„O pregătire minunată pentru viață”, Liahona, iulie 2024.
O pregătire minunată pentru viață
Ceea ce învață tinerii și tinerele în misiune le va binecuvânta viața pentru totdeauna.
Încă de la o vârstă fragedă, am fost întotdeauna captivat de entuziasmul misionarilor. În timpul unei adunări de împărtășanie în mica mea ramură din Minas, Uruguay, un misionar și-a depus mărturia și și-a exprimat sentimentele cu privire la misiunea sa. Cuvintele lui au rămas în mintea și inima mea.
„Într-o zi”, mi-am spus: „voi sluji în misiune”.
Ceva mai târziu, în calitate de preot, am avut ocazia să-i însoțesc pe misionari la lecții. A fost o experiență de neuitat să fiu misionar la vârsta de 16 ani!
Când am împlinit 18 ani, câțiva tineri din ramura mea s-au întors din misiuni, inclusiv sora mea Ana, care s-a întors dintr-o misiune în Argentina. Experiențele și mărturiile lor mi-au ajuns, de asemenea, la inimă.
Pe măsură ce se apropia ziua în care urma să împlinesc 19 ani, am dorit să-mi dau numele pentru a merge înainte și a proclama Evanghelia Salvatorului și a sluji în via Sa (vedeți Doctrină și legăminte 75:2). Mi-am pregătit și trimis actele pentru misiune. Când mi-am primit chemarea, am deschis scrisoarea semnată de președintele Spencer W. Kimball și am citit că aveam să slujesc în Misiunea Uruguay/Paraguay. Urma să slujesc în țara mea! Eram fericit pentru că aveam ocazia să proclam „vestea bună de mare bucurie, chiar Evanghelia nepieritoare” (Doctrină și legăminte 79:1).
Am ajuns la biroul misiunii după ce am călătorit două ore cu autobuzul spre Montevideo, Uruguay. Președintele de misiune m-a pus deoparte ca misionar pentru Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă și mi-a desemnat un coleg. Începând cu acea după-amiază, am început să batem la uși.
La început, au fost momente în care misiunea nu a fost atât de entuziasmantă precum îmi imaginasem că va fi. Din fericire, am avut un coleg supus și muncitor care m-a ajutat să descopăr bucuria de a mă pierde în slujirea Domnului. Exemplul său m-a binecuvântat de-a lungul întregii mele misiuni.
Însă pregătirea mea pentru a fi reprezentant al Salvatorului Isus Hristos începuse cu mult timp înainte.
Totul a început cu un ac de cravată
În luna ianuarie a anului 1962, când aveam șase ani, misionarii au ajuns la magazinul de bijuterii al tatălui meu căutând să înlocuiască un ac de cravată pe care unul dintre ei îl pierduse. În timp ce se aflau acolo, au auzit pe cineva cântând la chitară. Când au întrebat despre acest lucru, tatăl meu i-a invitat să intre și să-i întâlnească prietenul.
În timpul conversației lor, tatăl meu și prietenul lui i-au întrebat pe misionari dacă ei cântau la chitară. Un vârstnic a spus că el știa să cânte puțin. Prietenul tatălui meu i-a dat chitara și l-a rugat să cânte. A început să cânte câteva cântece la chitară, în timp ce colegul său cânta cu vocea.
Simpla căutare de către misionari a unui ac de cravată a dus la prezentarea Evangheliei lui Isus Hristos familiei mele. Am devenit buni prieteni cu misionarii și am început să ascultăm lecțiile. Sămânța Evangheliei a fost plantată și a început să crească, mai întâi în mama mea, Elsa, și în surorile mele, Ana și Stella, și, apoi, în mine.
Din acea zi, dragostea pentru munca misionară a crescut în familia mea. Am slujit în misiune, fiii mei au slujit în misiuni și, acum, nepoții noștri încep să se pregătească pentru a sluji în misiuni, creând astfel o a treia generație de misionari.
Nu este întotdeauna ușor să fii misionar. Este nevoie de pregătire înainte ca un tânăr sau o tânără să fie gata să se ducă în câmpul misiunii. În acest sens, părinții, membrii familiei și conducătorii Bisericii pot fi exemple bune și pot lucra ca echipă pentru a pregăti tinerii de la o vârstă fragedă.
Un mod de a-i ajuta să se pregătească este acela de a le împărtăși îndemânări practice. Îndemânări precum economisirea banilor, spălarea și călcarea hainelor, cusutul, lustruirea pantofilor, gătitul, vorbitul cu alții și slujirea altora îi vor ajuta în misiunile lor. Participarea la seminar și institut ajută, de asemenea, la această pregătire și completează ceea ce învață acasă și în cvorumurile și clasele lor.
Sprijinul nostru trebuie să continue în timp ce ei se află în misiune. Este minunat să auzim despre experiențele minunate pe care misionarii noștri le au aproape zilnic. Putem, de asemenea, să facem parte din acele experiențe ajutându-i pe cei cărora le propovăduiesc. De exemplu, mama unuia dintre misionarii care ne-au învățat familia a contactat-o pe mama mea și i-a scris timp de mulți ani, ajutând-o pe mama să rămână pe cărarea legămintelor.
