Două pagini pline de recunoștință

Elise Dahlen

Utah, S.U.A.

Tatăl meu a suferit toată viața de stimă de sine scăzută și s-a simțit lipsit de valoare. A fost crescut de un tată alcoolic care, adesea, îi spunea cât de inutil credea că era. Din fericire, tatăl meu nu a devenit alcoolic, dar nu ne-a spus niciodată mie sau fraților și surorilor mele că era mândru de lucrurile pe care le făceam bine și nu ne-a lăudat niciodată. În copilăria mea, am încercat să-i fiu pe plac, dar am simțit mereu că nimic din ceea ce făceam nu era suficient. Acest lucru a tensionat relația noastră.

Într-un an, i-am menționat aceasta înțeleptului meu episcop. M-a sfătuit să-i scriu tatălui meu o scrisoare în care să menționez toate motivele pentru care eram recunoscătoare pentru el. Acel lucru nu era ușor de făcut pentru mine. Rănile mele erau adânci și nu am vrut ca scrisoarea mea de recunoștință să devină una în care să-mi exprim resentimentele. Așadar, m-am rugat. Având Spiritul pentru a mă îndruma, am scris cu ușurință motivele pentru care eram recunoscătoare pentru tatăl meu. A durat ceva, dar, când am terminat, scrisesem două pagini.

Am trimis scrisoarea, neștiind cum va reacționa tatăl meu. Dar știam că nu pot alege modul în care v-a reacționa. A trebuit doar să privesc în inima mea și să-mi amintesc de ce scrisesem scrisoarea.

Dimineața următoare, am fost sunată de mama mea vitregă. Plângea. Mi-a spus că tatăl meu citise scrisoarea din nou, și din nou, și din nou. Mi-a spus că el nu putea vorbi cu mine pentru că plângea foarte tare.

„Îți mulțumesc”, mi-a spus ea. „Tatăl tău avea nevoie de aceasta.”

În acea zi, ceva mai târziu, tatăl meu m-a sunat să-mi mulțumească. M-a sunat în fiecare zi, timp de câteva zile, să-mi spună cât de mult însemna scrisoarea pentru el.

Aș vrea să pot spune că relația noastră s-a vindecat în mod miraculos, dar încă mai aveam de lucru. Cu timpul, inima mea a început să se vindece, iar relația noastră s-a îmbunătățit. În cele din urmă, am putut să-l iert.

Câțiva ani mai târziu, după o luptă dificilă cu cancerul, tatăl meu a decedat. Sunt sigură că, acum, are parte de multă bucurie, pe măsură ce Salvatorul îl ajută să se vindece de anii de abuz. Știu că am avut parte de vindecare prin puterea ispășirii lui Isus Hristos. Salvatorul ne înțelege nevoile și ne poate ajuta să înlăturăm otrava rănilor și resentimentelor din sufletele noastre. Știu că recunoștința, iertarea și dragostea sunt leacuri puternice.