Mesaj din partea conducerii zonei
„Să trăim având recunoștință”
Pe parcursul verii, țările din zona noastră se redeschid încet după pandemia Covid-19. Acest an a fost greu pentru mulți oameni. Jelim împreună cu cei care au pierdut membri dragi ai familiei și prieteni. Unii și-au pierdut locurile de muncă și alții sunt încă în pericol să le piardă. Există o mare nevoie de slujirea noastră, să ne asigurăm că nevoile tuturor sunt îndeplinite.
Indiferent pentru ce ne luptăm, Tatăl Ceresc nu uită niciodată de noi și știe ce încercări ne străduim să biruim, oricât de grele pot fi acestea. Îmi vin în minte următoarele versuri dintr-un imn foarte cunoscut:
Când în viață tu ești foarte tulburat,
Crezând c-ai pierdut tot ești descurajat,
Privește la tot cu ce-ai fost înzestrat
Și vei fi mirat ce mult Domnul ți-a dat1.
Adesea, suntem întăriți prin încercările noastre. Cunoaștem acest lucru, totuși, nu ne alină prea mult când suntem în mijlocul celor mai mari încercări. Președintele Russell M. Nelson ne-a întrebat în cadrul Conferinței Generale din luna aprilie a acestui an: „Cum putem îndura astfel de încercări?” Apoi, dânsul a continuat: „Domnul ne-a spus: «Dacă sunteți pregătiți, nu vă va fi teamă»”.2 Președintele Nelson a subliniat, de asemenea, și ne-a invitat, așa cum face deseori, să căutăm, și chiar ne-a promis „un punct culminant spiritual… în timp ce ne vom exprima… recunoștința profundă față de Dumnezeu Tatăl și Preaiubitul Său Fiu”.3 Chiar și în cele mai grele încercări ale noastre, recunoștința poate fi cheia ca noi să le biruim.
Datorită Salvatorului, mijloacele au fost stabilite pentru noi, nu doar să îndurăm, ci să biruim încercările noastre și ni se promite că, întotdeauna, vor urma vremuri mai bune. Salvatorul ne cunoaște pe fiecare dintre noi personal, după nume, și El este aici pentru a ne ajuta în toate momentele, pentru a învinge, în cele din urmă. Despre acest lucru, putem fi siguri. Va veni ziua în care noi, cu recunoștință profundă, vom putea privi înapoi și vom vedea cât de multe binecuvântări am primit și cum am fost conduși spre ceea ce este bine pentru noi.
În cartea ei, „Lighten Up”, sora Chieko N. Okazaki, face referire la povestea a două surori olandeze, Corrie și Betsie Ten Boom, creștine devotate, care au ascuns evrei în casa lor, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ele au fost prinse și duse într-un lagăr de concentrare, într-o baracă supraaglomerată, plină de purici. Citând din Biblie, care nu le fusese confiscată, Betsie a spus: „Bucurați-vă întotdeauna. Rugați-vă neîncetat. Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile…”
Mai târziu, când s-au rugat împreună, Betsie a spus: „Mulțumesc pentru purici”… Corrie a spus: „Nici măcar Dumnezeu nu mă poate face recunoscătoare pentru un puric”. „Mulțumiți pentru toate lucrurile”, a citat Betsie. „Nu se spune «pentru lucrurile plăcute»”. Acestor două surori li se dăduse mai multă libertate în baraca în care erau și, în cele din urmă, au aflat de ce. Paznicii nu doreau să intre în camera lor deoarece era plină de purici.4
Să trăim având recunoștință va include în mod necesar dragostea noastră și devotamentul nostru cele mai profunde pentru Salvatorul nostru și recunoștința noastră permanentă pentru cărarea legămintelor care duce spre viața eternă, pe care El a făcut-o posibilă pentru noi. Putem să nu ne simțim întotdeauna demni de a primi ajutorul cerului, dar Salvatorul ne vede nu doar așa cum suntem acum, ci ne binecuvântează cu dragoste potrivit locului în care ne vede din perspectivă eternă. „Isus Hristos și ispășirea Sa sunt refugiul de care toți avem nevoie, indiferent de furtunile care ne lovesc în viață.”5
Vă invit pe toți să trăim având recunoștință și să vedem cum acest lucru ne va aduce mai aproape de Salvatorul nostru, Isus Hristos, și ne va ajuta să biruim încercările vieții.