Când îi ajutăm pe viitorii misionari să se pregătească, trebuie să ne amintim că munca misionară este mult mai mult decât o tradiție în cadrul Bisericii – este o invitație și o poruncă de la Domnul (vedeți Matei 28:19). La început, lui Adam și Evei li s-a propovăduit Evanghelia. Apoi, ei au predicat Evanghelia copiilor lor (vedeți Moise 5:6-12). „Și astfel Evanghelia a început să fie predicată, de la început, fiind declarată de îngeri sfinți, trimiși din prezența lui Dumnezeu” (Moise 5:58).
Această predicare continuă acum cu o armată de peste 71.000 de misionari. Dar avem nevoie de mai mulți, mult mai mulți, în primele rânduri – o armată de misionari și membri.
Ce putem învăța în misiunile noastre
În timp ce eram în misiune, m-am obișnuit cu munca misionară și am început să mă gândesc mai profund la mesajul nostru. Simțisem întotdeauna că Evanghelia este adevărată, dar aveam o dorință puternică să știu că este adevărată. M-am rugat, am postit, am studiat, am muncit și, apoi, am așteptat un răspuns.
Într-o zi, în timpul unei lecții, am împărtășit relatarea lui Joseph Smith despre Prima Viziune:
„Am văzut un stâlp de lumină exact deasupra capului meu, mai luminos ca strălucirea soarelui, care a coborât treptat până când a căzut deasupra mea…
Când lumina s-a oprit asupra mea, am văzut două Personaje, ale căror strălucire și slavă întreceau orice descriere și care stăteau deasupra mea, în aer. Unul dintre Ele mi-a vorbit, chemându-mă pe nume, și a spus, arătând către celălalt – Acesta este Fiul Meu Preaiubit. Ascultă-L!” (Joseph Smith – Istorie 1:16-17).
În acel moment, L-am putut simți pe Duhul Sfânt confirmându-mi că ceea ce propovăduiam era adevărat. Profetul Joseph Smith I-a văzut, cu adevărat, pe Tatăl și pe Fiul, iar Cartea lui Mormon este cuvântul lui Dumnezeu și, împreună cu Biblia, depune mărturie despre Salvatorul nostru. Ce pace a adus acest lucru sufletului meu! Chiar și decenii mai târziu, încă îmi încălzește inima.
Misiunea mea a fost ca și cum aș fi obținut o diplomă de master spiritual. Ceea ce tinerii și tinerele învață în misiune le va binecuvânta viața pentru totdeauna. Printre multe lucruri, ei învață:
-
cum să studieze, să se roage, să predea și să pună în practică zilnic principiile Evangheliei;
-
cum să trăiască alături de un coleg 24 de ore pe zi;
-
cum să aibă grijă de sănătatea lor;
-
cum să planifice;
-
cum să îmbunătățească îndemânări de conducere;
-
cum să relaționeze în mod corespunzător cu alți oameni;
-
cum să-L caute pe Duhul Sfânt, cum să-L asculte și cum să fie îndrumați de Duhul Sfânt.
Tinerii și tinerele care slujesc în misiuni vor fi întăriți și pregătiți să înfrunte provocările vieții pe măsură ce vor continua să pună în practică ceea ce au învățat în timpul misiunilor lor.
Astăzi este ziua
Preaiubitul nostru profet, președintele Russell M. Nelson, ne-a învățat:
„Nu a mai existat niciodată în istoria lumii un moment în care cunoașterea despre Salvatorul nostru să fie mai vitală din punct de vedere personal și relevantă pentru fiecare suflet uman. Imaginați-vă cât de repede ar putea fi rezolvate conflictele devastatoare din întreaga lume – și cele din viața fiecăruia dintre noi – dacă toată lumea ar alege să-L urmeze pe Isus Hristos și să dea ascultare învățăturilor Sale”.
Astăzi este ziua în care trebuie să dăm dovadă de caracter și curaj și să împărtășim Evanghelia lui Isus Hristos. Astăzi este ziua în care tinerii noștri trebuie să se pregătească să slujească în batalionul Domnului într-o misiune de propovăduire sau de deservire. Lumea are nevoie de voi! Există genunchi de întărit, mâini de ridicat și adevăr de predicat (vedeți Doctrină și legăminte 81:5).
Fie ca următoarea invitație a Domnului să ne facă să acționăm și să înălțăm stindardul adevărului cu putere:
„Iată, vă spun că este voința Mea să mergeți înainte…
Înălțând glasurile voastre precum sunetul unei trâmbițe, proclamând adevărul potrivit revelațiilor și poruncilor pe care vi le-am dat.
Și astfel, dacă sunteți credincioși veți fi… încoronați cu onoare, și slavă, și nemurire, și viață veșnică” (Doctrină și legăminte 75:3-5)!