetul Joseph Smith ne-a învățat că „ obiectivul adunării… poporului lui Dumnezeu în orice epocă a lumii… a fost construirea, pentru Domnul, a unei case în care El să ne poată dezvălui nouă, oamenilor din poporul Lui, rânduielile casei Sale”1.
La începutul secolului XX, pe pământ se găseau doar patru temple în funcțiune, toate situate în Utah. Astfel, adunarea fizică în Utah era principalul mijloc de a avea acces la binecuvântările templului. În anul 1919, acest lucru s-a schimbat. În data de 27 noiembrie 1919, președintele Heber J. Grant (1856–1945) a dedicat Templul Laie, Hawaii. Acest lucru a marcat un punct istoric de cotitură în restaurare, deoarece binecuvântările templului au devenit disponibile multor națiuni.
În multe privințe, Templul Laie Hawaii a fost primul templu internațional. A deservit de la bun început membrii din Hawaii, Noua Zeelandă, Samoa, Tonga, Tahiti, Japonia și Australia. Pe măsură ce Biserica a continuat să crească în Insulele din Pacific și în Asia, numărul țărilor binecuvântate de acest templu a continuat să crească.
Anul acesta marchează aniversarea a 100 de ani de la această importantă etapă în adunarea lui Israel de ambele părți ale vălului.
Adunarea din Samoa
Insulele Samoa se află la aproximativ 4.000 km de Hawaii. În anul 1919, președintele Misiunii Samoa, John Q. Adams, a spus: „La finalizarea templului din Laie, poporul nostru părea să fie cuprins de o dorință intensă de a strânge suficiente bunuri ale acestei lumi pentru a merge la templu”. Aulelio Anae, de exemplu, a slujit ca misionar fără plată timp de 20 de ani. Din cauza anilor de sacrificiu, nu a avut destui bani pentru a călători în Hawaii. Așadar, fratele Anae a vândut tot ceea ce deținea și a reușit să adune șase sau șapte sute de dolari americani.2 Fratele Anae și alți samoani au sacrificat tot ce au putut pentru a se muta la Laie, în anii 1920.
Familia Leota a sosit în Hawaii de Anul Nou, în 1923. Vailine Leota, în vârstă de șapte ani, și-a amintit: „Când am văzut prima oară templul… ni s-a părut cea mai frumoasă priveliște”3. După numai două săptămâni, părinții lui Vailine, Aivao și Matala, și-au primit înzestrarea și au fost pecetluiți ca un cuplu, iar copiii lor au fost pecetluiți cu ei. Cuplul Leota a slujit cu credință în casa Domnului timp de 50 de ani și au fost îngropați „în apropierea templului pe care l-au iubit atât de mult”4. Astăzi, sute dintre urmașii lor credincioși trăiesc în Hawaii.
O sarcină imposibilă
În timp ce mulți membri din Pacific își părăseau patria și emigrau în Hawaii, numeroase episcopii și ramuri din diverse națiuni organizau grupuri pentru a călători la templu, numite excursii. Această formă spirituală de adunare a oferit o cale ca membrii Bisericii să călătorească pentru a-și primi rânduielile din templu și, apoi, să se întoarcă acasă pentru a clădi Biserica în națiunile lor.
La dedicare, președintele Grant s-a rugat ca Domnul să deschidă calea pentru sfinții din Noua Zeelandă și din toate insulele din Pacific și să-și întocmească genealogiile pentru a putea veni la templu și a deveni salvatori ai strămoșilor lor.
Excursiile la templu au început cu un grup de sfinți maori din Noua Zeelandă la doar șase luni de la dedicare. Deși se aflau la peste 8.000 de kilometri distanță de Hawaii, acești sfinți s-au bucurat când au aflat despre dedicare.
Waimate și Heeni Anaru au dorit să facă parte din primul grup care călătorea la templu. Cu toate acestea, sarcina părea imposibilă din cauza sărăciei familiei și a costului de 1.200 de lire din Noua Zeelandă necesare pentru această călătorie – o sumă foarte mare. Aveau nevoie de un miracol.
De ani de zile, familia Anaru a urmat sfatul profetului și și-a adunat înregistrările genealogice. Acele înregistrări erau îndosariate, iar familia Anaru aștepta un miracol. Fiul lor, Wiwini, știa că părinții săi erau credincioși: „Mama nu și-a pierdut niciodată nădejdea că va îngenunchea într-o zi cu tata la altarul templului”.
