De la hărțuire la botez
Vârstnicul Hugo Montoya
din Cei Șaptezeci
Prietenia dumneavoastră și exemplul dumneavoastră neprihănit vă vor binecuvânta prietenii și generațiile care vor veni.
Ilustrații de Brooke Smart
Când aveam 17 ani, am avut de îndurat o presiune socială mare la liceul meu. Prietenii pe care îi aveam nu-mi împărtășeau valorile. Prietenii mei și cu mine am participat împreună la multe activități corespunzătoare, precum cele în care jucam baschet sau fotbal. Dar, de asemenea, ei beau alcool și fumau – două activități pe care nu le făceam cu ei.
Într-o zi, câțiva dintre noi ne aflam în afara școlii învățând pentru un test pe care urma să-l dăm mai târziu în aceea zi. Alături de mine se aflau doi dintre cei mai apropiați prieteni ai mei, Juan și Francisco (numele au fost schimbate). La un moment dat, cineva a scos brichete și țigări. M-am gândit că prietenii mei s-au săturat de învățat și au uitat că eu eram acolo. Am aflat că m-am înșelat când s-au întors spre mine și au spus: „Acum e timpul ca Hugo să învețe să fumeze”.
Înainte ca eu să pot reacționa, Juan și Francisco au sărit către mine și m-au prins de brațe, fiecare de câte o parte. Ei mi-au ținut brațele în jos în timp ce cineva îmi punea o țigară între buze. Trupul meu a respins imediat acest lucru și am scuipat țigara pe jos, departe de mine. Curând după aceea, am simțit lovitura unui pumn strâns care s-a lipit de maxilarul meu. Ei m-au amenințat spunând: „O să aprindem țigara din nou și o să înveți să tragi un fum. Să nu o arunci pe jos. Dacă faci asta, nu îți va fi bine”.
În acel moment, am știut că am încurcat-o. Am închis ochii și am spus o scurtă rugăciune cerând orice fel de ajutor. Imediat ce mi-am terminat rugăciunea, mașina profesorului nostru a apărut și a parcat lângă noi. Profesorul nostru a ieșit din mașină și ne-a întrebat ce făceam. Prietenii mei mi-au dat drumul. „Ne pregătim pentru test”, l-au asigurat ei pe profesor. Am intrat în școală și am dat testul și întâmplarea s-a încheiat.
În pofida faptului că acea întâmplare a fost una dură, i-am iertat pe prietenii mei pentru ce au făcut. Știam că nu înțelegeau standardele mele și hotărârea mea de a trăi potrivit Cuvântului de înțelepciune, așa că i-am iertat și am ales să nu am niciun resentiment față de ei. Când am terminat școala, am plecat în misiune, dar am continuat să comunic cu Juan și Francisco. Le-am scris frecvent scrisori în care le împărtășeam Evanghelia și mărturia mea despre Isus Hristos. I-am invitat să se pocăiască și să meargă la Biserică. Spre marea mea surprindere, unul dintre ei chiar s-a dus.
Înainte, i-am invitat frecvent pe prietenii mei la adunările de duminica, dar niciunul nu a acceptat până acum. Deși nu am putut să merg cu Juan, frații mei și tatăl meu au fost acolo pentru a-l ajuta și a-i fi prieteni. Familia mea l-a acceptat și Juan s-a simțit foarte confortabil la Biserică. El a început să se schimbe puțin câte puțin, până când a hotărât să fie botezat. Am fost încântat pentru el și am fost chiar mai încântat când mi-a spus că a învățat să-L iubească pe Isus Hristos datorită scrisorilor mele. Când am venit acasă din misiune, am continuat, de asemenea, să am o prietenie strânsă cu Francisco și, după ceva vreme, el și soția sa au fost botezați. Astăzi, Juan și Francisco încă sunt doi dintre cei mai apropiați prieteni ai mei.
Aceste evenimente mi-au marcat viața. Am învățat că cel mai bun mod de a influența viețile oamenilor este de a trăi în mod neprihănit, a-i iubi pe alții și a-i ajuta. În broșura Pentru întărirea tineretului citim: „Pentru a avea prieteni buni, fiți un prieten bun. Arătați interes sincer față de alții; zâmbiți și arătați-le că vă preocupă persoana lor”1. Aceasta este ceea ce Domnul m-a ajutat să fac cu Juan și Francisco. Datorită acestor lucruri, am doi cei mai buni prieteni pe care i-am cunoscut și acum lucrăm împreună pentru a sprijini împărăția lui Dumnezeu în calitate de membri ai Bisericii.
Respectați întotdeauna standardele Bisericii, chiar dacă vă aflați într-o situație foarte dificilă precum am fost eu. Broșura Pentru întărirea tineretului ne învață: „În timp ce căutați să fiți prieteni altora, nu vă compromiteți standardele. Dacă prietenii vă îndeamnă să faceți lucruri greșite, fiți cei care apără ce este drept”2. Chiar dacă pare că toată lumea face ceea ce este împotriva poruncilor, rămâneți puternici, deoarece exemplul dumneavoastră este puternic. Fiți genul de exemplu la care prietenii dumneavoastră se pot gândi în momentele dificile. În unele cazuri precum al meu, prietenia dumneavoastră poate fi lucrul care îi ajută să învețe, să se pocăiască și să se convertească.