De la întuneric la fericire

Helen Hughes, Durham, Anglia

În timp ce repetam în minte cuvintele rânduielilor din templu, ceva minunat s-a întâmplat.

Imagine

Mâini împreunate așezate pe o carte.

În anul 1988, m-am dus împreună cu alți învățători britanici să predau la o școală din Sudan. Copiii erau minunați și ne-am adaptat rapid la rigorile faptului de a trăi într-o țară în curs de dezvoltare. Dar angajatorul nostru s-a dovedit a fi un conducător asupritor care persecuta pe oricine credea că i se opunea în vreun fel. El m-a urât din ziua în care am apărat pe cineva pe care îl abuzase.

Într-o zi, m-a chemat în biroul său. Timp de mai bine de jumătate de oră, m-a supus la tot felul de abuzuri și amenințări verbale. Am părăsit încăperea în stare de șoc. Nu-mi amintesc cum am îndurat restul zilei de școală. Toată seara nu mi-am putut scoate din minte cuvintele lui îngrozitoare.

Înainte de culcare, m-am așezat pe pat și am citit din scripturi. Apoi, am îngenuncheat și m-am rugat cu ardoare pentru alinare și ajutor, dar nu am simțit nimic. M-am întins pe pat, dar nu am putut dormi. De încă două ori m-am ridicat, am citit, am îngenuncheat și m-am rugat, dar fără rezultate pozitive.

„Ei, bine”, m-am gândit, „Tatăl Ceresc nu ne răspunde întotdeauna la rugăciuni cum și când dorim”. M-am resemnat să am o noapte mizerabilă, fără somn.

Dar, când m-am întins din nou, mi-am spus: „Mai pot face un lucru”. Am început să repet în minte cuvintele rânduielilor din templu. În timp ce făceam acest lucru, a avut loc un miracol. Nu am mai simțit suferința și întunericul, iar cea mai minunată pace și bucurie mi-au umplut întreaga ființă.

M-am ridicat și, cu lacrimi de recunoștință, m-am rugat Tatălui Ceresc. Apoi, m-am întors în pat și am adormit. Ziua următoare, care ar fi trebuit să fie plină de teamă și nefericire, a fost cea mai fericită zi pe care am petrecut-o vreodată alături de o clasă de copii.

Mi-am dat seama că Domnul dorea ca eu să cuget asupra rânduielilor din templu. Sfinților care traversau câmpiile după ce și-au primit binecuvântările în Templul Nauvoo, președintele Brigham Young (1801-1877) le-a spus: „Lăsați focul legământului pe care l-ați făcut în casa Domnului să ardă în inimile voastre, ca o flacără care nu poate fi stinsă”. Pe măsură ce legămintele noastre din templu ard în inima și mintea noastră, vom găsi, de asemenea, tărie, pace și alinare.