„Cum puteam să am încredere în Tatăl Ceresc când simțeam că eram singură?”, Liahona, iulie 2024.
Tineri adulți
Cum puteam să am încredere în Tatăl Ceresc când simțeam că eram singură?
Încercam să am credință, dar am continuat să mă confrunt cu atât de multe încercări. Cum puteam continua să am încredere în Domnul?
Ilustrații de Kathleen Petersen.
Verii mei mi-au făcut cunoștință cu misionarii când aveam nouă ani. M-am alăturat Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, dar am fost unul dintre singurii membri ai familiei mele restrânse care au făcut acest lucru. De atunci, am învățat să îndrăgesc din ce în ce mai mult Evanghelia lui Isus Hristos. Totuși, o perioadă, mi-a fost extrem de greu să mă încred în Tatăl Ceresc și în adevărurile Sale și am întâmpinat greutăți în a continua să merg înainte cu credință.
Faptul de a trăi diferit față de lume în calitate de ucenic al lui Isus Hristos poate fi greu oriunde, dar faptul de a crește în Hong Kong ca membră a Bisericii a fost mai dificil decât s-ar aștepta unii.
De exemplu, multor oameni din această zonă nu le place Biserica și cred că are legătură cu lucruri rele. Cuvântul chinez folosit anterior pentru „mormon”, cu referire la Biserică, includea un sunet care era asociat cu termenul chinez pentru „diavol”. Pentru unii, acest lucru a creat o neînțelegere nefericită cu privire la valorile Bisericii.
De asemenea, pentru că sunt deja stabilite atât de multe alte religii tradiționale și sunt puțini membri ai Bisericii în Hong Kong, poate fi ușor să ne simțim singuri sau izolați. Mulți oameni pun la îndoială Biserica, neînțelegând pe deplin învățăturile ei și nefiind dornici să facă efortul de a asculta ce vor membrii să împărtășească.
Când eram adolescentă, am simțit cel mai mult efectele acestor bariere, dar, prin acele experiențe, am învățat atât de mult despre ce înseamnă să ai încredere în Tatăl Ceresc și în Isus Hristos.
A meritat să trăiesc potrivit Evangheliei?
Când eram la liceu, părinții mei erau prieteni cu una dintre profesoarele mele. Această profesoară era o creștină practicantă într-o altă confesiune. La acea vreme, eram singura membră a Bisericii din clasa mea și mulți colegi și profesori aveau deja idei preconcepute despre Biserica lui Isus Hristos și despre membrii ei.
Această profesoară avea păreri negative foarte puternice despre credința mea, ceea ce complica lucrurile având în vedere că era prietenă de familie.
De exemplu, eram deseori obosită la ora ei deoarece mă trezeam devreme pentru a mă duce la seminarul de dimineața devreme, ceea ce o îngrijora că voi rămâne în urmă cu temele pentru școală. De asemenea, m-a pus în situații delicate și m-a provocat cu multe întrebări doctrinare complicate la care nu știam cum să răspund. Mi-a dat chiar teme pentru școală de a citi literatură care critica Biserica! A încercat din răsputeri să mă convingă să mă îndepărtez de credința mea.
Aceasta a fost o perioadă dificilă pentru credința mea. De ce, atunci când încercam să rămân aproape de Tatăl Ceresc și de Isus Hristos, faptul de a rămâne credincioasă îmi aducea încercări și greutăți în viața mea? Nu trebuia să fiu binecuvântată pentru că țineam poruncile și îmi sacrificam somnul pentru a mă duce la seminar?
În schimb, notele mele scădeau, credința mea slăbea și relațiile mele cu profesorii mei, familia mea și Tatăl Ceresc sufereau.
O perioadă, am început să mă întreb dacă merita să trăiesc potrivit Evangheliei. Am început să sar peste seminar și, curând, am simțit cum îmi dispare credința. Părea mai ușor să cedez lucrurilor pe care lumea din jurul meu mă constrângea să le fac.
Alegând să am încredere
Am continuat să mă rog Tatălui Ceresc pentru îndrumare și înțelegere. În pofida confuziei și frustrării profunde pe care le simțeam în legătură cu situația mea, ceva din inima mea a continuat să se țină de credință. Am vorbit cu prieteni credincioși și m-am confesat colegilor mei de la Biserică despre lucrurile prin care treceam și am fost încurajată să vorbesc cu învățătoarea mea de la seminar despre greutățile mele.
Ea mi-a răspuns dând dovadă de compasiune și m-a încurajat să continui să particip la seminar cu inima plină de speranță. Ea mi-a promis că voi primi binecuvântări dacă voi continua să am credință și încredere că Domnul avea multe lucruri pregătite pentru mine și că avea să-mi sfințească încercările (vedeți 2 Nefi 2:1-2).
Așadar, în pofida încercărilor cu care mă confruntam, am ales să am încredere.