A avut loc un miracol. Waimate a câștigat un contract din partea guvernului Noii Zeelande pentru un proiect amplu de dezvoltare imobiliară. Veniturile sale din acest proiect au asigurat suficiente fonduri plătite în avans pentru a acoperi costul călătoriei în Hawaii. Waimate și Heeni și-au depășit frica de a călători peste ocean și au călătorit spre Hawaii cu un grup de 14 sfinți, în luna mai a anului 1920. Și-au primit înzestrarea și au fost pecetluiți. Imposibilul s-a produs.
Povestea familiei Anaru este doar una dintre miile de povestiri despre sfinți din zilele din urmă care au călătorit la Templul Laie, Hawaii pentru a primi rânduieli și a obține promisiunile oferite de Domnul în casa Lui. Acest lucru a necesitat un mare sacrificiu, dar a întărit sfinții care s-au întors în țara lor pregătiți să conducă Biserica.5
Ridicarea orașului Laie
Acțiunile Bisericii de a crea orașul modern Laie au continuat să binecuvânteze sfinții din zilele din urmă din Pacific. În anii 1950 și 1960, misionari din Hawaii, Tonga, Samoa, Noua Zeelandă, Tahiti, Insulele Cook, Fiji și America de Nord au fost chemați să-și ofere talentele culturale și abilitățile de a construi pentru a ajuta la construirea Colegiului Bisericii din Hawaii (acum Universitatea Brigham Young – Hawaii), Centrului Cultural Polinezian și unui nou centru pentru vizitatori al templului. Patruzeci și șapte de misionari din Tonga și Samoa și-au primit rânduielile din templu la data de 3 mai 1960 – un exemplu al binecuvântărilor spirituale care au însoțit lucrarea lor temporală (vedeți Building Missionaries in Hawaii, 1960-1963, Biblioteca de Istorie a Bisericii, orașul Salt Lake, p. 100).
Un misionar, Matte Teʻo, s-a ars grav înainte de a pleca din Samoa, dar a venit oricum în Hawaii. Medicii s-au temut că mâna lui arsă va trebui amputată. Mulți dintre colegii săi misionari s-au rugat pentru el. În timp ce se afla în templu, fratele Teʻo L-a implorat pe Domnul: „Atinge această mână. Vindec-o pentru a putea ajuta câtuși de puțin”. A început să se vindece imediat. Astăzi, mâna nu are nicio cicatrice. Acum, el slujește ca pecetluitor în Templul Laie, Hawaii și spune: „Acest templu… are o influență puternică nu doar în aceste comunități, ci în întreg Pacificul” (în Christensen, Stories of the Temple in Lāʻie, Hawaiʻi, p. 328-330 ).
Adunarea spirituală din Asia
După cel de-al Doilea Război Mondial și restabilirea Bisericii în Japonia, sfinții de acolo au organizat prima excursie din Asia la templu. În anul 1965, un avion plin cu 165 de sfinți devotați au călătorit de la Tokyo în Hawaii pentru a-și primi rânduielile din templu. Această călătorie a generat o forță incredibilă pentru Biserica din Japonia. Nouăzeci și cinci la sută dintre acești membri au rămas activi în Biserică. Mai târziu, cinci dintre ei au devenit președinți de templu în țara lor, inclusiv vârstnicul Yoshihiko Kikuchi, prima autoritate generală din Japonia.6
În anul 1970, un grup de membri coreeni au călătorit la Laie. Choi Wook Whan, președinte de ramură, a spus: „Am mers la templu, iar acest lucru ne-a deschis mințile și ne-a deșteptat cu privire la cum putem primi salvarea. Planul etern a devenit real; mărturiile noastre au fost întărite atât de mult, încât este greu de explicat. Ce binecuvântare minunată este pentru oamenii din Coreea să aibă ocazia de a participa la rânduielile din templu”7.
Fotografie a sculpturii de pe templul hawaiian oferită prin amabilitatea Bibliotecii de Istorie a Bisericii; fotografie cu Templul Laie pe timp de seară, de Carla Johnson
Adunarea strămoșilor noștri decedați
Când rânduielile templului devin disponibile unei națiuni, ele aduc binecuvântările Domnului nu numai celor care trăiesc în acea țară, ci și celor din acea națiune care se află acum de cealaltă parte a vălului. Această binecuvântare a fost resimțită de membrii din țările asiatice, unde cultura lor a înregistrat cu meticulozitate genealogia secole la rând.
