Să continui să citesc?
Anul trecut, am împrumutat o carte de la bibliotecă despre o fată care a început să scrie un blog. Am crezut că va fi o carte distractivă, deoarece personajul principal avea aceeași vârstă ca mine și mama mea este blogger. Așa că am crezut că va fi o carte cu care să rezonez.
Citisem doar câteva pagini din carte când fata a luat în deșert numele Domnului. Nu m-am simțit foarte bine după ce am citit acea parte. Dar am continuat să citesc, sperând că era ceva care s-a întâmplat o singură dată. Am mai citit câteva pagini și ea a făcut din nou același lucru.
M-am dus și i-am spus mamei ceea ce găsisem. Nu știam dacă trebuia să continui să citesc sau nu. Mama mi-a spus că era alegerea mea. Dar a fost de acord că, probabil, nu era un lucru bun să continui să citesc dacă fata spunea lucruri despre care noi știam că sunt greșite. Mama a spus că nu era un lucru bun dacă ea lua în deșert numele Domnului.
M-am gândit să mă uit dacă acest lucru se mai întâmpla, așa că am răsfoit cartea. Am aflat că luarea în deșert a numelui Domnului era modul în care fata vorbea cu regularitate. Am hotărât să returnez cartea la bibliotecă fără să mai citesc din ea.
M-am simțit tristă, deoarece autoarea cărții lua în deșert numele Domnului. Dar după ce am returnat cartea la bibliotecă, m-am simțit fericită că am făcut alegerea corectă. Știam că urmez „Standardele Evangheliei mele” din broșura Credință în Dumnezeu, în care se spune: „Voi citi și voi urmări numai lucrurile care sunt plăcute Tatălui Ceresc”. Știu că noi trebuie să folosim numele Tatălui Ceresc și pe cel al lui Isus în mod pios și cu respect.