După un timp, am simțit că atitudinea mea s-a schimbat. În loc să mă concentrez asupra greutăților cu care mă confruntam, m-am concentrat asupra recunoștinței pe care o simțeam pentru Evanghelie. Am început să mă concentrez asupra binecuvântărilor de a avea o familie, asupra identității mele divine și asupra adevărurilor eterne ale Evangheliei. Și, în cele din urmă, am ajuns la cunoașterea faptului că Tatăl Ceresc și Isus Hristos îmi cunosc circumstanțele și au stat mereu alături de mine în acele momente în care am simțit că eram foarte singură.
Aceasta a schimbat totul.
Pe măsură ce am continuat să-mi pun încrederea în Ei, să țin poruncile, să mă pocăiesc zilnic și să fac, în fiecare zi, acele lucruri mici care mă ajută să am o legătură cu Ei, am simțit că temelia credinței mele se adâncea și se întărea.
Președintele Russell M. Nelson a spus recent: „Preluați controlul asupra mărturiei dumneavoastră despre Isus Hristos și Evanghelia Sa. Lucrați pentru a o obține. Hrăniți-o astfel încât să crească. Hrăniți-o cu adevăr. Nu o poluați cu filosofii false ale bărbaților necredincioși și femeilor necredincioase. Pe măsură ce faceți din întărirea constantă a mărturiei dumneavoastră despre Isus Hristos cea mai mare prioritate, fiți atenți la miracolele care vor avea loc în viața dumneavoastră”.
Și, în timp ce am făcut acest lucru, a avut loc un miracol.
Ce înseamnă să avem încredere în Domnul
După ce am evitat, o perioadă, orice conversație despre credință cu profesoara mea, într-o zi, când m-a abordat cu întrebări, m-am simțit pregătită să răspund la ele cu credința mea reînnoită. Am întrebat-o cu amabilitate dacă fusese vreodată la vreuna dintre adunările Bisericii noastre sau citise ceva din Cartea lui Mormon. Când a spus nu, m-am simțit inspirată să-mi depun mărturia despre adevăruri simple.
I-am spus că nu poți ști niciodată dacă ceva este adevărat fără să-l cunoști sau să cauți tu însuți răspunsuri. I-am explicat că știam că Evanghelia este adevărată, deoarece lucrasem pentru a primi acele răspunsuri și simțisem în inima mea că ele erau adevărate. Am invitat-o să facă la fel și, de atunci, relația noastră a fost mult mai pașnică.
Această încercare a credinței pe care am avut-o când eram adolescentă m-a pregătit cu adevărat pentru viitorul meu de ucenică a lui Hristos. Am văzut multe binecuvântări și promisiuni împlinindu-se, pe măsură ce am continuat să mă încred în Domnul mai mult decât în opiniile oricui. Așa cum a declarat Nefi: „O, Doamne, m-am încrezut în Tine și mă voi încrede în Tine întotdeauna. Nu îmi voi pune încrederea în brațul omului” (2 Nefi 4:34).
Când lucrurile nu merg așa cum am planificat sau ne confruntăm cu greutăți la care nu ne-am așteptat niciodată, poate fi ușor să simțim că Tatăl Ceresc ne-a îndrumat greșit, ne-a abandonat sau, pur și simplu, că nu Îi pasă.
Dar acest lucru nu este adevărat.
De fapt, în acele momente de încercări derutante și sfâșietoare, îmi amintesc întotdeauna ce înseamnă să-mi pun pe deplin încrederea în Domnul. Trebuie să las ca ucenicia și credința mea să devină pline de însemnătate și să-mi schimbe viața în loc să fie ca ceva automat și obișnuit. Președintele Nelson ne-a învățat, de asemenea: „Credința dumneavoastră înfloritoare vă va ajuta să transformați încercările într-o creștere și ocazii fără de egal”.
Pot vedea cum alegerea credinței în Isus Hristos m-a binecuvântat în mai multe moduri decât am crezut vreodată că este posibil. Acest lucru nu înseamnă că scap întotdeauna de suferință, greutăți sau confuzie, dar înseamnă că știu unde să caut pace și stabilitate.
Președintele Nelson ne amintește cu dragoste: „Vă rog să rețineți acest lucru: dacă totul și toți ceilalți în care aveți încredere din lume v-ar uita, Isus Hristos și Biserica Sa nu vă vor uita niciodată”.
Indiferent cu ce vă confruntați în viața dumneavoastră, fie că este vorba despre așteptări neîmplinite, presiuni din partea glasurilor lumii, probleme de familie, probleme de sănătate mintală, instabilitate financiară, durere sufletească, nedreptate sau orice alte încercări, vă invit să continuați să vă puneți încrederea în Domnul. El este pe deplin conștient de circumstanțele dumneavoastră. El vă cunoaște. El are pregătite binecuvântări minunate pentru dumneavoastră. Chiar și în acele momente în care nu doriți să aveți încredere în El, alegeți să faceți acest lucru oricum. Promisiunile Sale sunt sigure. El vă va conduce spre bucurie, speranță și miracole la timpul potrivit.
El face acest lucru pentru mine pe măsură ce continui să am încredere în El.