Sufletul meu într-adevăr dorea să fie acolo

London Brimhall, Revistele Bisericii

O istorisire preferată din scripturi a venit ca răspuns la dorința mea de a fi aproape de Tatăl meu Ceresc și de Fiul Său.

Imagine

A Doua Venire a lui Isus Hristos.

The Second Coming (A Doua Venire), de Harry Anderson.

Într-o zi, am venit la templu cu o întrebare în inimă: „Tată Ceresc, cum mă descurc în încercarea de a trăi potrivit Evangheliei?”.

În acea săptămână, îmi simțisem defectele deosebit de predominante. Asemenea lui Nefi, m-am simțit împovărată de păcatele care mă copleșeau atât de ușor. Dar, de asemenea ca Nefi, știam în cine îmi pusesem nădejdea. (Vedeți 2 Nefi 4:18-19.) Am sperat că faptul de a petrece timp cu Domnul în casa Sa în acea dimineață avea să mă ajute să înlătur distanța pe care o simțeam.

Am ascultat cu atenție în timpul sesiunii de înzestrare și am fost recunoscătoare pentru tăria și cunoașterea pe care mi le oferea. Dar, când am intrat în camera celestială, inima mea încă se simțea împovărată. Cum puteam ști unde mă aflam înaintea Domnului?

Am luat loc și am cugetat câteva minute și, apoi, fiind resemnată, am început să mă ridic. Dar ceva m-a tras înapoi, cufundându-mă mai adânc în canapea. „Nu vreau să plec”, mi-am spus.

M-am uitat prin încăpere și am văzut o pictură cunoscută cu Isus Hristos înconjurat de îngeri, cu brațele Sale deschise spre mine. Mi-au venit în minte cuvintele unui verset preferat: „Sufletul meu într-adevăr dorea să fie acolo” (vedeți Alma 36:22).

Am cugetat deseori asupra semnificației acelui verset din istorisirea lui Alma. Înainte, din cauza păcatelor sale, gândul de a sta înaintea lui Dumnezeu îl umplea pe Alma de „o groază de negrăit” (Alma 36:14). Dar, după ce s-a întors către Hristos, L-a văzut pe Dumnezeu înconjurat de îngeri și sufletul său „într-adevăr dorea să fie acolo”. Acest contrast scriptural m-a impresionat mereu prin frumusețea lui. Efortul mic al lui Alma de a privi către Domnul a avut un efect uriaș asupra inimii sale.

Mi-am dat seama că nu mă simțeam pregătită să părăsesc camera celestială deoarece, asemenea lui Alma, sufletul meu dorea să fie acolo – atât în templu în acea zi, cât și, în cele din urmă, alături de Tatăl Ceresc și de Isus Hristos în căminul meu ceresc. Duhul Sfânt a folosit istorisirea mea preferată din scripturi pentru a-mi spune că Dumnezeu îmi cunoștea inima. Mi s-a amintit că, în pofida slăbiciunilor mele, Domnul a acceptat eforturile mele de a fi aproape de El. Știa că într-adevăr doream să fiu acolo.