Părinții lui Kwai Shoon Lung au emigrat din China în Hawaii. El s-a născut în Kauai, în anul 1894, și a fost botezat în anul 1944, la împlinirea vârstei de 50 de ani. Fratele Lung a predat istoria familiei la biserică și le-a spus celor din clasa lui: „Am avut o viziune într-o noapte, în care am văzut multe dintre rudele mele decedate care mă rugau să lucrez pentru ele”. Trei zile mai târziu a primit genealogia sa de la mătușa lui din China: 22 de pagini în chineză în care erau menționați toți strămoșii săi, până în anul 1221 d.H. Împreună cu fiul său, Glenn, și nora Julina, au înfăptuit mii de rânduieli în templu pentru familia lor. Ulterior, Glenn și Julina Lung au slujit cu credință în calitate de președinte și coordonatoare a femeilor în Templul Laie, între 2001 și 2004.8
Pergamentul care nu ardea
Michie Eguchi a venit în Hawaii din Japonia la începutul anilor 1900 și a adus cu ea un pergament japonez de mătase. Nepoata ei, Kanani Casey, a slujit în misiune în Japonia și, ulterior, a descoperit că pergamentul bunicii sale trasa originea familiei sale din ultimii aproape o mie de ani.
În anul 2013, casa lui Kanani a ars din temelii. Ea și familia ei au pierdut aproape totul în foc. Ei își păstraseră genealogia în tuburi de plastic ținute sub patul lor. După incendiu, s-au întors în casă, doar pentru a găsi un munte de cenușă și funingine.
„Singurul lucru pe care speram să-l găsesc era copia pergamentului și traducerile și istoria sa”, a spus Kanani. „Am fost încredințată că toată munca din templu fusese deja făcută pentru strămoșii mei japonezi, dar exemplarul pergamentului era atât de prețios pentru mine”.
În timp ce Kanani și soțul ei, Billy, umblau prin cenușă, au găsit, în cele din urmă, o pungă de plastic albastră. În pungă, au găsit exemplarul pergamentului, împreună cu traducerile și o carte de istorie a familiei – uimitor, fiind încă intacte. Pergamentul fusese doar puțin ars pe margini, dar a fost singurul lucru din dormitorul lor care a rezistat flăcărilor.
Kanani simte că Domnul a păstrat pergamentul „în folosul posterității mele, ca un testament al dragostei Sale pentru noi și pentru a arăta importanța faptului de a face munca de întocmire a istoriei familiei și pe cea din templu” (în Christensen, Stories of the Temple in Lāʻie, Hawaiʻi, p. 172-174).
Adunarea prin educație
Binecuvântările Templului Laie, Hawaii au fost oferite și celor care s-au adunat în Laie pentru a urma învățământul superior. Din anii 1950, zeci de mii de studenți din toată Polinezia și Asia au studiat la ceea ce este acum UBY – Hawaii. Mulți dintre acești studenți au înfăptuit botezuri pentru cei morți și au slujit ca lucrători în templu. Templul Laie a ajutat studenții să-și dezvolte o dragoste pentru munca de întocmire a istoriei familiei și cea din templu și i-a binecuvântat să fie mai bine pregătiți să slujească atunci când vor avea temple în țara lor.
Choon Chua James, originară din Singapore, a venit la UBY – Hawaii în anii 1970 împreună cu sora ei. Ambele s-au căsătorit cu bărbați din alte țări în anul 1978. Sora James a spus: „Căsătoria noastră în templul Laie a adus împreună doi convertiți și două culturi pentru timp și toată eternitatea – începutul a ceea ce sperăm că va fi o moștenire de durată a binecuvântărilor templului în familia noastră. Căsătoriile noaste sunt doar două dintre multele sute de căsătorii eterne ale studenților din cadrul UBY – Hawaii care au fost înfăptuite în templul Laie, aceasta fiind probabil una dintre cele mai mari moșteniri din ultimii șaizeci de ani de existență ai universității” (în Christensen, Stories of the Temple in Lāʻie, Hawaiʻi, p. 236).
Adunarea continuă
Situat la răscrucea Pacificului, între America și Asia, Templul Laie, Hawaii a deschis ușa binecuvântărilor templului pentru multe națiuni. Astfel, adunarea lui Israel a devenit în primul rând o adunare spirituală, deoarece membrii pot să primească binecuvântările templului și, apoi, să se întoarcă pentru a clădi Biserica în țările lor natale. Această ocazie a ajutat la propovăduirea Evangheliei restaurate în multe culturi și popoare de ambele părți ale vălului.
În timp ce sărbătorim cea de-a 100-a aniversare a Templului Laie, Hawaii, suntem privilegiați să fim martori ai unui eveniment important al restaurării și la împlinirea profeției profetului Iacov din Cartea lui Mormon: „Mari sunt făgăduințele Domnului către cei care sunt pe insulele mării” (2 Nefi 10:21).